• Alex Tatomir şi Gabriel Moise studiază Informatica şi au reuşit să obţină rezultate excelente la examenele finale din anul I • Alex a înregistrat chiar cel mai mare punctaj şi i s-a acordat distincţia pentru “Cel mai bun student” • într-un interviu pentru cotidianul “Obiectiv”, cei doi foşti absolvenţi ai Colegiului Naţional “Nicolae Bălcescu” ne-au vorbit despre viaţa de student la Oxford şi ne-au împărtăşit planurile lor de viitor
S-au împrietenit în clasa a VI-a când s-au calificat la olimpiada naţională de matematică iar trei ani mai târziu deveneau colegi de clasă şi de bancă la Colegiul Naţional “Nicolae Bălcescu”. În liceu s-au remarcat prin medaliile obţinute la olimpiadele naţionale şi internaţionale de informatică şi matematică, iar acum continuă să facă performanţă şi la renumita Universitate Oxford. Vorbim despre Alex Tatomir şi Gabriel Moise, doi tineri brăileni de elită, tinerii care demonstrează că nu degeaba România are printre cei mai buni specialişti IT din lume. Cei doi studiază Informatica şi în urma examenelor de la finalul anului I au reuşit să se claseze în topul celor mai buni studenţi, Alex primind chiar premiul pentru “Cel mai bun student”. Tinerii s-au acomodat vieţii din Anglia şi ritmului intens de lucru de la Oxford, însă le-au mărturisit redactorilor “Obiectiv” că dacă acolo trebuie să fie “adulţi”, tot “copii” se simt atunci când vin acasă. Şi când se întorc au grijă să le transmită din cunoştinţele acumulate şi colegilor mai mici, fiind de părere că este de datoria lor să dea ceva înapoi. Aşa s-a întâmplat la evenimentul Brăila Science Festival, acolo unde cei doi au jucat rolul de mentori şi voluntari.
“Chiar dacă reprezint Oxford, eu tot român mă consider”
Alex şi Gabriel fac parte din cei 10 tineri români admişi în 2018 la secţia de Informatică de la Oxford, ceea ce reprezintă un sfert din totalul studenţilor de la acest departament. Iar faptul că românii sunt “aşii calculatoarelor” au demonstrat-o la examenele de la finalul anului I, atunci când cei doi au obţinut rezultate excelente, dar şi în competiţiile internaţionale. Spre exemplu, Alex Tatomir a participat împreună cu alţi doi studenţi români, Costin Andrei Oncescu şi Ştefan Constantin Buliga, la International Collegiate Programming Contest, cea mai puternică competiţie de informatică pentru studenţi din lume. Sub coordonarea unui alt student român, George Chichirim, cei trei au reuşit să câştige medalia de aur la etapa regională şi să se califice în finală, acolo unde au terminat pe locul 13, cea mai bună clasarea a studenţilor români din ultimii ani. Alex insistă să pronunţe termenul “români” pentru că deşi a reprezentat Oxfordul în acea competiţie, el tot român se consideră.
Rezultatele sunt cu adevărat uimitoare, însă şi munca e pe măsură. Aşa cum ne-au mărturisit cei doi brăileni, ritmul de lucru impus de Oxford este unul alert şi trebuie să îţi organizezi foarte bine timpul pentru a face faţă sarcinilor. Poate părea simpu când auzi că studenţii nu au foarte multe cursuri şi acestea durează doar 50 de minute, nu există manuale iar predarea se face pe slide-uri, însă temele nu sunt deloc uşore şi sunt extrem de importante. Practic din ele studenţii învaţă cel mai mult iar profesorii ţin ca deadline-urile să fie respectate.
“Profesorii sunt extraordinari de pasionaţi. Sunt cercetători, ei duc treaba mai departe în lume. Uneori te duci la cursuri ca la un spectacol. Sunt genii şi când te duci la ei înţelegi foarte bine ce ţi se predă. Am avut şansa să avem la cursuri profesori care predau foarte bine o materie grea şi fără lipsuri în ea. Totul se lega. Şi atmosfera e una plăcută, ei sunt cu tine acolo şi încearcă să fie cât de apropiaţi se poate. Pe mailuri răspund rapid, sunt foarte implicaţi şi chiar îmi place chestia asta”, ne-a spus Gabi.
Un lucru foarte interesant de precizat este că la Oxford studenţii au întâlnirile regulate cu profesorii colegiului, întâlniri numite “tutorials” (meditaţii). În cadrul acestora, profesorul, care nu este acelaşi care predă cursuri, dar ştie în detaliu ce se predă, lucrează cu grupe de 1-2 studenţi şi îi ajută să înţeleagă materia.
“Plus că profesorul respectiv nu are nicio treabă cu evaluarea de la sfârşit de an şi asta îl face să îţi fie dedicat ţie. Lucrează pentru tine şi te ajută cât de mult poate el. Şi îţi dă feedback, la final îţi spune părerea despre tine. Totul este foarte bine structurat”, ne-a declarat Alex.
Şi nu doar profesorii oferă feedback, ci şi studenţii, iar atunci când lucrurile nu funcţionează cei din conducerea departamentului de Informatică adoptă măsuri pentru a venit în sprijinul cursanţilor.
“Am avut o materie infernală, cea mai grea. Dar domnul profesor era foarte implicat şi a refăcut toată materia. Practic era un curs nou. Şi o chestie foarte importantă. Ei când nu au feedback bun pe cursuri modifică cursul sau îl schimbă complet sau schimbă profesorul. Ei iau măsuri! Noi am avut anul acesta două cursuri complet schimbate, în bine, pentru că cei dinaintea noastră au arătat asta prin feedback-ul lor. Şi oricum ei avansează constant, nu rămân cu materia care a fost acum 5 ani. Tot timpul cursurile se actualizează. Ţin minte că la finalul acelui curs de care vă vorbeam la început am aplaudat în picioare”, ne-a povestit Gabi.
Un alt lucru important de spus e că la Universitatea din Oxford se pune mare accent pe starea de bine a studenţilor. Cursanţii sunt încurajaţi să meargă la psiholog iar atunci când tinerilor li se face dor de casă sau sunt stresaţi, în campus sunt aduşi câini terapeutici.
“Într-un fel ei vor să ne facă pe noi să ne simţim cât mai bine. Când ţi-ai rupt piciorul prima chestie pe care ei te întreabă e dacă eşti ok psihologic, după aceea te întreabă de picior. Se ocupă foarte mult de partea ta mentală pentru că dacă tu eşti trist şi nu îţi pasă de nimic o să ai această atitudine şi faţă de studii”, ne-au spus cei doi olimpici.
“Nu e categoric rău la noi, dar e categoric mai bine acolo”
Alex şi Gabriel vor începe în curând anul II de facultate şi spun că nu regretă decizia de a studia în străinătate. Gabi chiar mărturiseşte că nu a luat în calcul nicio secundă să urmeze o universitate din România. Fără să folosească termeni duri când vine vorba de caracterizarea sistemului de învăţământ de la noi, acesta se arată nemulţumit de felul de sistemul de predare.
“Ştiu cum e şi mi-am zis că dacă pot, de ce nu? Aş fi plecat chiar dacă ajungeam la o facultate mai slabă şi nu la Oxford pentru că în Anglia toate facultăţile sunt bune. Apoi îţi găseşti mai uşor un job şi rămâi într-o ţară mai civilizată. Asta e, trebuie să o zicem. Plus că mie nu îmi place modelul de facultate de la noi. Tot sistemul e defect. Se lucrează mult, dar nu şi eficient. Simt că aş fi pierdut timpul aici”, este de părere Gabi.
Pe de altă parte, Alex recunoaşte că s-a gândit să rămână în ţară însă nu ar fi avut şansa de a studia informatica la nivelul la care şi-ar fi dorit.
“Eu m-am gândit o lungă perioadă dacă să mă înscriu şi la noi la facultate. Nu am lăsat niciodată varianta să studiez în ţară, mai ales că aveam intrarea asigurată. Şi nu văd lucrurile chiar atât de rău, am prieteni cărora li se pare ok aici şi poţi să selectezi partea care îţi place şi cred aş fi avut succes şi dacă rămâneam. Însă mi-a plăcut cum se lucrează la Oxford şi programul, aparent, destul de lejer, în sensul că îmi lasă foarte mult timp liber. Eu am şase luni pe an în care sunt acolo şi lucrez. Anul universitar este împărţit în trei trimestre, în primele două sunt cursuri iar ultimul e pentru examene. Programul este de două luni de cursuri în fiecare trimestru şi o lună de pauză între ele, plus vacanţa mare de 3 luni. Simt că am mai multă libertatea acolo”, ne-a spus Alex.
Aşadar, în următorii doi ani aceştia se vor concentra să ţină ştacheta sus. Întrebaţi dacă se vor întoarce acasă după facultate, Gabriel a răspuns fără să stea prea mult pe gânduri: “Nu!”. Îşi iubeşte ţară, este la curent cu tot ceea ce se întâmplă, însă se poate sesiza cât de mult îl deranjează situaţia actuală.
“La putere sunt oameni care nu sunt specializaţi şi nu au ce căuta. E simplu, nu e nevoie de oamenii ăia, dar sunt acolo. Plus că nu te simţi nici în siguranţă în ţara asta, nici în Brăila cel puţin. În Oxford n-ai nicio treaba. Nu îmi place cine ne conduce. Vedem în politică oameni care vin de nicărieri, cu niciun plan şi sunt în funcţii cheie. Se pot face lucrurile mai bine dar nu se se vrea. Nu zic că e categoric rău aici, dar e categoric mai bine acolo. Dacă se schimbă ceva la noi poate mă întorc. Însă când mă întorc vreau să fiu un om complet, să fiu cea mai bună varianta a mea. Abia atunci cred că e bine să te implici şi să schimbi ceva”, ne-a spus Gabi.
Nici Alex nu are un raspuns exact la întrebare însă spune că i-ar plăcea să se întoarcă într-o zi.
“Am aceeaşi atitudine ca şi cu facultatea. Nu pot decide acum. Vreau să lucrez în cadrul unei companii la început ca să prind experienţa dar în viitor aş prefera să îmi deschid eu ceva al meu. Poate la un moment dat voi reuşi să fac asta cu un grup de oameni şi să mă întorc în ţară. Mie îmi place România şi sunt ataşat de ea!”, ne-a declarat acesta.
Până la momentul în care vor reveni, cei doi studenţi brăileni de la Oxford îi îndeamnă pe elevii de gimnaziu sau liceu să nu le fie teamă să apeleze la ei.
Ştiu că cei mici îi privesc cu admiraţie şi îşi doresc să devină şi ei olimpici, aşa că vor încerca să îi ajute. Motivul e simplu: simt că este de datoria lor să dea ceva înapoi.
