Adaugă ca sursă preferată în Google

• primar al Brăilei în urmă cu mai bine de 100 de ani, președinte al Consiliului Județean, deputat și senator de Brăila, Cetățean de Onoare al Municipiului Brăila post-mortem, Dumitru Ionescu a făcut avere pornind de jos, fiind mai întâi cântăreț la Biserica „Sf. Spiridon”, continuatoarea Bisericii Mitropoliei Proilaviei demolată abuziv în perioada comunistă, iar mai apoi librar • la moartea sa, marele filantrop lăsa municipalității o avere uriașă, de milioane de lei aur, pe care a donat-o în scopuri caritabile • Dumitru Ionescu a lăsat Primăriei Brăila Teatrul „Maria Filotti”, Moșia Onești, din Bacău, imobile și terenuri, precum și acțiuni la cele mai mari bănci ale României  
 
Cetățean de Onoare al Municipiului Brăila post-mortem (2003), primar al orașului de la Dunăre în perioada 1906-1910, consilier și președinte al Consiliului Județean, deputat și senator în Parlamentul României, marele filantrop Dumitru Ionescu și-a câștigat acum, la atâta amar de vreme de la moarte, locul binemeritat în panteonul sacru al acestor binecuvântate meleaguri. El este cel care a donat Primăriei Brăila, prin testament, Teatrul „Dumitru Ionescu”, fost Rally, actual „Maria Filotti” – efigie a orașului de  la Dunăre și simbol al Brăilei de altădată.
Născut într-o familie modestă de pe Strada Rahovei, Dumitru Ionescu a fost, pe rând, institutor, cântăreț bisericesc la Biserica „Sf. Spiridon” și librar, reușind să acumuleze, prin muncă cinstită, o uriașă avere. A stăpânit, printre altele, Moșia Onești din județul Bacău, dar și nenumărate proprietăți în Brăila, inclusiv fostul Teatru Rally, din inima Brăilei. Fusese înzestrat de Dumnezeu cu o voce dumnezeiască și cu o minte sclipitoare. În anul 1910, și-a scris testamentul prin care își dona toată averea în scopuri filantropice, legatară a averii marelui filantrop, apreciată la peste 100 de milioane de lei, fiind Primăria Brăilei. „Celor ce se vor folosi de ajutorul ce las prin acest legat, le recomandăm din inimă iubirea de dreptate și adevăr și, mai presus, aplicațiune la muncă neîntreruptă și cinstită, căci numai în aceasta eu am găsit mai multă mulțumire în viața mea”, avea să fie îndemnul marelui filantrop, trecut în Testamentul său. Actul a fost deschis în anul 1919, la trecerea sa în eternitate.
Dumitru a vrut, mai întâi, să se facă preot
Marele filantrop Dumitru Ionescu s-a născut la 21 iunie 1846, „în casele părintești de pe Strada Rahovei”, tatăl său fiind un modest comerciant. A învățat, mai întâi, carte la școala particulară înființată de preotul Alexandru Sudețeanu, slujitor la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” și protoiereu al județului Brăila în perioada 1868-1890. Înzestrat cu o voce deosebit de frumoasă, Dumitru a fost trimis să învețe la Seminarul Teologic Buzău, ca să se facă preot. După absolvirea seminarului, însă, a intrat în învățământ, fiind numit institutor la Școala „Broșteanu” de pe Strada Rahovei. După puțină vreme, a fost transferat, fără voia sa, la Școala primară de la Schitul Nifon, județul Buzău. Se spune că, mâhnit de această întâmplare, își găsea mângâiere în cântările bisericești. Cânta atât de frumos, încât fusese pe dată îndrăgit de călugării schitului buzoian, care nu se mai săturau ascultându-l la strană.
Dumitru își dă demisia din învățământ și se întoarce în orașul natal. Din anul 1872, este cântăreț la Biserica „Sf. Spiridon” (care se afla pe locul actualului palat al telefoanelor – restaurant Pomodoro) – continuatoarea Bisericii Mitropoliei Proilaviei, ce avea să fie demolată pe vremea dictaturii comuniste. La acea vreme, paroh al Bisericii „Sf. Spiridon” era preotul-cărturar Cosma Moșescu. Se căsătorește cu Elena-Zamfira în anul 1875, fiica preotului Simeon Budeanu, de la „Adormirea Maicii Domnului”, protopop al județului Brăila în perioada 1861-1868. Despre Elena-Zamfira s-au spus numai cuvinte de laudă: era vrednică, onestă și credincioasă și avea să-i fie sprijin moral viitorului mare filantrop al Brăilei pentru tot restul vieții. Neavând copii, cei doi adoptă o nepoată în vârstă de doi ani, pe care au dat-o să învețe la mai multe școli și care avea să se mărite, mai târziu, cu inginerul George Pantazi.
În jurul anului 1880, Dumitru Ionescu se decide să se apuce de afaceri. Deschide o librărie la Brăila, împreună cu dr. Apostoleanu, profesor de gimnaziu, și cu fiul unui bogătaș, Zamfirescu. În primul an de tovărășie, cei trei asociați au pierdut 10.000 de lei, o sumă destul de mare la acea vreme. Așa se face că asociații lui Dumitru s-au retras din afacere. Viitorul primar, însă, nu se descurajează, ci continuă să se ocupe de librărie. Reușește să realizeze, în primul an de negoț, un profit de 35.000 de lei. După încă doi ani de succese, își extinde afacerile, luând în arendă două moșii în județele Ialomița și Brăila (Moșia Cioara-Tătaru) – în total, 50.000 de pogoane – pe care le gospodărește cu multă pricepere, sporindu-și considerabil averea.
Cumpără, mai apoi, Moșia Onești, din județul Bacău, și mai multe proprietăți în Brăila, inclus marele Teatru Rally, din centrul istoric al orașului-port la Dunăre. Om cumpătat și cu frică de Dumnezeu, Dumitru Ionescu este ales consilier, apoi președinte al Consiliului Județean Brăila (1880-1881), deputat și senator de Brăila (1884 respectiv 1888), precum și primar al municipiului (1906-1910). În anul 1910, își scrie testamentul prin care avea să devină mare filantrop al Brăilei, egalat, poate, în dărnicie, doar de alt mare filantrop și om de afaceri, Nedelcu P. Chercea.
 
Donația „Dumitru Ionescu”
Dumitru Ionescu a lăsat Primăriei Municipiului Brăila, legatarul său testamentar, Teatrul „Dumitru Ionescu”, actual „Maria Filotti”, din Piața „Sfinții Arhangheli” (actuală Traian), în care avea să funcționeze, în perioada interbelică, Teatrul Comunal, Clubul Regal, cinematograful sonor, Biblioteca Comunală, mai multe saloane de dans, Biblioteca „Petre Armencea”, Hotelul „Princiar”, Restaurantul Regal, Cazinoul „Universala”, arena Cinematografului Comunal, precum și opt magazine de lux. Uriașa clădire avea uzină electrică proprie și era de o frumusețe nemaivăzută.
Marele filantrop a mai lăsat municipalității Moșia Onești, din județul Bacău, cu mori, vii, păduri, târg și acareturi, imobilul din B-dul Cuza colt cu Strada Tâmplari, proprietatea alăturată, imobilul din Strada Cojocari (fostă Grădină „Paradis”), imobilul cu terenul aferent, de 750 de stânjeni, din Piața Nordului, două terenuri în Stațiunea Lacu Sărat și un teren pe Strada Galați colț cu Cetății. Pe lângă toate acestea, a lăsat Primăriei Brăila o însemnată avere constând în „efecte garantate de stat”, inclusiv acțiuni la Banca Națională, Banca Agricolă, Casa Rurală și Societatea de Asigurări „Agricola”.
Marele filantrop și om de afaceri condiționase, însă, donația sa de mai multe obligații ce reveneau Primăriei. Oferise suma de 300.000 de lei (la nivelul anului 1910) de construirea unei catedrale a orașului care să-i poarte numele (lucru care nu s-a întâmplat). De asemenea, altă condiție pusă de marele filantrop viza construirea unui spital „pentru lehuze și pentru boale de copii până la vârsta de 10 ani”. Spitalul urma să se construiască pe terenul pe care-l donase (cel din Piața Nordului), iar așezământul urma să se numească „Dumitru și Elena Ionescu”.
La toate acestea, Testamentul lui Dumitru Ionescu mai prevedea acordarea unor burse elevilor săraci și ajutoare pentru societățile de binefacere ale vremii. Sume consistente de bani urmau să fie oferiți Școlii de Cântăreți Bisericești, Școlii de meserii (zece burse pe an) și Societății Ajutorul Copiilor Săraci, care primea suma de 10.000 de lei. Alte sume de bani urmau să fie oferiți Bibliotecii Comunale, pentru achiziții de carte, precum și copiilor săraci din Brăila, la Crăciun și la Paști, cărora Primăria trebuia să le cumpere pâine și lemne. Redăm mai jos ultimele rânduri scrise în Testamentul marelui filantrop Dumitru Ionescu, fost primar al Brăilei, scris la 21 noiembrie 1910, la Brăila:
„Celor de m-au iubit, recunoștința mea. Celor ce m-au urât, iertarea mea și rugăciunea de a mă ierta și ei pentru oricâte le-am greșit în viață. Celor ce se vor folosi de ajutorul ce le las prin acest legat (testament – n.r.) le recomand din inimă iubirea de dreptate și adevăr și, mai presus, aplicațiune la muncă neîntreruptă și cinstită, căci numai în aceasta eu am găsit mai multă mulțumire în viața mea. Milă către cei nenorociți și suferinzi și dragoste desăvârșită către religie și neam!”.
 
EPILOG
La 11 ani de la moartea sa, în toamna anului 1930, în semn de recunoștință pentru donațiile făcute municipalității, Primăria Brăila i-a construit lui Dumitru Ionescu un mausoleum (cavou) la Cimitirul „Sfânta Maria”, de la Podul Brăiliței. Acolo își doarme somnul de veci marele filantrop și edil care a lăsat urbei actualul Teatru „Maria Filotti” și toată agoniseala sa. Pe nedrept uitat de brăilenii pe care i-a ajutat și i-a povățuit până la moarte, Dumitru Ionescu ne veghează, azi, de dincolo de gardul Cimitirului „Sf. Maria”. A primit titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Brăila post-mortem, în anul 2003, iar în urmă cu doi ani Primăria a alocat fondurile necesare pentru reabilitarea cavoului unde marele filantrop își doarme somnul de veci.