Sănătate
Spitalul Judeţean tratează, din nou, pacienţii cu «n-avem»
• în weekend, unitatea sanitară ar fi rămas, printre altele, fără heparină, un anticoagulant necesar pacienţilor proaspăt operaţi • preşedintele CA, Marian Căpăţînă, a admis posibila lipsă a acestor flacoane din spital, fiind, de altfel, singurul care a răspuns redactorilor la întrebările pe această temă • culmea, Spitalul a atribuit direct 3 contracte pentru heparină de la 1 noiembrie şi până în prezent, ultima achiziţie fiind de doar 30 de flacoane
Noi lipsuri de medicamente şi materiale sanitare din Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) Brăila ne-au fost sesizate la redacţie de câteva persoane. Fraxiparina – un anticoagulant vital pentru pacienţii proaspăt operaţi -, hemisuccinat de hidrocortizon – medicament adesea folosit pentru combaterea stării de şoc -, mai multe antibiotice, dar şi substanţe dezinfectante pentru spălarea pardoselii sunt câteva dintre cele ce au lipsit în weekend şi, probabil, în cursul zilei de ieri. Aparţinătorii pacienţilor ar fi primit reţete de la medici pentru a cumpăra medicamentele din farmacii, deşi spitalul ar fi trebuit să le asigure fără sincope. Spre exemplu, heparina se administrează după intervenţia chirurgicală, în caz contrar pacientul riscă să facă tromboembolie, o boală gravă care presupune formarea de cheaguri de sânge din cauza imobilizării la pat. Alte persoane ne-au spus că la Terapie Intensivă medicamentul hemisuccinat de hidrocortizon lipseşte când şi când.
Mai grav este că substanţele dezinfectante de spălat pardoseala ar lipsi din Judeţean, ceea ce ar permite bacteriilor să se împrăştie peste tot.
Am încercat să aflăm direct de la conducerea SJU dacă cele sesizate de oameni se confirmă, însă nici managerul Delia Râşnoveanu, nici directorul medical Alina Neacşu nu au putut fi contactate la telefon.
L-am sunat şi pe Marian Căpăţînă, preşedintele Consiliului de Administraţie al SJU, care admite posibilitatea ca heparina să nu fi existat în Judeţean. “Ce se întâmplă?! E posibil ca sâmbătă să fi fost heparină, iar duminică să fi lipsit. De ce? Pentru că joi am avut Consiliu de Administraţie, s-a analizat o rectificare de buget, cu sprijinul CJ Brăila s-a făcut o rectificare şi s-a dat drumul la comandă. Astăzi a intrat. Şi clepsan, şi heparină. Dar e posibil ca pe weekend să fi fost într-adevăr o problemă reală. Acum au venit. Sunt pe stoc. Fără problemă. Dar e posibil în weekend să nu fi fost”, ne-a declarat Căpăţînă.
În schimb, Francisk Chiriac – preşedintele Consiliului Judeţean Brăila – nu a dorit să comenteze lipsurile de medicamente de la Spitalul Judeţean. Acesta ne-a transmis ca, de-acum înainte, să solicităm răspunsuri pe cale ierarhică: asistenţi, medici care primesc diferite acuzaţii, directorii din spital, managerul Delia Râşnoveanu, reprezentanţii Consiliului de Administraţie şi, dacă niciunul dintre aceştia nu poate fi contactat sau nu binevoieşte să ne răspundă, abia atunci să îl contactăm pe astfel de probleme.
Cum e posibil să lipsească un medicament şi, totuşi, să existe în stocul Spitalului Judeţean? Un posibil răspuns ar fi achiziţiile directe frecvente. La o simplă căutare printre contractele Judeţeanului, putem observa că pentru Heparină există 18 contracte atribuite către York Farm în doar 8 luni, în valoare totală de 23.086 lei, după cum urmează: 3 contracte în luna aprilie, 4 în luna mai, 1 contract în luna iunie, 2 în iulie, 2 în august, 2 în septembrie, 1 în octombrie şi 3 în noiembrie. Ultimul contract a fost atribuit pe 16 noiembrie 2018 şi este în valoare de 326,70 lei. Au fost cumpărate doar 30 de flacoane de 5 ml. La începutul lunii noiembrie, au fost achiziţionate 100 de flacoane de 5 ml, costul total fiind de 1.089 lei. De ce se fac astfel de achiziţii, cu “ţârâita”, e greu de înţeles.
La fel, nu am putut găsi explicaţii pentru 4 contracte publicate şi atribuite în aceeaşi zi – 22 octombrie 2018 – pentru hârtie A4, valoarea tuturor contractelor ridicându-se la 2.185 lei.
De altfel, lipsurile din Spitalul Judeţean nu sunt o noutate. De aproximativ un an, stocurile goale de anumite medicamente ori materiale sanitare au ţinut paginile cotidianului “Obiectiv – Vocea Brăilei” şi au făcut subiectul câtorva conferinţe de presă. Substanţa de contrast şi CD-uri pentru CT/RMN, hârtie xerox, apa oxigenată, tuburi de dren, firele de sutură, tifon, mănuşi sterile, aspirina, sonde urinare, perfuzoare, branule – toate au lipsit, pe rând sau mai multe odată, din spital. Tot de un an, nimeni nu a făcut niciun control la Spitalul Judeţean pentru a verifica, măcar din curiozitate, dacă cele prezentate în presă sunt sau nu adevărate.
Sănătate
BPOC: boala pulmonară care poate trece neobservată ani întregi
O tuse care nu mai dispare, oboseala la eforturi obișnuite sau senzația că respirația nu mai este la fel de ușoară ca înainte pot părea probleme banale, mai ales în cazul fumătorilor sau al persoanelor trecute de o anumită vârstă. În spatele acestor manifestări se poate ascunde însă o afecțiune serioasă: bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), o boală care afectează progresiv plămânii și care poate rămâne nediagnosticată ani întregi.
Ziua Mondială a BPOC, marcată în fiecare an în luna noiembrie, a fost celebrată pe 18 noiembrie în 2026. Evenimentul atrage atenția asupra importanței diagnosticării timpurii și a accesului la tratament. Tema din acest an, „Diagnostic precoce și management pentru o viață mai bună”, subliniază faptul că identificarea bolii înainte de apariția complicațiilor poate face o diferență importantă pentru pacienți.
Mulți pacienți ajung târziu la medic
BPOC este o afecțiune respiratorie cronică în care căile respiratorii se îngustează, iar circulația aerului către și dinspre plămâni devine tot mai dificilă. Boala include forme precum bronșita cronică și emfizemul pulmonar și se agravează, de regulă, în timp.
Potrivit Societății Române de Pneumologie, aproximativ 8,3% dintre adulții din România sunt diagnosticați cu BPOC, însă numărul real al persoanelor afectate este considerat mult mai mare. Specialiștii estimează că aproximativ jumătate dintre pacienții cu această boală nu știu că o au.
La nivel mondial, BPOC reprezintă a treia cauză de deces. Organizația Mondială a Sănătății arată că boala a provocat aproximativ 3,4 milioane de decese în 2023.
Unul dintre motivele pentru care afecțiunea este descoperită târziu este evoluția lentă. Mulți pacienți ajung să considere tusea persistentă sau dificultățile de respirație drept consecințe normale ale fumatului, ale înaintării în vârstă ori ale lipsei de condiție fizică.
Tusea persistentă și lipsa de aer, semnale care nu trebuie ignorate
Printre cele mai frecvente manifestări ale BPOC se numără tusea cronică, uneori însoțită de eliminarea mucusului, respirația șuierătoare, oboseala și senzația de lipsă de aer.
La început, dificultățile respiratorii pot apărea doar în timpul efortului fizic, de exemplu la urcatul scărilor sau la mersul într-un ritm mai alert. Pe măsură ce boala avansează, pacientul poate ajunge să gâfâie și în timpul unor activități obișnuite, iar în formele severe chiar și în repaus.
Fumatul este principalul factor de risc, însă BPOC nu afectează exclusiv fumătorii. Expunerea îndelungată la poluarea aerului, fumul provenit din încălzirea locuințelor cu combustibili solizi, praful și substanțele chimice de la locul de muncă pot contribui, de asemenea, la apariția bolii. Există și factori genetici sau legați de dezvoltarea plămânilor încă din copilărie.
Medicii atrag atenția că simptomele nu trebuie puse automat pe seama vârstei sau a fumatului. O evaluare medicală este importantă mai ales atunci când tusea și senzația de lipsă de aer persistă.
O simplă investigație poate ajuta la depistarea bolii
Diagnosticul BPOC nu se stabilește doar pe baza simptomelor sau a unei radiografii pulmonare. Investigația esențială este spirometria, un test simplu și nedureros care măsoară cantitatea de aer pe care o persoană o poate inspira și expira, precum și viteza cu care îl elimină din plămâni.
În funcție de rezultate și de evaluarea medicului pneumolog, poate fi confirmată existența unei obstrucții persistente a căilor respiratorii.
Deși BPOC nu poate fi vindecată în prezent, tratamentul poate reduce simptomele, poate limita agravarea bolii și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Acesta poate include medicamente inhalatorii, renunțarea la fumat, vaccinarea împotriva unor infecții respiratorii și programe de reabilitare pulmonară.
Renunțarea la fumat rămâne una dintre cele mai importante măsuri, inclusiv pentru persoanele care au fost diagnosticate după mulți ani de consum de tutun. Mesajul transmis de specialiști cu ocazia Zilei Mondiale a BPOC este unul simplu: respirația dificilă, tusea care persistă și oboseala neobișnuită nu trebuie considerate inevitabile. Depistată la timp și tratată corespunzător, boala poate fi ținută sub control, iar pacienții își pot păstra o viață activă pentru mai mult timp.
Sănătate
Pericolului rezistenței la antibiotice. De ce medicamentele care salvează vieți ar putea deveni tot mai puțin eficiente
România continuă să se confrunte cu o problemă serioasă în ceea ce privește utilizarea antibioticelor și răspândirea bacteriilor rezistente la tratamente. Deși aceste medicamente sunt esențiale în combaterea infecțiilor bacteriene, administrarea lor necorespunzătoare contribuie la apariția unor bacterii tot mai greu de tratat. Datele europene arată că țara noastră are încă mult de recuperat în lupta împotriva rezistenței antimicrobiene.
Problema nu este una care privește exclusiv spitalele sau sistemul medical. Utilizarea antibioticelor fără recomandarea medicului, întreruperea tratamentului înainte de termen sau administrarea acestor medicamente pentru răceli și viroze sunt practici care pot contribui la agravarea fenomenului.
România, printre țările care consumă prea multe antibiotice
Potrivit datelor publicate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), consumul de antibiotice în România a scăzut foarte puțin în 2024 față de nivelul de referință din 2019.
Mai exact, consumul a ajuns la 25,2 doze zilnice definite la 1.000 de locuitori pe zi, față de 25,8 în 2019. Scăderea este de numai 2%, în condițiile în care obiectivul european pentru 2030 presupune o reducere de 27%.
Un alt indicator îngrijorător este ponderea antibioticelor din categoria „Access”, recomandate ca primă sau a doua opțiune pentru tratarea infecțiilor frecvente. În România, acestea reprezentau 49% din consumul total în 2024, sub nivelul de 52,8% înregistrat în 2019 și departe de ținta europeană de cel puțin 65%.
Aceste cifre arată că nu este suficient să reducem cantitatea de antibiotice utilizate. Contează foarte mult și alegerea medicamentului potrivit, în funcție de infecție și de recomandarea specialistului.
Bacterii tot mai rezistente la tratamentele disponibile
Consecințele utilizării necorespunzătoare a antibioticelor se văd și în evoluția infecțiilor provocate de bacterii rezistente.
Datele ECDC pentru 2024 indică o creștere importantă a incidenței unor infecții grave din România. În cazul infecțiilor sanguine provocate de Escherichia coli rezistentă la cefalosporine de generația a treia, indicatorul a crescut cu 53,2% față de 2019.
Și mai îngrijorătoare este evoluția infecțiilor sanguine cu Klebsiella pneumoniae rezistentă la carbapeneme, o clasă importantă de antibiotice utilizată inclusiv în tratarea unor infecții severe. Incidența estimată a crescut de la 7,12 cazuri la 100.000 de locuitori în 2019 la 20,31 în 2024.
Rezistența antimicrobiană apare atunci când microorganismele dezvoltă capacitatea de a supraviețui tratamentelor care, în mod normal, ar trebui să le distrugă sau să le împiedice dezvoltarea. În aceste condiții, infecțiile pot deveni mai dificil de tratat, pot necesita medicamente mai puternice și spitalizări mai lungi.
Antibioticele nu tratează răcelile și gripa
Una dintre cele mai frecvente greșeli este administrarea antibioticelor pentru infecții virale. Răceala, gripa și majoritatea episoadelor de durere în gât sunt provocate de virusuri, iar antibioticele nu acționează asupra acestora.
Specialiștii recomandă ca antibioticele să fie administrate numai la indicația medicului, în doza și pe durata stabilite. Medicamentele rămase de la tratamente anterioare nu trebuie folosite din proprie inițiativă și nici oferite altor membri ai familiei.
De asemenea, un tratament nu trebuie modificat sau întrerupt fără recomandarea medicului, chiar dacă simptomele par să se amelioreze.
Rezistența la antibiotice nu înseamnă că organismul uman devine rezistent la medicamente, ci că bacteriile își dezvoltă mecanisme prin care pot supraviețui tratamentului.
O problemă care poate afecta generațiile viitoare
Rezistența antimicrobiană este considerată una dintre marile provocări de sănătate publică la nivel mondial. Dacă fenomenul continuă să se extindă, inclusiv intervențiile chirurgicale, transplanturile și tratamentele care slăbesc sistemul imunitar pot deveni mai riscante, deoarece infecțiile apărute în aceste situații vor fi mai greu de controlat.
România are în față un obiectiv dificil până în 2030: reducerea consumului de antibiotice, îmbunătățirea modului în care sunt prescrise și limitarea răspândirii bacteriilor rezistente.
Dincolo de măsurile luate de autorități și de personalul medical, responsabilitatea începe și cu fiecare pacient. Antibioticele trebuie folosite doar atunci când sunt necesare. Altfel, medicamentele care au salvat milioane de vieți riscă să își piardă treptat eficiența.





















