Adaugă ca sursă preferată în Google

De la început țin să precizez că nu sunt critic de teatru. Departe de mine gândul!
Sunt doar un spectator care a avut norocul să poată veni mai des la teatru. Atât de des încât, în decembrie 2021, Teatrul “Maria Filotti” m-a onorat cu titlul de „Spectatorul anului” pentru că am vizionat toate reprezentațiile din acel an. Încă le mulțumesc pentru asta! Am urmărit tot timpul activitatea teatrului, iar la festival vin în mod constant de prin 2017. De aceea pot spune că am suferit mult în 2020, când evenimentul nu s-a putut desfășura din cauza pandemiei.
Însă în 2021, când încă era pandemie, Teatrul “Maria Filotti” nu doar că a avut curajul să organizeze festivalul, dar a venit și cu un nou concept, numit “Festivalul Internațional de Teatru și Arte Performative”. Un concept inedit, deosebit de interesant și de ofertant, deoarece nu aduce în fața publicului doar spectacole clasice de teatru, ci acoperă o paletă artistică mai largă.
La fel s-a întâmplat și acum, în 2022. La această ediție am avut proiecție de film, spectacol de musical, spectacol de dans, teatru de marionete, concerte. Cu trei excepții, toate din rațiuni independente de voința mea, am văzut toate spectacolele din festival. Am fost la datorie în fiecare seară! Iar selecția spectacolelor nu m-a dezamăgit, ci dimpotrivă, mi-a stârnit curiozitatea. M-am bucurat foarte tare că Teatrul “Maria Filotti” a fost prezent în festival cu patru spectacole, trei dintre ele premiere ale stagiunii trecute: „Minunații Orinoco” de Mimi Brănescu, „American Buffalo” regizat de Silviu Debu și „Fii cuminte, Cristofor!” regizat de Marcel Turcoianu, plus o premieră absolută în România, piesa „Naufragiat!” de Donald Margulies, în regia lui Andrei Huțuleac. Am văzut în această ediție a festivalului actori tineri, dar și nume consacrate ale scenei românești, piese puse în scenă de regizori de marcă, spectacole de calitate. Pe de altă parte, mă așteptam să văd mai multe trupe din afara țării, fiind un festival internațional. Sunt convinsă că au existat demersuri în acest sens din partea organizatorilor.
 
Ce m-a impresionat la acest maraton de spectacole?
Mi-a plăcut mult „Naufragiat!”, spectacolul cu care s-a deschis festivalul, din mai multe motive: pentru că povestea în sine e frumoasă și avem nevoie de povești în viața noastră, pentru că e teatrul nostru, pe care-l iubesc, pentru că actorii din distribuție (Ciprian Chiricheș, Nicholas Cațianis, Blanca Doba și Corina Borș) sunt deosebit de talentați și îi admir sincer de câte ori îi văd pe scenă, pentru că au fost extrem de inventivi cu toții (regizor, scenograf, actori, regizor de lumini) și au creat o lume mirifică din șase cufere, o folie de plastic și niște jucării muzicale. știu, sunt subiectivă, dar mă leagă și ceva personal de acest spectacol și sunt convinsă de pe acum că nu voi lipsi la nicio reprezentație.
Mi-a rămas în minte „Dispariții” (Teatrul “Andrei Mureșanu” din Sf. Gheorghe), pentru că regizorul Cristian Ban are măiestria de a îmbrăca în gingășie și delicatețe chiar și cele mai tragice întâmplări pe care le pune în scenă. Consider asta o marcă a sa personală. M-am amuzat teribil la „Pisici” (Teatrul Municipal “Matei Vișniec” din Suceava, regia Bobo Burlăcianu), l-am admirat pe Ionuț Vișan pe post de Rică Venturiano în „O noapte furtunoasă” (Teatrul “Toma Caragiu” Ploiești, regia Sânziana Stoican), am apreciat jocul curat al actorilor de la Teatrul “Nottara” din București, atât în „Lecția” de Eugen Ionesco (regia Felix Alexa), cât și în „Mama” de Florian Zeller (regia Cristi Juncu).
Așteptam cu interes spectacolul „Universuri paralele” (Teatrul de Stat Constanța), regizat de Radu Iacoban. O poveste tragică pe care actorii au transmis-o publicului cu emoție și sensibilitate. Din nou, regizorul nu s-a dezis de talentul său. Radu Iacoban a montat și la „Maria Filotti” patru spectacole și sper, sincer, să nu ocolească teatrul brăilean nici pe viitor.
Ce mi-a depășit cu adevărat așteptările a fost spectacolul de musical „Familia Addams” (Teatrul Excelsior București), în regia lui Răzvan Mazilu. Actorie de clasă, scenografie frumoasă, costume minunate, muzică, dans, poveste… o feerie! În sfârșit, un musical la Brăila! Se simțea nevoia și publicul l-a primit cu bucurie nemăsurată. Un spectacol numai bun de savurat, programat cu inteligență la final de festival, pentru că e greu să mai vezi altceva după el.
Frumos la acest festival și o supriză pentru public a fost prezența spectacolului „(Încă) un musical”, spectacolul câștigătorilor Galei Hop din 2022. Mi s-a părut un gest extrem de generos din partea organizatorilor să invite niște tineri actori care debordează de energie și talent, dar sunt încă la începutul carierei. Spectatorii i-au primit cu deosebită căldură, sperăm să-i mai vedem și în alte ediții.
Un lucru care a lipsit la ediția precedentă, și de care mi-a fost dor, dar pe care l-am regăsit acum, a fost atmosfera efervescentă din sălile de spectacol și din afara lor. A fost mai multă animație, comparativ cu anul trecut, când eram încă în pandemie, iar sala se ocupa doar la 50% din capacitate. Cu toate astea, așa cum afirmam și anterior, în 2021, când festivalurile teatrale s-au desfășurat aproape exclusiv online, Brăila a respirat artă. Anul acesta mi-a plăcut mult energia publicului, faptul că după fiecare spectacol se făcea schimb de impresii afară, în fața teatrului, de parcă nimeni nu și-ar fi dorit să plece. Am admirat voluntarii care ne-au primit în fiecare seară cu o infuzie de tinerețe, zâmbete și bună dispoziție, și i-am apreciat pentru faptul că au rămas la spectacole, chiar dacă unele s-au terminat la ore destul de târzii, iar a doua zi aveau școală. Asta înseamnă că au prins drag de teatru, că publicul tânar crește, se educă și vine tare din urmă!
 
Ce mi-aș dori la ediția viitoare?
Ca festivalul să păstreze linia pe care a pornit anul trecut, noul concept, și să crească. Să fie promovat pe plan național, să vedem la știri că la Brăila se desfășoară și un Festival Internațional de Teatru și Arte Performative. Un astfel de eveniment nu doar că este benefic pentru viața culturală a unui oraș, dar este neapărat necesar un astfel de festival la Brăila, unde publicul de teatru este educat, exigent dar și generos totodată. Aș vrea să văd că vin spectatori și din alte orașe, special pentru festival, așa cum merg la Sibiu, la FITS, ori la București, la FNT. Strada Mihai Eminescu a fost vie în timpul festivalului, brăilenii au văzut spectacole de calitate, de toate facturile și pe toate gusturile. Aceasta ar trebui să fie o stare permanentă pentru Brăila, care are ceva tradiție culturală.
Până la o nouă ediție a festivalului felicit din inimă echipa organizatoare, le doresc tuturor inspirație și spor în tot ce fac, să ne surprindă și să ne încânte!
Teatrul „Maria Filotti” este o emblemă culturală a Brăilei și ceea ce se petrece dincolo de pereții acestei clădiri monumentale este deosebit de interesant. În centrul orașului nu avem doar o instituție, teatrul e viu, trăiește prin oamenii lui, naște idei, pasiuni și controverse, ne oferă cu fiecare reprezentație ceva nou. Să-i onorăm pe oamenii din teatru venind la spectacole și aplaudând, apoi povestind altora ce-am văzut!
În final, revin la ce am spus la început: nu sunt critic de teatru, așa că nu îndemn pe nimeni să ia părerile mele drept normă, ci rog brăilenii să vină și ei, să se convingă singuri cât este de frumos!
Cel mai devreme pot face asta pe 1 octombrie, când se dă startul stagiunii 2022-2023.
Baftă, dragilor! Voi fi la teatru!