Adaugă ca sursă preferată în Google

* „Cartea aceasta este, pentru mine, o revelație. Este o carte care, iată, evocă ceva din inima Brăilei”, a spus dr. Viorel Coman la prezentarea volumului * „Ce am admirat foarte mult în această carte a fost știința selecției de amănunte din memorie, care să confere interes pentru cititor”, a fost de părere dr. Valentin Popa * „Este o carte de suflet (…) care îmi amintește de narațiunile romanești ale lui Mark Twain”, a spus părintele Traian Mazăre, duhovnicul ing. Vasile Munteniță, prezent la eveniment
 
Debut editorial la Muzeul Brăilei „Carol I”, în ajunul Sânzienelor, cu „Poker, murături și vin” și cu evocarea Brăilei de altădată.
În după-amiaza zilei de joi, 23 iunie, de la ora 17.00, în Sala „Regele Ferdinand I și Regina Maria”, a avut loc lansarea volumului „Strada Brașoveni/Poker, murături și vin”, semnată de ing. Vasile Munteniță, cu participarea dr. Viorel Coman și a dr. Valentin Popa, de la Muzeul Brăilei „Carol I”, și a părintelui Traian Mazăre, de la parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena” – duhovnicul și prietenul autorului.
Evocând „desantul” inginerilor-scriitori la Brăila, dr. Valentin Popa a ținut să precizeze: „Cartea d-lui Munteniță îmi confirmă ideea că există un potențial extraordinar în domeniul literar în această categorie profesională, care este cea a inginerilor. Cartea este foarte bine scrisă, cu o bună-știință a scriiturii, a construcției literare. Este circumscrisă genului memorialistic. Autorul descrie foarte bine spațiul acesta al Străzii Brașoveni, care este osatura acestei construcții epice interesante. Ce am admirat foarte mult în această carte a fost știința selecției de amănunte din memorie, care să confere interes pentru cititor. Amintesc aici povestirea „O zi pe Baltă”; totul se citește cu maximum de interes și amuzament în același timp”.
O altă descriere care merită citită în cartea ing. Munteniță este cea a atmosferei de la Baia Modernă, culminând cu descrierea personajului arhicunoscut al „milițianului burtos” care controla femeile care ieșeau de la schimbul II. „Se vede o mână de scriitor foarte bună” a fost concluzia dr. Valentin Popa.
„Când am primit cartea, nu știam nimic de această pasiune secretă, tainică, ascunsă, târziu făcută publică, de a scrie, a d-lui Vasile Munteniță. Aflu acum că a doua carte e deja pregătită. Cartea aceasta este, pentru mine, o revelație. Am citit-o cu mare plăcere. Este o carte care evocă ceva din inima Brăilei într-o perioadă cheie a ei (…) Există aici un timp al trăirii și un timp al mărturisirii. De Brașoveni se leagă strada hanurilor, a birturilor, unde acostau cărăușii brașoveni veniți să taie Bărăganul în două, să descarce mărfuri din Ardeal și să încarce mărfuri de aici și din Orient. Strada Brașoveni este „balamaua” Brăilei: Orient-Occident. De aici au plecat toate poveștile Brăilei”, a spus, plăcut impresionat de carte, dr. Viorel Coman, moderatorul evenimentului.
Alcătuită meșteșugit din 15 poveștiri și un poem, cartea ing. Munteniță surprinde Strada Brașoveni într-un moment „de dislocare” când, în anii ’50, locul foștilor proprietari și întreprinzători este luat de familiile obișnuite de chiriași și de copiii năzdrăvani care trăiesc exact ca în „Amintirile” lui Creangă. „Copiii recuperează istoria și își trăiesc vârsta de aur cu pâine și magiun (…) Vasile Munteniță pune în paranteză istoria și lasă un triumf al copilăriei peste o istorie rănită”, a spus, printre altele, criticul și scriitorul Viorel Coman. “În concluzie, avem de-a face cu un foarte bun prozator de mediu social și intelectual, mediu al unei vârste. Vasile Munteniță are ironia la purtător. E ironia aceea dulce pe care o au Creangă și Sadoveanu. Ea ilustrează tipul de brăilean impus în mentalitatea publică (…) Este un prozator înnăscut”.
Prezent la lansarea cărții, părintele Traian Mazăre a mărturisit, printre altele: „Ne-am cunoscut demult, atât de demult încât suntem istorici și am început să scriem istorie (…) Am citit cu nerăbdare cartea fiului meu duhovnicesc, am citit-o cu bucuria ineditului și liniștea nocturnă și am râs, m-am amuzat, m-a burzuluit, mi-a plăcut și, în final, l-am admis pe autor în panteonul gândirii mele. Am citit cartea de trei ori. Este o carte de suflet (…) care îmi amintește de narațiunile romanești ale lui Mark Twain; nici că se poate să nu fii cucerit de năzdrăvăniile unor copii care, prin ingenuitatea lor, te face să-ți amintești mereu că și Dumnezeu Hristos a fost copil și apoi creștea și se întărea cu duhul. Autorul are nostalgia trecutului acestor locuri unde a trăit, pe care le-a iubit pătimaș și pe care le vrea catagrafiate în istorie și întru nemurire”.
Vădit copleșit de emoții, modest și mereu gata să spună o glumă bună, autorul volumului „Strada Brașoveni” a ținut să precizeze că scopul pentru care s-a apucat de scris a fost acela de a-și menține tonusul pe care l-a avut dintotdeauna și pe care vrea să-l transmită, dacă este posibil, și celorlalți „pentru că nimic nu este mai frumos decât să  te bucuri, să trăiești și să râzi”.
„Eu nu sunt un scriitor, sunt un cititor. Citesc câte 5-6 cărți pe lună. M-a mâhnit să aflu că, în perioada pandemiei, oamenii nu au citit. Mi-am dat, astfel, seama din ce cauză acest popor este, pe jumătate, analfabet funcțional. Am spus-o de multe ori: nu învățați în nicio școală cât învățați din citit. (…) Când ai simțul umorului, ești inteligent, iar harul Lui D-zeu lucrează în tine”, a spus, cu modestie dar și cu tâlc, ing. Vasile Munteniță, brăileanul care a reușit să redea, în povestirile sale din „Strada Brașoveni”, ceva din inima Brăilei de altădată.