A corecta înseamnă a nu condamna

De la începutul lunii octombrie 2020, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică, „Vorbe din Duh”, menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâțit-o! Vom fi însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
 
Nimeni nu-și poate corecta cu adevărat semenul său dacă, mai întâi, nu-l iartă, dintr-o compasiune identică pe care o are și față de sine.
Vrând să-l corectezi, dar fără iertare, devii un judecător și acuzator, separându-te nepermis de cel cu care semeni. Nu există erori ale semenului care să nu fie și în tine, dar tendința puternică este de a vedea în el doar păcate și condamnare, iar în tine doar erori momentane, care nu te reprezintă. Dar toate păcatele sunt, de fapt, același lucru: erori care pot fi îndreptate prin iertare. Cel care ne iartă, cu adevărat, este, însă, Tatăl, care ne oferă ceea ce dăruim.
Corecția și iertarea sunt necesare nu celui iertat, ci celui care le sesizează și le dorește îndreptate. În mod eronat, percepția ne face să vedem în afară ceea ce nu ne dorim să vedem înăuntru, pentru propriul confort și „salvare”. De aceea, prin iertarea celuilalt, urmezi drumul Păcii pe care o cauți, prin darul Tatălui nostru.
„Că de veți ierta oamenilor greșealele lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc;
Iar de nu veți ierta oamenilor greșealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșealele voastre.”