Falsa iertare

De la începutul lunii octombrie 2020, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică, „Vorbe din Duh”, menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâțit-o! Vom fi însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
 
Este dreptul semenului tău să fie iertat, așa cum este și dreptul tău. Nu poți merita decât ceea ce merită și el.
Însă reacția de a nu ierta – pentru că nu ar fi drept, ori că nu merită – nu este o reacție sănătoasă, pentru că îți negi chiar dreptul tău la nevinovăție.
Câtă vreme „ierți”, dar păstrezi gândul vinovăției celui „iertat”, iertarea este falsă.
Doar iertarea pe care o percepi drept meritată va aduce pace semenului tău și – fiind una cu el – ție.
Nu este cale de mijloc, fie ierți cu adevărat, fie nu ierți deloc.
Dar orice iertare este justificată în lumea iluziei. Și te poate scoate din ea.
 
”Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până de șapte ori?
Zis-a lui Iisus: Nu zic ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte. ”