Vorbe din duh
Scrisoare către fratele meu: „Nu mai cred că m-ai rănit, că m-ai abandonat, că m-ai trădat, că m-ai urât, că m-ai batjocorit“
Astăzi, fratele meu, am înțeles că mântuirea ține de mine și de tine.
Nu sunt singur. Dumnezeu te are și pe tine Fiu, chiar dacă acum nu crezi și nici eu nu am crezut. Hristos a venit în lume și pentru tine, și pentru mine, și pentru ceilalți frați și surori.
Fratele meu, te iubesc așa cum te iubește Dumnezeu, fiindcă El știe cine ești, pentru că El știe cine este. Nu ne știm măreția pe care Dumnezeu o știe. Pentru aceea a venit în lume, din iubire pentru frații Lui frumoși. Ne-a făcut ca pe Sine și se uită la noi așa cum suntem, El știind Cine este. Vede la noi ceea ce vede la Sine, pentru că după Chipul Lui nevăzut ne-a făcut.
Încrederea și Iubirea Lui în tine și în mine sunt neclintite. Știe, cu certitudine absolută și plină de pace, că ne întoarcem la El. Liberi și nevinovați așa cum ne-a creat.
Toată rătăcirea în această lume în care dormim, cu impresia că trăim, se va sfârși când ne vom reaminti cine suntem.
Da, fratele meu, mi-am dat motive să mă mânii pe tine și am greșit. Nu mi-am purtat crucea, așa cum Hristos a știut să Și-o poarte, fără mânie pe frații Lui, care L-au înjosit pe Cruce. Deși nevinovat cu totul, S-a supus ca un miel voii Tatălui, voind același model de iubire pentru frații Lui. A învins cu dragoste frica morții temporare a trupului și a iertat pe fiecare, pentru că nu știau ce fac. Pe cruce fiind, a păstrat vie Lumina fraților Lui în minte. Cum de-am înțeles așa de greu lecția iubirii, predată de Hristos pe cruce? Cum de am uitat că, prin Iubirea Chipului lui Dumnezeu din fiecare, Hristos pe moarte a călcat, înviind ?
Cum de-am uitat pentru ce a venit Hristos în lume? Cum de-am uitat pentru ce S-a născut? Fundele, curcanii și paharele m-au făcut să uit ziua în care a venit Hristos, de ce a venit în lume, de darul Lui cel mare pentru mine și pentru tine: Lecția Iubirii. Anul acesta, în care a rodit fructul lumii rătăcite de tine, este ocazia să-mi reamintesc ce mi-am făcut singur, prin uitare și depărtare.
Fratele meu, urmându-L pe Hristos, de astăzi lumina minții mele cunoaște doar Lumina din tine, chiar dacă, poate, încă te amăgești în visul tău. Am încredere în tine și, astfel, am încredere în mine. Toate câte le cred și le văd despre tine, ale mele sunt. Acum știu.
Împreună ne putem mântui, cunoscând lumina lui Hristos din tine. Așa, o pot cunoaște și în mine. M-aș bucura să o știi și tu în mine, pentru tine.
De astăzi, Îl pot vedea pe Fiul lui Dumnezeu în fiecare, întreg, deși se împarte.
Cred în tine, fratele meu, pentru că Dumnezeu crede în tine. Nu te mai critic, cum am făcut-o, pierzând Lumina ta, pentru care puteam să-I fiu recunoscător.
Nu mai cred că m-ai rănit, că m-ai abandonat, că m-ai trădat, că m-ai urât, că m-ai batjocorit. M-am uitat la Hristos, am înțeles ce înseamnă Iubirea și acum Îl urmez. Iert tot ce pare că s-a întâmplat cândva. Văd Iubirea și știu că doar ea contează pentru Viața adevărată.
Te-am judecat și mi-am dat astfel valoare mică. Valoarea pe care ți-am dat-o, mie mi-am dat-o. Cu măsura cu care te-am judecat, cu aceea m-am măsurat și pe mine. Și așa, nu m-am cunoscut, stând pierdut de mine însumi, fiind ispitit să cred că, urând Lumina, sunt viu și că trăiesc o viață bună.
Ce am prețuit, aceea am primit. Cât am prețuit, tot atât am și primit.
Tu, Fiul lui Dumnezeu care Te-ai unit cu toți, știu acum că ești Lumina din fratele meu.
Astăzi, Hristoase, Te văd în toți frații mei, fără chiar nici o excepție.
Nelipsind prețuirea niciunuia în ochii mei, așa am ajuns, în întregimea lor, să mă cunosc pe mine.
Mulțumesc, fratele meu, Hristosul meu din fiecare, cu care mă îmbrac, precum o haină nouă, lepădând haina veche a celui care credea că trăiește fără Iubire și iertare, refuzând crucea.
Cu Hristos, mi-am amintit cine sunt.
1. De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător.
2. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată.
(Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap. 13)
Vorbe din duh
E voia ta să faci Voia lui Dumnezeu
Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat rubrica „Vorbe din Duh”, menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. În fiecare săptămână suntem însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
Când nu vrei să fii în aceeași Iubire cu care Tatăl Iubirii te îmbracă, nu ești tu.
Copilul lui Dumnezeu doar doarme când nu-și amintește Iubirea din care s-a născut.
Când se trezește, își aduce aminte că voia lui este Voia lui Dumnezeu, și nu vrea altceva.
Este voia pe care ți-a dat-o Tatăl înainte de a te naște. Și te va însoți spre desăvârșirea Iubirii care ești.
Dacă te temi de ceva, nu de necunoscut este frica, ci de cunoscut: Iubirea lui Dumnezeu pentru tine.
„Căci Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă.”
(Epistola catre Filipeni a Sfântului Apostol Pavel, II, 13)
„Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El.
Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este.”
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, III, 1-2)
„În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire.
Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi.”
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, IV, 18-19)
Vorbe din duh
Fără îndoială
Când nu ai nicio îndoială despre Iubirea Tatălui, este doar liniște.
Singurul rost și unicul folos este să ajungi să cunoști această Iubire, trecând cu vederea iluziile pe care ți le-ai pus înainte.
Toate.
Și nu este cunoaștere, cât recunoaștere, pentru că Iubirea este cu tine dintotdeauna și nu s-a îndepărtat vreodată.
Nu pe merit, nici ca schimb. Iubirea Tatălui nu cere schimburi, nu se vinde și nu se cumpără.
Dar ca să o recunoști, trebuie să fii ca Ea, atunci când te uiți la fratele tău.
„În aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre,
Fiindcă, dacă ne osândeşte inima noastră, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră şi ştie toate.
Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu.
Şi orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi cele plăcute înaintea Lui facem.
Şi aceasta este porunca Lui, ca să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat poruncă.
Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el; şi prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi, din Duhul pe care ni L-a dat.”
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, III, 19-24)
„Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,
Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru.”
(Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, VIII, 38-39)
„Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.”
(Sfânta Evanghelie după Ioan, XVII, 26)
CELE MAI CITITE
