Adaugă ca sursă preferată în Google

• proaspăt absolventă a Colegiului Naţional “Gh. M. Murgoci”, Mihaela ne arată că o performanţă nu vine niciodată singură • anul acesta, ea a reuşit să scrie istorie pentru România, câştigând premiul I la Campionatul Mondial Microsoft Office Specialist de la New York, secţiunea Excel • tot anul acesta, în luna mai, ea a câştigat premiul I la Olimpiada Naţională de Tehnologia Informaţiei, fiind prima elevă din Brăila care a participat patru ani la rând şi a câştigat premii la fiecare ediţie • Mihaela a avut un rezultat excelent şi la examenul de bacalaureat, pe care l-a promovat cu media 9.80
 
Să ai olimpiadă în mai, examenul de bacalaureat în iunie, concurs mondial în iulie şi să obţii succes pe linie la fiecare e o performanţă demnă de toată lauda. Am putea spune că e ceva extraordinar, aşa cum este şi Mihaela Florea, cea care a obţinut titlul de campioană a Olimpiadei Naţionale de Tehnologia Informaţiei (clasa a XII-a), campioană la bacalaurat (media 9.80) şi campioană la Microsoft Office Specialist din New York. Mihaela Florea, proaspăt absolventă a Colegiului Naţional “Gh. M. Murgoci”, a fost admisă la cinci universităţi de top din Marea Britanie. În scurt timp, va pleca la Universitatea din Southamptom, acolo unde va studia Computer Science. Însă nu se va urca în avion până nu va lăsa în spate o mică moştenire. Este vorba despre toate resursele pe care le-a adunat de-a lungul timpului la olimpiade şi concursuri, informaţii care să le fie de folos celor care vor dori să studieze şi ei domeniul tehnologiei informaţiei. 
 
“Nu am crezut nicio clipă că o să câştig la New York”
 
Numele Mihaelei Florea a fost pe buzele tuturor după ce, pe 1 august, devenea campioană la Microsoft Office Specialist, competiţie ce s-a desfăşurat la New York, câştigând locul I la secţiunea Excel. A fost cea de-a doua participare la această competiţie, după ce cu un an în urmă se calificase pe locul 4, la secţunea Word.
“Concursul a fost greu, chiar foarte greu legat de ce am avut de făcut. Au fost chestii ce nu am mai lucrat în viaţa mea. Am făcut cât am putut de bine, dar nu am făcut tot, şi aici la campionat până acuma toată lumea făcea perfect şi conta cine făcea mai repede. Eu am stat 50 minute, adică am stat până la sfârşitul timpului, în trecut dura 15-20 minute. Când mi-a expirat timpul, pur şi simplu mi-am zis că nu am nicio şansă. Dar…”, ne-a spus Mihaela.
 
Surpriza
 
“Eu eram cu spatele la scenă când s-a anunţat premiul I la Excel, îl felicitam pe cel care a luat locul II. Mi-am auzit numele pronunţat pocit, m-am întors, mi-am văzut numele scris pe un ecran mare şi nu îmi venea să cred. Nu mă aşteptam nici în 1.000 ani. Nu puteam să procesez. Am fost şocată. După aceea m-am dus pe scenă, că mi-am dat seama că am stat prea mult şi am fugit, am luat un steag în fugă, l-am ţinut invers pe verticală, nici nu putam să respir, aşa mari emoţii aveam. Şi când am coborât de pe scenă tot nu puteam să procesez. Am fost foarte surprinsă, foarte impresionată. Pentru că anul trecut la Word am făcut perfect, am terminat pe la şi jumătate şi am luat locul 4, dar anul acesta a fost total diferit”, ne-a povestit campioana.
Mihaela spune că această competiţie şi titlul câştigat o vor ajuta mult în viitor, adică la CV, însă au ajutat-o şi să înveţe să fie disciplinată, atentă la detalii, să poată lucra sub presiune, lucruri ce i-au dat încredere în ea.
Cu două săptămâni înainte de campionat, Mihaela a avut un alt examen important: examenul de bacalaureat. Iar dacă pentru olimpiada de tehnologia informaţiei şi campionatul mondial aceasta spune că a lucrat cu plăcere, în ceea ce priveşte examenul de bacalaureat lucrurile au fost mai dificile, mai ales că mai toţi elevii de la real ştiu câte bătăi de cap le dau eseurile de la proba de limba română. Însă cum Mihaela este o tânără ambiţioasă, s-a pregătit foarte bine pentru această probă, reuşind să obţină nota 10. La matematică a luat 9.45,  iar la fizică 9.95, promovând bacul cu impresionanta medie de 9.80.
Intrebată de ce nu a ales informatica la ultima probă, Mihaela ne-a spus că i s-ar fi părut ciudat să facă informatică pe hârtie.
 
Campioană absolută la Olimpiada de Tehnologie a Informaţiei
 
Şi nu o dată, ci de trei ori. Mihaela a participat în toţi anii de liceu la această olimpiadă, fiind de altfel singura elevă din Brăila care a reuşit această performanţă, având în palmares trei premii I şi un premiu II. Iar ultimul titlu de campioană a olimpiadei l-a obţinut la ediţia de anul acesta, desfăşurată în luna mai. Tânăra recunoaşte că a lucrat tot timpul cu pasiune, însă nu i-a fost uşor, mai ales când ai multe materii la şcoală şi trebuie să te pregăteşti. Din acest motiv, drumul spre performanţă necesită pasiune şi multă muncă.
“Este mult timp pe care trebuie să îl consumi lucrând pentru olimpiada respectivă, pentru materia respectivă. Pentru că, mai ai şcoală şi teme – şi noi trebuie să facem asta, nu suntem scutiţi. Devine mult mai greu să ai timp liber, spre deloc. Trebuie multă ambiţie, perseverenţă, răbdare. Şi trebuie să îţi găseşti şi materia care să îţi placă foarte mult”, susţine tânăra.
Pasiunea Mihaelei pentru calculatoare şi pentru Ofice în special începe încă din copilărie, ea fiind mereu curioasă să descopere ce ascunde Word-ul sau Power Point-ul. Chiar mărturiseşte că atunci când avea de făcut proiecte la şcoală petrecea ore întregi ca acestea să fie perfecte, până în cel mai mic detaliu. Şi cum trăim în era tehnologiei şi mai toate joburile necesită cunoştinţe de Office, Mihaela spune că nu înţelege de ce materia TIC este tratată cu indiferenţă de profesori. Iar mulţi elevi au chiar prejudecata că TIC este o materie foarte uşoară, însă în realitate lucrurile nu stau deloc aşa. Norocul ei a fost că a dat de profesorul de informatică Paul Pruş, cel care a susţinut-o să studieze Tehnologia Informaţiei, încurajându-o şi oferindu-i sprijin constant în atingerea performanţei.
 
“Sistemul de învăţămân este îmbâcsit”
 
Asta crede Mihaela despre modul în care se face şcoală la noi. Desigur, tânăra consideră că sunt şi părţi bune, însă elevii au nevoie şi de practică, nu doar de teorie.
“Este foarte îmbâcsit totul, tot sistemul. Trebuie să facem mult şi prost. Înveţi mult şi apoi uiţi, înveţi din nou, iar uiţi, absorbi informaţie ca un burete şi nu prea procesezi. Şi nu avem libertatea de a alege materiile pe care le vrem. Putem să alegem profilul, dar mergem la profilul acela şi suntem forţaţi să avem orele acelea. Nu e programul flexibil. De multe ori opţionalele ni se impun. Ar fi fost mult mai util ca la liceu, din clasa a XI-a, să alegem ce materii să studiem sau când, cum e în alte ţări. Noi facem de toate în acelaşi timp, asta e foarte obositor, şi toţi profesorii se aşteaptă să înveţi la materia lor de 10, negândindu-se că tu mai ai de învăţat alte 15 materii în aceeaşi zi şi o grămadă de teme. Nu poţi să înveţi la toate bine, chiar dacă vrei. Şi în fiecare an este aşa, se fac tot felul de schimbări, nu e nimic stabilit, se anunţă grilă la bac la mijlocul anului. E foarte ciudat aşa. Se tot schimbă miniştri şi fiecare vine şi zice că vrea să facă, dar…”, şi-a arătat dezamăgirea absolventa, precizând încă o problemă reală a sistemului de învăţământ: oamenii, acei profesori care în loc să îi încurajeze pe elevi să îşi dezvolte pasiunile nu fac decât să le taie aripile. 
“Sunt mulţi profesori grozavi, dar sunt şi unii care au o mentalitate învechită. O dată cu timpul se plictisesc presupun, nu mai au acelaşi chef de predare şi atunci se obişnuiesc aşa şi intră într-o monotonie. Materiile sunt interesante şi au potenţialul să fie, doar că nu sunt. Noi facem multă teorie. Avem 14-18 materii şi e imposibil să îţi placă toate. Şi sunt materii care nu mi-au plăcut, dar cred că mi-ar fi plăcut dacă ar fi fost predate de profesori mai interactiv. Contează foarte mult relaţia dintre elev şi profesor. Şi profesorii au de învăţat de la elevi şi ar trebui să se adapteze în funcţie de persoană, să se adapteze în funcţie de clasă. Şi unii nu fac asta deloc, predau la a V-a cum predau la a XI-a, îi bagă pe toţi elevii în aceeaşi oală şi te fac să te simţi aiurea. Mă deranjează atitudinea unor profesori, cel mai tare. Cred că unii n-au mai progresat, mentalitatea e învechită, ori sunt foarte reci, ori nu ne ştiu numele după 4 ani … şi e ciudat, ori unii ne jignesc, unii vin nervoşi şi îşi descarcă nervii pe noi fără niciun motiv, nefăcând nimic grav. Şi asta e realitatea. Dar nu toţi, sunt puţini”, susţine aceasta.
 
Studentă la o universitate de top din Anglia.
 
Încă din gimnaziu Mihaela s-a gândit să plece să studieze în străinătate. Aşa că în clasa a XI-a a aplicat la cinci universităţi din Marea Britanie, la specializarea Computer Science, primind oferte de la toate: Southhamptom, Leeds, Hathersfield, Sussex, Chefield. A ales Southamptom, fiind convinsă că acolo va avea cele mai multe oportunităţi. Încă nu ştie cum va fi exact cu Brexitul, pentru că nici englezii nu ştiu exact ce va urma după ce vor părăsi Uniunea Europeană, însă este entuziasmată pentru noua etapă ce o aşteaptă.
Deşi motivul principal pentru care pleacă e că la momentul actual nu o mulţumeşte nivelul de dezvolare web care se studiază la facultăţile din România, Mihaela lăsă să se înţeleagă că nu este mulţumită nici de situaţia în care se află ţara.
“Felul în care te tratează toată lumea, nimeni nu munceşte cu drag, lumea e sictirită şi neserioasă. Plus că sunt foarte multe pile, cunoştinţe şi relaţii la locul de muncă şi nu îmi place chestia asta. Sper ca acolo să pot să găsesc un loc de muncă pur şi simplu, fără să trebuiască să cunosc pe nimeni”“, crede tânăra.
Însă speră că lucrurile se vor schimba. De aceea, lovindu-se de sistemul de învăţământ şi ştiind cât de grea poate fi pregătirea pentru o olimpiadă pentru care nu prea se găsesc resurse, Mihaela lasă o mică moştenire celor care vor intra la liceu şi vor să participe la TIC. Şi le mai lasă ceva colegilor: un mesaj.
“Le-aş recomanda să găsească ceva care le place şi să găsească un scop care să îi poarte prin generală şi prin liceu pentru că o să îşi piardă interesul şi o să se acrească de materii. Nu trebuie să fie o olimpiadă sau un concurs. Poate fi ceva extraşcolar, un hobby, un sport, dar ceva ce să facă cu plăcere. Şi să nu se lase de acel ceva chiar dacă e presiunea şcolii şi a profesorilor care cer prea mult de la ei. Ştiu că sună trist, dar asta e realitatea. Şi lucruri frumoase se pot întâmpla”, îşi încheie Mihaela Florea povestea, dar şi pledoaria pentru cultivarea pasiunilor.
Sursa foto: Facebook
Sursa video: Zona IT