Adaugă ca sursă preferată în Google

• anual, compania înregistrează pierderi de apă, generate de avarii şi furturi, de aproximativ 7,8 milioane mc per total judeţ, din care circa 6,2 milioane mc numai în municipiu • practic, la fiecare 5 metri cubi de apă facturaţi, CUP Dunărea are 3 – 4 mc pierdere • compania nu poate estima cât din aceste pierderi reprezintă furt de apă, dar a prezentat câteva cazuri în care comunităţi întregi “fentau” apometrele • marea problemă a municipiului: numărul mare de consumatori încă necontorizaţi care, de multe ori fac risipă şi plătesc la “pauşal” te-miri-ce • soluţia pentru depistarea / descurajarea furturilor, speră CUP, este montarea contorilor inteligenţi şi mutarea căminelor de apă pe domeniul public    
 
Brăilenii fură apă. LA GREU! Cel mai probabil, motivul principal este acela de a-şi reduce costurile lunare cu facturile la utilităţi, raportat la tariful la apă-canal pe care-l consideră “piperat”. Totuşi, dat fiind faptul că sunt mulţi cei absolut convinşi că, la rându-le, sunt furaţi la factura de apă, este foarte posibil ca fenomenul să fie şi un fel de reacţie/răspuns a comunităţii locale în această complicată şi pe alocuri tensionată relaţie între consumator şi operatorul de apă-canal, aflat în poziţie de monopol. Oricare ar fi motivaţia, un lucru este cert: o statistică a Companiei de Utilităţi Publice Dunărea Brăila, pe total judeţ, arată o dimensiune şocantă a acestui fenomen. Unitatea înregistrează o pierdere medie anuală de peste 0,6 metri cubi de apă per kilometru de reţea per oră. Undeva la 7,8 milioane de metri cubi anual, adică de 3.900 de ori capacitatea rezervorului vechiului Castel de Apă din Grădina Publică (circa 2.000 mc). Aici intră la grămadă atât furturile, cât şi pierderile proprii din reţea, fiind greu de stabilit o pondere a fiecărei componente în totalul celor 7,8 milioane de metri cubi. CUP Dunărea a descoperit un caz revoltător la Tufeşti unde chiar devenise “sport naţional” furtul de apă printr-o metodă ingenioasă: blocarea cu o sârmă a contorului. O altă metodă de fraudare este ocolirea printr-o conductă separată a aparatului de măsură, ori execuţia unui racord ilegal la reţea. Conducerea companiei este conştientă de fenomenul pierderi din avarii şi furt, astfel că încearcă să le limiteze prin investiţii în înlocuirea conductelor şi a branşamentelor vechi, mutarea căminelor de apă pe domeniul public, dar şi investiţii în aparatură modernă de înregistrare a consumului de apă sau de depistare a cazurilor de fraudă care, mai nou, din acest an sunt tratate, ca regim juridic, drept infracţiuni.
 
Pierderile, aproape la paritate cu facturările
Anual operatorul unic de apă-canal-epurare facturează în întreg judeţul Brăila aproape 10 milioane de metri cubi de apă din care 7,4 milioane mc doar în municipiu. Dar pentru a ajunge să livreze această cantitate uriaşă de apă consumatorilor, Compania de Utilităţi Publice (CUP) Dunărea Brăila injectează în reţea o cantitate mult mai mare: vreo 17,7 milioane de metri cubi per ansamblu judeţ, din care peste 13,5 milioane în municipiu. Rezultă din acest bilanţ anual al apei că o diferenţă de aproape 7,8 milioane mc reprezintă totalul pierderilor de reţea ale companiei per întreg judeţul, cu precizarea că numai pe municipiu pierderile de distribuţie sunt de 6,2 milioane mc. Se poate spune că, de fapt, pentru fiecare 5 metri cubi de apă facturaţi, cel puţin în oraşul reşedinţă de judeţ, compania are o pierdere de circa 3 – 4 mc, care înseamnă cumulat furt şi avarii.
Compania a explicat că mult mai precisă şi relevantă ar fi exprimarea pierderilor luându-se în calcul concomitent parametri suplimentari, gen lungimea reţelei şi timp. Indicatorul astfel rezultat ne arată că pierderea anuală, aferentă lui 2016, înregistrată de CUP Dunărea este de 0,627 mc per fiecare kilometru de reţea, per oră. Dacă transformăm acest indicator şi luăm ca etalon mc/km/zi rezultă o valoare de 16,55 care, surpriză, ne poziţionează sub media naţională care este undeva la 24,19 mc/km/zi. Explicaţia ar fi, pe de o parte, faptul că reţeaua de apă la noi în judeţ este relativ nouă, date fiind investiţiile din ultimii ani în extinderi şi modernizări, iar a doua, faptul că, la nivel naţional, există multe judeţe unde conductele sunt mult mai ciuruite ca la noi şi astfel pierderile sunt mai mari, context în care valoarea medie a indicatorului în analiză este mai mare decât cea înregistrată în Brăila. Dar să vedem şi cum arată acest clasament al pierderilor de apă din reţelele publice. Pe primele locuri în clasamentul operatorilor de apă-canal din toată ţara se află judeţe precum Vrancea, Vâlcea, Buzău, Alba, Ilfov, Vaslui, Harghita, Gorj, Dâmboviţa, Arad sau Prahova (toate sub valoarea de 10 mc/km/zi), în timp ce la polul opus, cu eficienţă mică prin prisma pierderilor înregistrate se situează Braşovul, Suceava, Bacăul, Sibiul, Hunedoara, Mehedinţiul sau Argeşul, unde indicatorul menţionat are valori de peste 30 mc/km/zi, ajungând chiar şi la 60 mc/km/zi în cazul Braşovului.
 
După standarde internaţionale, avem un sistem ineficient
Totuşi nu putem face abstracţie de faptul că media judeţului nostru privind pierderile totale pe kilometru de reţea (ILI – Infrastructure Leaking Index aşa cum este denumită la nivel internaţional), adică acea valoare de 16,55 mc/km/zi, ne poziţionează pe o scală stabilită la nivel internaţional de către Institutul Băncii Mondiale (World Bank Institute) în grupa sistemelor de apă ineficiente, de categoria D1 (valoarea ILI între 16 şi 24 mc/km/zi), cu descrierea “utilizarea ineficientă a resurselor; nevoie imperativă de implementare de programe de reducere a pierderilor”. Ca termen de comparaţie, cea mai bună clasă de încadrare din punct de vedere al pierderilor este A, pentru valori ale ILI sub 4 mc/km/zi, iar la polul opus este clasa D2, considerată total ineficientă, cu valori ale ILI peste 24 mc/km/zi.
După standardul naţional însă, potrivit Manualului Operatorilor de Apă şi Canalizare (ediţia 2010) propus de către Ministerul Mediului şi Pădurilor ca instrument de lucru în cadrul POS Mediu, ne încadrăm în clasa C1, cu valori ale ILI între 10 şi 20 mc/km/zi. Potrivit aceluiaşi document, sistemele de apă din ţările continentului nord american înregistrează valori ale pierderilor – ILI între 0,8 şi 12 mc/km/h, în Marea Britanie – 1,4 şi 6,5 mc/km/h, Austria – 0,3 şi 6,6 mc/km/h, Olanda – 0,3 şi 0,6 mc/km/h, iar Italia între 3 şi 12 mc/km/h.
 
Concluziile noastre   
O discuţie purtată cu directorul tehnic al CUP Dunărea, Constantin Toma a venit să lămurească măcar în linii mari acest fenomen al pierderilor din reţeaua de distribuţie. A reieşit astfel că, per total, compania nu poate să stabilească cu exactitate cât din pierderile înregistrate pot fi puse exclusiv pe seama furturilor pentru că particularităţile, complexitatea şi pe alocuri vechimea reţelei introduc în ecuaţie prea multe variabile. În linii mari, putem, afirma că furturile au totuşi un impact important, la fel şi obiceiurile de consum ale populaţiei, precum şi faptul că aproape o cincime din totalul consumatorilor casnici din municipiu nu sunt contorizaţi. În ce priveşte avariile survenite în reţea, sursa citată a punctat că incidenţa acestora este în scădere şi că, de exemplu, pentru rezolvarea acestor probleme survenite la branşamente vechi, compania preferă varianta înlocuirii integrale a conductelor cu altele noi. Tot ca privire de ansamblu, a devenit clar că pierderile pot fi descoperite şi ţinute sub control mult mai eficient în mediul rural, unde reţelele sunt mai noi, spre deosebire de municipiu unde tabloul vechimii conductelor este un mozaic, în care încă mai apar conducte vechi de zeci de ani. Una peste alta, brăilenii s-au dovedit inventivi când a venit vorba să tragă în piept compania de apă.
 
Mega-furtul de apă de la Tufeşti
Cel mai elocvent caz prezentat de CUP Dunărea s-a întâmplat la Tufeşti unde mai mulţi localnici au aplicat o metodă ingenioasă pentru a frauda. “În 2015, în localitatea Tufeşti, unde există reţele relativ noi şi unde erau contorizaţi toţi clienţii, ajunsesem să înregistrăm pe timp de vară pierderi de 677 l/km/h, faţă de lunile de iarnă unde aveam 139 l/km/h şi am ajuns la concluzia că e ceva în neregulă acolo. Noi avem posibilitatea să monitorizăm pierderile reale pornind de la «teoria consumului de noapte» care pleacă de la realitatea că în intervalul 12 noaptea – 5 dimineaţa consumul este redus. Orice consum liniar în acest interval indică o posibilă avarie. În cazul de la Tufeşti debitmetrul montat a arătat zero consum noaptea, ceea ce însemna că reţeaua acolo era perfectă din punct de vedere tehnic. Am intrat în această localitate şi am înlocuit toţi contorii, dar am montat şi clapete de sens. Am constatat că pe branşamentul aflat în curtea consumatorilor se închidea robinetul, se desfăcea montajul de după apometru şi se băga o sârmă spre aparatul de măsură blocându-i astfel mecanismul interior. Se refăcea apoi montajul şi când dădeau drumul la apă contorul nu mai înregistra nimic, iar asta fără nici o intervenţie la sigiliu. Astfel de cazuri am reuşit să depistăm doar în primele zile ale controalelor în Tufeşti pentru că apoi ceilalţi şi-au scos imediat sârmele din contori. Dar per total localitate, dacă în 2015 aveam o pierdere medie anuală de 242 l/km/h, în 2016 ne-am închis cu pierdere de 56 l/km/h. Acesta este exemplul concludent, spunem noi, de furt de apă pentru că şi într-un an şi în celălalt cantitatea facturată clienţilor din acea localitate a fost identică, aproape 90.000 mc”, ne-a declarat Constantin Toma. Întrebat dacă au mai fost şi alte cazuri de furt depistate, sursa citată a dat ca exemplu localitatea Mihai Bravu unde există bănuiala că sunt făcute bypass-uri în amonte de contor. “Dar am găsit un astfel de branşament de mari dimensiuni la Însurăţei: ducea cât doi hidranţi şi se putea iriga cu el. Vă daţi seama ce pierdere acolo? (…) Cazuri similare sunt şi la Movila Miresii, dar acolo oamenii au recunoscut singuri că furau, ne-au indicat locul de bypass, au acceptat calculul nostru privind consumul estimat pentru astfel de situaţii de fraudare, au achitat facturile emise, iar cazurile s-au închis. (…) Mai avem o situaţie şi la Urleasca, la un consumator care avea porumbul verde în curte, dar raporta consum redus de apă. La verificare am dat drumul la apă, iar contorul nu înregistra. Avem un aparat special cu cameră şi când l-am băgat pe conductă, înainte de contor s-a observat clar un teu care făcea bypass la racord şi omul consuma apă la discreţie fără să plătească. Este practic primul caz de furt cu care am ajuns la instanţă”, a spus Toma.
Cum pot fi descurajate astfel de furturi? Directorul tehnic de la CUP Dunărea spune că soluţia ar fi montarea contorului pe domeniul public. “Şansele ca abonatul să facă o intervenţie la contor aflat pe domeniul public sunt reduse pentru că-l pot vedea vecinii şi astfel îl reclamă. (…) Acum, de când cu modificările aduse legislaţiei în domeniu, ar trebui să ducem două, trei, cinci cazuri de furt până la capăt, adică la instanţă, în speranţa că astfel vom descuraja furturile”, a mai spus sursa citată.
 
Risipa din municipiu  
Aminteam mai devreme faptul că media pierderilor pe 2016 în judeţul nostru este de 0,627 mc/km/h, însă această valoare păleşte în faţa valorii înregistrate în cazul municipiului întrucât este dublă, ajungând la 1,419 mc/km/h. Asta demonstrează că, de fapt, pierderile cele mai mari se concentrează în reţeaua de distribuţie din oraşul nostru, unde încă mai există consumatori casnici necontorizaţi în cazul cărora facturarea se face la pauşal. “În municipiu problema este că la acest moment încă mai avem circa 4.500 de branşamente necontorizate, în mai toate cartierele oraşului, reprezentând cam 22% din total consumatori casnici din municipiu. Problema se rezolvă după ce vom finaliza achiziţia contorilor cu citire la distanţă şi montarea căminelor pe domeniul public. De ce am evidenţiat branşamentele necontorizate? Pentru că sunt două particularităţi urâte şi mă refer aici la lunile de iarnă, cu ger, şi la lunile de vară, cu lipsă precipitaţii. Pe perioada de iarnă consumatorii casnici necontorizaţi lasă robineţii deschişi ca să nu îngheţe, în loc să-şi termoizoleze canalul. Şi luăm ca exemplu luna ianuarie 2016, când am avut pierdere de 1.834 l/km/h, faţă de media anuală de 1.419 l/km/h, în timp ce în lunile fără risipă de apă prin lăsarea robinetului deschis şi fără irigaţii, pierderile sunt de 1.100 l/km/h. La astfel de branşamente le stabileşti consumul în funcţie de ce declară abonatul în sensul că spune că are doar un canal în curte şi locuieşte singur, pe când, în realitate, în gospodărie sunt 5 persoane şi au şi centrală pe gaz, în mod evident confortul fiind mai mare şi, la fel, consumul de apă. Aici este impactul spectaculos din municipiu în ce priveşte pierderile. Dar o analiză mai amănunţită nu avem cum să facem privind pierderile de apă prin furt pentru că nu o putem fundamenta. Ştim cu precizie ce apă bag în sistem pentru că e contorizată, dar nu ştim exact pe unde iese apa din sistem. Există teoria estimării privind consumul pe timp de noapte, dar lucrurile sunt date peste cap, de exemplu, în cazul celor care lasă pe timp de iarnă, inclusiv noaptea, să curgă canalul ca să nu îngheţe”, a explicat Toma. De asemenea, sursa citată a punctat că o altă sursă generatoare de pierderi de apă ar fi şi blocarea contorilor ori ieşirea acestora din clasa de precizie. El a explicat că astfel de cazuri nu sunt reclamate de abonaţi întrucât aici situaţia este în favoarea lor. “Dacă este un caz în care contorul a stat şi are consum înregistrat de 1 mc pe lună nu va veni clientul respectiv să reclame şi o să stea aşa câtva timp până semnalăm noi situaţia. Dar dacă va înregistra un consum de 20 mc lunar cu siguranţă va veni să reclame”.
 
Cum se poate rezolva problema pierderilor de apă din municipiu?
Speranţele celor de la CUP Dunărea se îndreaptă spre investiţia privind montarea de contori inteligenţi, cu citire la distanţă, şi mutarea căminului de apă pe domeniul public. Specialiştii de la CUP Dunărea sunt convinşi că pe baza analizei datelor detaliate pe care le vor colecta de la contorii inteligenţi vor putea identifica mult mai uşor pierderile generate de furtul de apă. “Datele preluate pot fi prelucrate şi apoi pot face interogare privind numărul de abonaţi cu un consum lunar, să zicem, sub 2 mc. Merg apoi şi îi verific pe toţi şi pot descoperi astfel situaţiile de care aminteam în care se declară o persoană, dar, în realitate, sunt 5 persoane, au baie în casă, au bucătărie cu chiuvetă, plus maşină de spălat, sau chiar şi centrală termică. Acum că montăm contori la toţi consumatorii să vedem cine-şi va mai permite să lase iarna robinetul să curgă, ori vara să-şi irige grădinile. Faci risipă de apă, o faci practic pe cheltuiala ta, pentru că vei avea contor care înregistrează tot”, a mai spus Constantin Toma. În plus, acesta a mai subliniat că din discuţiile pe care le-a avut cu omologii din ţară unde deja sunt montaţi contorii inteligenţi cu citire la distanţă, a reieşit clar faptul că efectul ar fi o îmbunătăţire a facturării apei cu până la 7 procente.
De altfel, chiar zilele trecute CUP Dunărea a deschis ofertele primite în cadrul licitaţiei internaţionale organizate pentru achiziţia a 29.700 de contori inteligenţi şi a căminelor de apă. Au fost înregistrate 11 oferte, dintre care 4 sunt din partea unor firme din România, iar restul sunt din străinătate. Conducerea companiei speră să finalizeze achiziţia cât mai repede după care să treacă la înlocuirea contorilor şi mutarea lor, din curţile abonaţilor, în cămine de apă realizate pe domeniul public.
 
Furtul de apă se pedepseşte cu închisoare!
Pe final de 2016 a fost modificată Legea serviciilor comunitare pentru utilităţi publice (nr. 51/ 2006, publicat în MO nr 942 din 23 .11.2016), unele dintre noile prevederi legate de sistemul public de alimentare cu apă fiind în măsură să modifice relaţia operator-beneficiar. Astfel, furtul de apă din sistemul public de alimentare cu apă constituie infracţiune în domeniul serviciilor de utilităţi publice şi se pedepseşte potrivit Codului penal. Până la apariţia acestei modificări, furtul de apă era considerat contravenţie şi nu speria prea mult pe cei care preferau să consume la negru apă din reţeaua publică. Acum, odată cu noile modificări aduse cadrului legal, perspectiva unei condamnări penale, cu pedepse cuprinse între şase luni şi 3 ani este însă în măsură să schimbe situaţia, în sensul să-i motiveze pe consumatorii care au recurs la racordarea ilegală la sistemul de apă să intre în legalitate.
O altă modificare adusă vizează şi mecanismul de recuperare a creanţelor deţinute de operatorii de apă împotriva abonaţilor: „factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare constituie titlu executoriu”. Altfel spus facturile au devenit titluri executorii şi nu va mai fi nevoie ca operatorul de apă-canal să treacă pe la instanţă pentru recuperarea debitelor.  
 
Apa şi canalizarea mai scumpe, de luna viitoare
Începând cu 1 mai toţi abonaţii CUP Dunărea vor avea de plătit un tarif la serviciile de apă-canal cu 12% mai mare. Dacă în prezent costul apei potabile şi al canalizării este în total 6,27 lei/mc, peste trei săptămâni acesta se va ridica la aproape 7 lei/mc.
Situaţia este generată de angajamentul asumat de CUP Dunărea în baza unei clauze contractuale pe care Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a impus-o pentru acordarea împrumutului de 8,8 milioane de euro în mega-proiectul privind modernizarea reţelei de apă-canal a întregului judeţ. De altfel, în baza aceluiaşi contract cu BERD, costul apei a fost modificat încă de anul trecut, mai precis în luna mai când a avut loc o majorare cu 5%. Astfel, tariful unic a ajuns să arate în felul următor: 3,95 lei/mc – apă (cu TVA de 9%) şi 2,61 lei/mc – canalizare (cu TVA de 20%), aşadar un total de 6,56 lei/mc pentru serviciul cumulat. Potrivit directorului CUP Dunărea, Silviu Mangiurea, în prezent, după scăderea TVA-ului la 19%, preţul este de 3,77 lei/mc la apă potabilă şi 2,50 lei/mc la canalizare (cu TVA). Deci, un total 6,27 lei/mc (inclusiv apa pluvială). Potrivit aceleiaşi surse, de la 1 mai, moment în care va intra în vigoare majorarea cu 12%, costul la apă şi canalizare se va ridica în total la 6,97 lei.