Să iubim natura
Despre bufnițe!
Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Am hotărât să vă scriu și despre aceste păsări deosebite ce pot fi cu greu observate, deoarece se feresc foarte mult de om, au și un colorit al penajului ce le ajută să se camufleze, mai ușor fiind să le auzi, de cele mai multe ori noaptea.
Bufnițele, numite toate generic păsăril de noapte, ne sunt utile, cele mai multe având “în meniu” rozătoare, de aceea pot fi întâlnite hrănindu-se de cele mai multe ori pe lângă localități sau chiar în localități. Cele mai populare păsări de noapte sunt cucuveaua și ciuful de pădure, asta pentru județul nostru. Am mai observat de două ori și buha mare în experiența mea de peste 20 de ani.
Familia/Genul
Bufnițele aparțin ordinului Strigiformes, cele aproximativ 250 de specii de păsări răpitoare fiind împărțite în două familii: Strigidae, cea mai numeroasă, care cuprinde așa numitele bufnițe adevărate și Tytonidae, o familie care numără doar 20 de specii.
Sunt păsări de pradă care, în marea lor majoritate, sunt active noaptea. Acest obicei aduce cu sine o serie de adaptări. Au auzul extrem de fin și vederea foarte bună, în special cea la distanță și în condiții de luminozitate redusă. Grație penajului dens și moale, sunt capabile să zboare silențios, luând prada prin surprindere. Diferențele dintre sexe nu sunt semnificative, de regulă femela e puțin mai mare decât masculul.
Capul mare și rotund e foarte mobil, ajutat de câteva vertebre suplimentare la nivelul gâtului. Ochii mari sunt în același plan, de regulă înconjurați de penele dispuse în discuri faciale caracteristice. Acestea ajută păsările să direcționeze sunetele către urechi. Ciocul este scurt și curbat în jos. Unele specii au smocuri de pene, ca niște urechi, care sunt ridicate când păsările sunt în alertă.
Penajul predominant este criptic, de camuflaj, iar ghearele sunt puternice și ascuțite. Dacă adăugăm sunetele caracteristice, emise îndeosebi noaptea, am întregit portretul acestor remarcabile păsări.
În Europa avem 13 specii, începând cu ciuvica de nici 20 de centimetri, și terminând cu impresionanta buhă, cu ai săi 70 de centimetri. Dintre speciile europene, la noi apar 10 specii, cuibăritoare toate: buhă, huhurez mare, huhurez mic, ciuf de pădure, ciuf de câmp, cucuvea, ciuș, minuniță, ciuvică, strigă.
Unde le vezi
Păsări versatile, bufnițele sunt prezente pe toate continentele, lipsind doar din zona calotelor polare.
În România, grupul este răspândit pe întreg teritoriul țării, însă cu anumite particularități, în funcție de specie. Minunița și ciuvica sunt asociate cu pădurile de rășinoase, astfel că le întâlnim în zonele montane. Huhurezii sunt specii forestiere, cel mic coborând și în zonele de câmpie. Cucuveaua și ciușul sunt asociate cu localitățile. Ciuful de câmp este prezent în special în zonele joase din vest și sud-est. Ciuful de pădure este cel mai răspândit, apărând pe aproape întreg teritoriul țării, cu excepția zonelor montane înalte. Striga, de asemenea asociată cu zonele antropice, este iubitoare de ierni blânde și zone mai calde, fiind prezentă în special în afara arcului Carpatic. Buha este cea mai rară dintre toate și este prezentă în zone cu stâncărie, izolat, pe întreg teritoriul, cu excepția zonelor montane.
Hrană
Bufnițele sunt carnivore, excelente păsări de pradă, ajutate din plin de adaptările enumerate mai sus. Elementul de surpriză conferit de camuflare și zborul silențios le ajută să-și prindă prada preferată: mamifere mici, insecte și alte păsări. Câteva specii s-au specializat în consumul de pește. O caracteristică interesantă a acestor păsări este modalitatea în care sunt eliminate resturile nedigerate: ele regurgitează oasele, solzii sau blana animalelor consumate, sub forma unor pachețele lunguiețe numite ingluvii. Ele ne ajută la identificarea speciilor care constituie meniul acestor răpitoare.
Cuibărit
Bufnițele cuibăresc în cavități naturale, fie ele scorburi sau fisuri în stânci. Speciile mai antropofile înlocuiesc fisurile în stânci cu cavitățile pereților clădirilor din localități. Mai pot ocupa cuiburi părăsite de ciori și de ciocănitori, sau, în cazul speciilor de tundră, pot cuibări direct pe pământ.
Masculul încearcă să convingă femela că este un partener demn de luat în seamă prin expunerea penelor, oferirea de hrană și prin dans nupțial. Perechea formată alege teritoriul și locul de cuibărire, pe care le vor apăra. Femela depune mai multe ouă decât răpitoarele de zi, numărul acestora depinzând de abundența prăzii din zonă. Masculii aduc hrana la cuib femelelor care clocesc și puilor, după ce ies din ouă.
Migrație
Cu excepția ciușului, care este insectivor și deci nevoit să migreze, toate speciile cuibăritoare la noi sunt sedentare. Ciușul petrece sezonul rece la sud de Sahara.
Specii reprezentative:
Ciuvică (Glaucidium passerinum)
Ciuf de pădure (Asio otus)
Huhurez mare (Strix uralensis)
Strigă (Tyto alba)
Considerente privind conservarea
În trecut, bufnițele au fost victime ale persecuției și exterminării din cauza superstițiilor noastre. În zilele noastre amenințările sunt diferite.
O problemă serioasă în cazul speciilor forestiere este exploatarea pădurilor mature și extragerea arborilor bătrâni și scorburoși care oferă loc de cuibărit.
Pentru speciile asociate cu localitățile sau fermele, renovarea și modernizarea clădirilor sunt problematice. Lucrările includ închiderea accesului în poduri, mansarde, repararea/închiderea cavităților din pereți, ziduri sau turnuri, locații unde cucuveaua și striga își amplasează cuibul.
Comerțul ilegal cu bufnițe ca animale de companie sau pentru medicina tradițională reprezintă încă o problemă, mai ales pe continentul asiatic.
Mitologie
Istoria noastră comună cu bufnițele este imortalizată încă de acum aproape 30.000 de ani, în desenele din Peștera Chauvet sau din Peștera Lascaux, ambele din Franța. Dar păsările sunt prezente în toate marile culturi ale lumii. Și cam în toate beneficiază de o apreciere nu tocmai pozitivă, sau în cel mai bun caz dualistă. Faptul că oamenii le-au văzut și auzit „uhuitul” celebru noaptea, a dus la asocierea lor cu moartea. Deși motivele erau greșite: în trecut, oamenii vedeau aceste păsări în serile și nopțile când vegheau bolnavii sau privegheau morții, însă ele erau prezente acolo atrase de insectele care erau, la rândul lor, atrase de lumânări. Nicidecum pentru a vesti plecarea dintre noi a celor muribunzi.
Pe de altă parte, am considerat bufnițele creaturi înțelepte. Grecii antici, mai ales, au ales o cucuvea ca însoțitoare a Atenei, zeița înțelepciunii. Probabil capul rotund și ochii mari ne-au făcut să le credităm cu o inteligență pe care, dacă e să fim corecți, o merită mai mult corvidele.
Le-am atribuit puteri deosebite, medicina tradițională fiind plină de remedii în a căror rețetă intră diferite părți din corpul acestor păsări. Din păcate, aceste puteri sunt imaginare, dar credința noastră în ele a dus la omorârea unui număr mare de animale, nu doar bufnițe sau alte păsări, obiceiuri care încă se mai păstrează în unele colțuri ale lumii.
Dar bufnițele chiar au o putere extraordinară, aceea de a ne face să ne minunăm de frumusețea și ingeniozitatea naturii. Și pentru asta, merită admirația noastră!
Sursa de informare:
Să iubim natura
Lira Prieteniei la Brăila – etapa a IVa
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În Brăila sunt și alte asociații de mediu care desfășoară activități interesante, cu impact la nivel național. Am mai scris despre asta și cu altă ocazie, dar de data aceasta trebuie să vă aduc la cunoștință că un grup inimos de oameni din Brăila se încăpățânează să organizeze un eveniment numit „Lira Prieteniei”, care a ajuns anul acesta la ediția a IV-a. Acești oameni s-au unit sub denumirea de Asociația de Turism și Ecologie Balta Mică a Brăilei.
Asociația A.T.E. Balta Mică a Brăilei este membră a Federației Române de Turism Sportiv și, în acest context, organizează și participă la acest tip de evenimente la nivel național. Menționez faptul că evenimentul de la Mărașu a fost organizat în colaborare cu Federația Națională de Turism Sportiv.
Dacă anul trecut acest eveniment a fost organizat în Lacu Sărat, anul acesta Mărașu a fost ales pentru ca invitații să poată vedea frumusețile Brăilei Sălbatice. Dacă aș numi doar câteva persoane care au muncit efectiv la organizarea acestui eveniment, poate aș omite pe cineva și nu ar fi corect față de aceștia. Cei care au făcut posibil acest eveniment nu sunt mulți și, credeți-mă, este foarte greu să reușești să organizezi o tabără pentru cel puțin 150 de persoane, la care să participe 18 cluburi de profil. Vă spun eu, care am mai organizat astfel de tabere, dar nu pentru mai mult de 20 de persoane. Totuși, trebuie să-l amintesc pe cel care este sufletul acestui eveniment de la Brăila, și anume Cristinel Ungureanu.
Acești oameni au obținut, înainte de toate, sponsorizări pentru a le asigura participanților masa, apa de băut și toate cele necesare, locul de campare și multe alte facilități, deoarece pot apărea probleme neprevăzute, iar distanța față de oraș este destul de mare. Să vă gândiți la faptul că peste 150 de persoane au venit din toată țara și au trebuit să ajungă în zona localității Mărașu, deoarece cazarea s-a făcut exclusiv la cort, locația fiind pusă la dispoziție de Primăria Mărașu. Organizatorii au reușit să găsească sponsorizările necesare pentru a duce la bun sfârșit acest eveniment.
Vă ofer aceste detalii pentru a înțelege faptul că această echipă, care a organizat acest important eveniment, a trebuit să fie atentă la foarte multe detalii organizatorice, deoarece era în joc imaginea sa, ca ONG, în cadrul Federației.
Acest eveniment este unul important deoarece reușește să promoveze zonele sălbatice din Brăila, iar iubitorii de natură din țară, care au participat la el, au făcut publicitate în mediul online prin imaginile foto și video postate de la fața locului pe rețelele de socializare. De asemenea, aceștia au avut ocazia să vadă frumusețile zonei, să se plimbe cu bărcile într-un tur organizat cu ajutorul celor de la Parcul Natural Balta Mică a Brăilei și să ducă acasă detalii despre aceste locuri frumoase din Brăila.
O să încerc să vă familiarizez cu o parte dintre activitățile desfășurate în cadrul acestei tabere, dar și cu celelalte asociații participante, deoarece au venit oameni de la Baia Mare, Cluj, Sibiu, Galați, Urziceni, Făgăraș, Focșani etc., adică oameni care au parcurs distanțe considerabile pentru a vedea aceste locuri frumoase din Brăila. Un astfel de eveniment reușește să facă publicitate județului nostru, ceea ce este foarte important.
Printre numeroasele concursuri organizate în cadrul taberei, care a avut loc în perioada 4-7 iunie, pot aminti: orientare nocturnă, triatlon, concurs de fotografie, concurs de caricatură, afiș ecologic, desen grafic, probe culturale și slide-show. Peste toate acestea s-a cântat muzică folk la focul de tabără, alături de invitați consacrați, Titus Constantin și Ionel Erimia.
De asemenea, au fost organizate momente culturale de către cluburile participante, care au făcut ca serile să fie unele de neuitat. Nu pot decât să felicit organizatorii acestui important eveniment și să le doresc puterea de a reuși să organizeze și să promoveze Brăila și în anii următori.
Să iubim natura
Păsările sălbatice și puii lor
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Păsările sălbatice au comportamente diferite atunci când au pui sau când clocesc, de la specii care apără cuibul cu îndârjire până la specii care părăsesc cuibul pentru a se apăra pe ele, lăsând puii pradă sigură pentru păsările răpitoare și nu numai.
Interesant este comportamentul unor specii de păsări și am să enumăr câteva, nu am pretenția că le voi enumera pe toate: ciovlica ruginie, piciorong, ciocîntors, nagâț. Ce este interesant la aceste păsări? Să știți că atunci când din întâmplare, sau cu bună știință, ai găsit cuibul acestor specii de păsări sau te afli fără să știi în apropierea unui cuib, fie că vorbim de pontă sau de pui, începe un spectacol regizat special pentru a te îndepărta de cuib. Dacă sunt în aer, încep să facă o zarvă atât de mare încât nu știi ce ai făcut, încep să își facă nevoile în aer, în direcția ta, se prefac că au o aripă ruptă, cad la sol. Aici încep să se prefacă rănite, doar pentru a te îndepărta de cuib. Spectacolul este atât de interesant, încât nu știi ce ai pățit, de ce sunt atât de agitate, sau dacă pasărea este rănită cu adevărat.
La polul opus, o să vă vorbesc despre rațe și corcodei, specii care părăsesc cuibul, lăsând puii în voia sorții, atunci când sunt atacate de cele mai multe ori de cioara grivă, sau de păsările răpitoare care dau târcoale cuiburilor.
În această perioadă a anului, au început să apară puii, destul de firav, deoarece vremea nu prea a fost una prielnică, multe păsări sunt în întârziere în ceea ce privește eclozarea puilor, dar am observat deja pui de păsări. În afară de berze, am văzut pui de gâscă de vară, pui de nagâț, pui de rață mare, pui de lișiță, pui de corcodel mare, pui de găinușă de baltă, iar la acest sfârșit de săptămână am văzut și pui de lebădă de vară. Monitorizez o locație unde aștept cu nerăbdare să văd puii de corcodel cu gât roșu și nu în ultimul rând puii de rață roșie, specii pe care nu le-am întâlnit până acum cuibărind în zona respectivă, dar nu am să dau locație pentru a nu pune în pericol aceste păsări și mai ales puii lor. Nu am reușit să fotografiez de aproape puii de nagâț, deoarece distanța era destul de mare.
Cei mai mulți pui la o pereche au fost la lebăda de vară, aceasta are cinci pui, iar la polul opus, corcodelul mare care are un singur pui.
Sper ca aceste păsări să reușească să își crească puii deoarece locurile sunt pline de pericole la tot pasul, de la păsări răpitoare, la câini de stână și nu în ultimul rând la oameni, care de multe ori nu au gânduri din cele mai pașnice.
Am să vă postez câteva fotografii cu acești pui pentru a vă bucura de aceste făpturi minunate. Trebuie de asemenea să menționez faptul că fotografierea acestor pui se face destul de greu, deoarece părinții îi protejează, iar ei sunt destul de prudenți în a se arăta.
CELE MAI CITITE
