Vorbe din duh
Un atac global, pandemic, s-a întors, ca un bumerang, drept răspuns la atac, semn că aceeaşi minte este peste tot
A-ţi dori inocenţă, astăzi, pare în ochii lumii nebunie.
Lumea întreagă este pornită spre dominare şi luptă, spre doborârea celuilalt, pe care îl vede diferit, străin, vinovat. De aceea trebuie pedepsit, trebuie să sufere, trebuie adus la tăcere şi ascultare printr-o formă de atac. Politicienii se luptă astfel cu politicieni, ţările se luptă cu ţări, omul cumsecade cu alt om cumsecade, fiecare crezând că este îndreptăţit să judece, să critice, să corecteze, să atace, producând argumente care s-o şi dovedească.
Totul „din dreptate”.
Ce lume este aceea în care aproape nimeni şi nimic nu mai este bun, nimic şi nimeni nu mai pare nepătat?
Aceasta este lumea în care toate lucrurile au fost făcute, de fapt, „bune foarte” (Geneza, I, 31).
Nu lumea este problema, ci cel ce-o vede astfel, cu minţi îngemănate care o văd la fel.
Astăzi, a-l vedea inocent pe celălalt, a-l vedea readus la starea purităţii dintâi, este, de aceea, o misiune imposibilă pentru mintea inversată, care caută să împroaşte, din ea, vinovăţie. Peste tot ce întâlneşte. Care compară totul, judecă şi condamnă, pentru a-şi justifica atacul, pornit, din „dreptate” şi „autoapărare”.
Un atac global, pandemic, s-a întors, ca un bumerang, drept răspuns la atac, semn că aceeaşi minte este peste tot.
Ca o consecinţă, distanţarea fizică a devenit acum un bun universal, normă şi recomandare pentru a sta departe de atac.
Pot răspunde unei noi provocări, acum? Mă pot apropia, de această dată la modul real – în inima mea ! – , de fiecare? Pot observa, distanţat fizic, dar apropiat în inima mea de celălalt, faptul că fiecare om reflectă ceea ce se află chiar în mine?
Pe cine, atunci, vreau să condamn? Pe cine vreau să judec?
De astăzi poţi începe să-l vezi pe celălalt aşa cum a fost creat: „bun foarte”, blând şi nevinovat. Poţi şopti sau spune în gând, toată ziua, tuturor celor pe care îi vezi sau ţi-i prezintă amintirile tale: „Eşti bun, blând şi nevinovat.” Pe cât posibil, nu face vreo excepţie. Iar dacă astăzi faci o excepţie din neputinţă, mâine adu-ţi aminte de ea.
Stând în faţa noastră, Mielul nevinovat aşteaptă să-L vedem, deodată cu nevinovăţia tuturor. Şi are credinţa bucuroasă că reuşim.
Vorbe din duh
E voia ta să faci Voia lui Dumnezeu
Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat rubrica „Vorbe din Duh”, menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. În fiecare săptămână suntem însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Când nu vrei să fii în aceeași Iubire cu care Tatăl Iubirii te îmbracă, nu ești tu.
Copilul lui Dumnezeu doar doarme când nu-și amintește Iubirea din care s-a născut.
Când se trezește, își aduce aminte că voia lui este Voia lui Dumnezeu, și nu vrea altceva.
Este voia pe care ți-a dat-o Tatăl înainte de a te naște. Și te va însoți spre desăvârșirea Iubirii care ești.
Dacă te temi de ceva, nu de necunoscut este frica, ci de cunoscut: Iubirea lui Dumnezeu pentru tine.
„Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă.”
(Epistola catre Filipeni a Sfântului Apostol Pavel, II, 13)
„Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El.
Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este.”
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, III, 1-2)
„În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.
Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi.”
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, IV, 18-19)
Vorbe din duh
Fără îndoială
Când nu ai nicio îndoială despre Iubirea Tatălui, este doar liniște.
Singurul rost și unicul folos este să ajungi să cunoști această Iubire, trecând cu vederea iluziile pe care ți le-ai pus înainte.
Toate.
Și nu este cunoaștere, cât recunoaștere, pentru că Iubirea este cu tine dintotdeauna și nu s-a îndepărtat vreodată.
Nu pe merit, nici ca schimb. Iubirea Tatălui nu cere schimburi, nu se vinde și nu se cumpără.
Dar ca să o recunoști, trebuie să fii ca Ea, atunci când te uiți la fratele tău.
„În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre,
Fiindcă, dacă ne osândeşte inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi ştie toate.
Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu.
Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem.
Şi aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă.
Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.”
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, III, 19-24)
„Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,
Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.”
(Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, VIII, 38-39)
„Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.”
(Sfânta Evanghelie după Ioan, XVII, 26)
CELE MAI CITITE
