Adaugă ca sursă preferată în Google

* interviu pe (ne)bune cu Cătălin Boboc, cel mai sexy președinte al PNL Brăila
 
– Bună ziua, domnule Boboc. Ne bucurăm că sunteți dispus să ne acordați acest interviu după alegerile ce tocmai au avut loc duminica trecută. Vă rugăm să ne spuneți, în primul rând, cum vă simțiți acum, care este starea de spirit, dat fiind rezultatul obținut de PNL la Brăila?
– Bună ziua. Și eu mă bucur că am ocazia de a mai acorda un interviu presei, sincer. Nu credeam că voi mai avea acest privilegiu. Știți cum e, mi-e groază când mă gândesc la anonimat. Deci eu vă mulțumesc. Eh, cum să mă simt?… Bine, sunt bine… Am stat și m-am odihnit câteva zile în casă, m-am uitat pe Netflix, a fost și vremea asta capricioasă. Mi-am băut dimineață liniștit cafeaua, n-am mai luat diazepam că n-a mai vrut fata de la farmacie să-mi dea fără rețetă. A fost un moment dificil duminică seara, nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu. Dar vedeți cum e, când ești o vedetă ca mine, îți asumi orice. Una peste alta, repet, acum sunt bine. Mulțumesc, apreciez grija purtată.
 
– Nu era vorba că vă purtăm de grijă. Dar de starea dumneavoastră de spirit sunt îngrijorați cei 17% dintre alegătorii care au mers pe mâna dumneavoastră la Brăila. Ei v-au votat și pentru că nu ați ieșit public să le spuneți câteva cuvinte, au crezut că ați picat în depresie.
– Repet, și le comunic pe această cale alegătorilor noștri că nu este cazul să fie îngrijorați. Noi toți, cei din PNL Brăila, am trecut de momentul critic sper, o să revenim pe baricade cu sabia în mână. Nu știu ceilalți colegi cum au gestionat momentul, eu am încercat să-i sun dar aveau telefoanele închise. Mi-a zis un prieten că Popa ar fi fost singurul care mai stătea pe afară luni dimineața. Cică două zile a avut treabă pe la Cireșu, a dat de băut în dreapta la tot satul. În stânga n-a vrut, din cauza convingerilor politice, normal. În rest, sincer, chiar nu știu… O să ne adunăm zilele astea să vedem ce facem.
 
– Domnule Boboc, cum explicați rezulatul în alegeri al organizației de la Brăila?
– De la Brăila? A,da, scuze… ma gândeam la altceva. Păi ce explicații să fie, nu-s prea multe. Și care sunt, sunt simple. Am luat 17%, se putea mai bine dar la fel de bine se putea și mai rău, logic, nu? E dezamăgitor, eu fiind cel mai sexy președinte PNL, femeile să nu mă voteze… Glumesc. Ideea e următoarea, noi liberalii aveam un anume segment din electorat, ăia mai cu ștaif, mai cu clasă, mai educați, cu studii. Restul erau la pesediști, fie la ei, acolo… Ce cred eu, este că s-au cam prostit între timp, i-a luat cu disperare și, na, au votat aiurea în copaci. Noi am adus tineret în partid, să vadă lumea că ne schimbăm, că venim cu carne proaspătă, alde Popa, Bucălău. Uite, Popa a reușit. Suntem mândri că îl avem în Parlament din partea Brăilei. Brăila are o istorie plină de legende și Alexandru al nostru va reprezenta Brăila lui Terente cu mândrie.
 
– Referitor la oameni tineri, i-ați avut pe Dănăilă și Tabarac. Despre ei ce puteți să ne spuneți?
– Hai dom’le, ce întrebare e asta? Vreți musai să-mi răscoliți amintiri dureroase din trecut? Erau vremuri bune… ce vremuri. Îmi aduc aminte cu drag de zilele când stăteam toți trei la gura sobei, lângă tata Varga, de-i sorbeam cuvintele din gură, sfaturi părintești despre cum e să fii acolo sus, în Parlament, ce trebuie să faci bine ca să ne fie tuturor bine.. Off, scuzați, mi-au dat puțin lacrimile…
Da.. ce să zic, în orice căsnicie intervin niște momente critice, dacă nu știi să le gestionezi se duce totul de râpă și ajungi la divorț. Noi am simțit asta încă de la locale. Nu știu, nu mai erau ei așa cum erau… tot șopteau prin vecini că eu aș fi așa și pe dincolo și că aș vrea să renunț la ei. Recunosc, mă băteau niște gânduri, mai ales că Ludovic nu-l înghițea pe Dănăilă și pace. Ce-a urmat, știți deja! Adică pentru tandemul Dănăilă – Tabarac, Popa și Bucălău au fost foarte buni câtă vreme au jucat cu ei în echipă. Când n-au mai vrut să joace țonțoroiul după cum voia Cârligea că el e capul răutăților, Popa și Bucălău n-au mai fost buni. Păi se poate? Atâta ipocrizie!
De Dănăilă nu mă mai interesează, chestia aia cu onoarea, eh, lacimogen, nu? Dar Tabarac, aoleu, ăsta nu s-a lăsat. Păi dacă ăsta își vedea de drumul lui, să se lase de politică, aveam și noi acum peste 18 la sută, lejer. Și-a băgat Tabarac mâna în electorat și na, i s-au lipit de degete 1.8%. Ce să facă cu ei? Un rahat, scuzați expresia. Mai bine ni-i lăsa nouă.
 
– Aveți un etalon în casa PNL Brăila, pe domnul Vasile Varga. Ce se va întâmpla cu el?
– Aaaa, nea Vasile… nea Vasile, să-i dea Dumnezeu sănătate, mare om, cu caracter. Mereu ne zicea: “Mă copii, ascultați aici un bătrân …, că n-o să fie bine!”. Ne-a ajutat cum a putut. Dacă nu era nea Vasile Varga, n-aveam bani nici de costume. Cu Cârligea ar fi fost mai greu, ăla e mai scurt la buzunare. Noroc cu Varga. Ne-a zis că-s din partea casei, nu-i mai vrea înapoi. Poți să mai zici ceva? Doar de bine. Acuma, na, o să iasă la pensie.
 
– Urmează o perioadă dificilă. Care sunt planurile pentru viitor?
– Planuri sunt multe dar toate la rândul lor. Am învățat că atunci când îți dorești totul, să nu te grăbești, să mergi blat, fără să faci zgomot. Eu tot vreau să mă fac mare dar sunt conștient că va fi greu. Pentru început îmi voi căuta colegii să văd care cum pe unde s-au ascuns sau împrăștiat. Apoi stabilim ce facem, ce spunem când vor suna telefoanele de la București. Ce? Credeați că noi scăpăm? Nu. Capete trebuie să pice, numai că trebuie să vedem ale cui. O să fac o ședință la partid să văd care se oferă voluntar. Am mai zis, nu e cazul meu, eu sunt destinat să fiu lider.
 
– PSD a câștigat detașat. I-ați sunat să-i felicitați?
– Aoleu! Niciodată! Cine? Alde Dragomir? Chiriac? Să n-aud de ei! Am coșmaruri cănd le aud numele. În noaptea dinainte de alegeri l-am visat pe Dragomir. Se făcea că venise la noi la sediu și ne dădea cu tifla prin geam: “17, 17, 17, 17….”. M-am trezit leoarcă de transpirație. Duminică dimineață am căutat pe Google ce  înseamnă în vise numărul 17. N-am găsit nicio explicație. Deci nu, cum să-i sun să-i felicit? Toată campania și-au râs de mine aștia doi.
 
– În încheiere, domnule Boboc, ați remarcat apariția unei mișcări noi, mai exact partidul AUR. Ascensiunea lor este remarcabilă. La Brăila au obținut un scor apropiat dumnevoastră. Ce părere aveți?
– Am sperat să nu aduceți în discuție acest subiect. Da, am auzit de ei. Dar abia de o zi sau două, când am deschis televizorul. Ce să zic? Bravo lor. Băieți tineri, cu caracter, cu viitor. Am înțeles că nu prea au școală? Dar pe bune acum, ce să mai faci cu școala în România? Și eu am școală cât să dau și la alții și, uite, tot este greu. Ăștia de la AUR au avut noroc, că dacă aveau și ei un Tabarac, luau cu 1.8% mai puțin. Ahh, nu-mi trece, nu pot să uit, mă scuzați, iar mă ia cu capul când îmi aduc aminte. Păi na, noi aștia civilizați facem câte o măgărie, două dacă vrem să mazilim pe cineva din partid, chestie care durează, îți trebuie tărie de caracter și inteligență, așa, ca mine. Păi, dacă erai un fel de Tabarac sau Dănăila pe la AUR, ăia nu stăteau la taclale prea mult, dispăreai naiba știe cum și pe unde. Înțelegeți voi ce vreau să spun cu subtilitate. Sincer, nu vreau să mă pun rău cu AUR. Nu că mi-e frică de ei, nu. Dar mă găndesc că niciodată nu se știe când vor avea nevoie de un lider consacrat ca mine.
 
– Domnule Cătălin Boboc, vă mulțumim pentru timpul acordat și vă dorim revenire grabnică pe scenă!
– Și eu vă mulțumesc pentru băgarea în seamă cu care am fost onorat. Stați puțin, nu plecați! Cum adică “pe scenă”, dom’le? Adică ce vreți să insinuați? Că eu sunt actor? Aloo! (A consemnat Sexy Brăileanca)