Să iubim natura
Să iubim natura. Păsări din România IX
Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a iniţiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise şi documentate de Marius Vernescu. Membru al Societăţii Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 şi până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în judeţul Brăila cât şi în ţară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din Bucureşti la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar şi în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În următoarele trei articole din categoria Păsări din România, încerc să vă prezint informaţii despre păsările ce fac parte din familia stârcilor şi berzelor.
Din această categorie fac parte următoarele specii: buhai de baltă (Botaurus stelaris), stârc pitic (Ixobrychus minutus), egreta mică (Egretta garzetta), egreta mare (Ardea alba), stârc galben (Ardeola ralloides), stârc de cireadă (Bubulcus ibis), stârc cenuşiu (Ardea cinerea), stârc roşu (Ardea purpurea), stârc de noapte (Nycticorax nycticorax), ţigănuş (Plegadis falcinellus), ibis sfânt (Threskiornis aethiopicus), barza albă (Ciconia ciconia), barza neagră (Ciconia nigra), lopătar (Platarea leucorodia).
Pentru această săptămână m-am opri asupra următoarelor specii: buhaiul de baltă (Botaurus stelaris), stârcul pitic (Ixobrychus minutus), egreta mică (Egretta garzetta) şi egreta mare (Ardea alba).
Buhai de baltă (Botaurus stelaris) – Am auzit această pasăre de multe ori în bălţile Brăilei dar, în activitatea mea de 25 de ani de umblat după păsări, nu am văzut-o deloc până acum câteva săptămâni, când am fotografiat-o în zona mlăştinoasă de la Comăneasca.
Buhaiul de baltă cuibăreşte în ţara noastră, în majoritatea zonelor umede situate la altitudini mici. Este o specie parţial migratoare, iar populaţiile din Delta Dunării sunt rezidente. Soseşte în România pe la începutul lunii martie şi pleacă undeva pe la începutul lunii septembrie.
Cuibăreşte în habitatele palustre extinse cu ochiuri de apă izolate, cu diferenţe minime ale nivelului apei şi deranj antropic limitat.
Se hrăneşte în special cu peşti, dar şi cu amfibieni, reptile, insecte şi larvele acestora, crustacee, moluşte, micromamifere, precum şi păsări şi puii acestora.
Este o specie foarte greu de văzut, trăind retrasă majoritatea timpului, prezenţa ei fiind dezvăluită pe baza sunetelor produse de mascul, care se pot auzi până la câţiva kilometri distanţă, asemănătoare sunetelor grave ale unei bovine.
Stârc pitic (Ixobrychus minutus) – Este o specie de stârc de talie mică ce prezintă dimorfism sexual. Faţă de specia de mai sus, am observat destul de des stârcul pitic; este un pic mai greu de fotografiat din cauza rapidităţii cu care se mişcă prin stuf. Mai peste tot unde există stuf mult şi linişte poţi observa şi această specie.
În ţara noastră, specia este prezentă în majoritatea zonelor umede din zonele de câmpie şi deal.
Cuibăreşte în România, fiind prezentă la noi doar în această perioadă. Vine de obicei în partea a doua a lunii aprilie şi pleacă spre cartierele de iernare în lunile august-septembrie. Se hrăneşte preponderent cu insecte acvatice, dar consumă şi peşti, păsări de talie mică şi ouăle acestora, reptile, amfibieni, moluşte, crustacee etc.
Egreta mică (Egretta garzetta) – Următoarele două specii de stârci, egreta mică şi egreta mare seamănă foarte mult, diferenţa fiind făcută de mărime, în principal. Este o specie de stârc de mărime medie, ce prezintă dimorfism sexual redus, masculul fiind puţin mai mare decât femela.
În ţara noastră, specia cuibăreşte fragmentat pe tot teritoriul ţării, în zone umede aflate la altitudini mici. În judeţul nostru cuibăreşte mai ales în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei şi în Insula mare a Brăilei. Sunt şi alte zone unde cuibăreşte, în număr mult mai redus.
Deşi este o specie migratoate sunt exemplare care rămân aici şi peste iarnă. Soseşte la începutul lunii aprilie, uneori sfârşit de martie şi pleacă spre zonele de iernare în lunile septembrie/octombrie.
Pentru hrănire poate fi întâlnită în mai multe tipuri de habitate, frecventând des şi zonele cu bălţi temporare, mai ales în perioada de pasaj.
Este o specie oportunistă, consumând insecte terestre şi acvatice, moluşte, crustacee, păianjeni, viermi, dar şi vertebrate, incluzând: amfibieni, reptile, micromamifere, păsări de dimensiuni mici şi o varietate mare de specii de peşti, de obicei de dimensiuni mici.
Egreta mare (Ardea alba) – Este o specie de stârc de talie mare. Nu există dimorfism sexual, atât femela cât şi masculul având colorit caracteristic alb complet. Păsările tinere au colorit similar.
Egreta mare cuibăreşte în România, fiind prezentă la noi tot timpul anului. Este parţial migratoare, multe exemplare rămân şi peste iarnă dacă nu sunt condiţii climatice severe. Cuibăreşte în colonii mixte alături de alte specii de stârci în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, dar şi în alte locuri din judeţ unde găseşte linişte.
Specia este legată de habitatele acvatice naturale, întinse, cu suprafeţe mari de stuf, în care îşi amplasează coloniile (în zone retrase, izolate). În România cuibăreşte în zonele joase, în special în regiunile extracarpatice. Cele mai abundente populaţii sunt în Delta Dunării şi în zonele lacurilor mari din regiunile de câmpie. Este o specie oportunistă, hrănindu-se în habitatele acvatice cu peşti, broaşte, şerpi, crustacee, insecte acvatice. Adesea se hrăneşte şi pe câmpuri, cu reptile, amfibieni, păsări şi mamifere de talie mică.
în afară de buhaiul de baltă care are un colorit asemănător stufului, acest lucru ajutându-l să fie greu de observat, dar şi de stârcul pitic, care are dimensiuni mici şi colorit ce îl protejează de pericole, cele două specii de egrete sunt uşor de observat datorită culorii albe. Peste tot prin judeţ unde există un canal de irigaţii şi unde se mai găseşte peşte sau broscuţe, putem vedea egreta mică în special, dar şi egreta mare.
Să iubim natura
Lira Prieteniei la Brăila – etapa a IVa
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În Brăila sunt și alte asociații de mediu care desfășoară activități interesante, cu impact la nivel național. Am mai scris despre asta și cu altă ocazie, dar de data aceasta trebuie să vă aduc la cunoștință că un grup inimos de oameni din Brăila se încăpățânează să organizeze un eveniment numit „Lira Prieteniei”, care a ajuns anul acesta la ediția a IV-a. Acești oameni s-au unit sub denumirea de Asociația de Turism și Ecologie Balta Mică a Brăilei.
Asociația A.T.E. Balta Mică a Brăilei este membră a Federației Române de Turism Sportiv și, în acest context, organizează și participă la acest tip de evenimente la nivel național. Menționez faptul că evenimentul de la Mărașu a fost organizat în colaborare cu Federația Națională de Turism Sportiv.
Dacă anul trecut acest eveniment a fost organizat în Lacu Sărat, anul acesta Mărașu a fost ales pentru ca invitații să poată vedea frumusețile Brăilei Sălbatice. Dacă aș numi doar câteva persoane care au muncit efectiv la organizarea acestui eveniment, poate aș omite pe cineva și nu ar fi corect față de aceștia. Cei care au făcut posibil acest eveniment nu sunt mulți și, credeți-mă, este foarte greu să reușești să organizezi o tabără pentru cel puțin 150 de persoane, la care să participe 18 cluburi de profil. Vă spun eu, care am mai organizat astfel de tabere, dar nu pentru mai mult de 20 de persoane. Totuși, trebuie să-l amintesc pe cel care este sufletul acestui eveniment de la Brăila, și anume Cristinel Ungureanu.
Acești oameni au obținut, înainte de toate, sponsorizări pentru a le asigura participanților masa, apa de băut și toate cele necesare, locul de campare și multe alte facilități, deoarece pot apărea probleme neprevăzute, iar distanța față de oraș este destul de mare. Să vă gândiți la faptul că peste 150 de persoane au venit din toată țara și au trebuit să ajungă în zona localității Mărașu, deoarece cazarea s-a făcut exclusiv la cort, locația fiind pusă la dispoziție de Primăria Mărașu. Organizatorii au reușit să găsească sponsorizările necesare pentru a duce la bun sfârșit acest eveniment.
Vă ofer aceste detalii pentru a înțelege faptul că această echipă, care a organizat acest important eveniment, a trebuit să fie atentă la foarte multe detalii organizatorice, deoarece era în joc imaginea sa, ca ONG, în cadrul Federației.
Acest eveniment este unul important deoarece reușește să promoveze zonele sălbatice din Brăila, iar iubitorii de natură din țară, care au participat la el, au făcut publicitate în mediul online prin imaginile foto și video postate de la fața locului pe rețelele de socializare. De asemenea, aceștia au avut ocazia să vadă frumusețile zonei, să se plimbe cu bărcile într-un tur organizat cu ajutorul celor de la Parcul Natural Balta Mică a Brăilei și să ducă acasă detalii despre aceste locuri frumoase din Brăila.
O să încerc să vă familiarizez cu o parte dintre activitățile desfășurate în cadrul acestei tabere, dar și cu celelalte asociații participante, deoarece au venit oameni de la Baia Mare, Cluj, Sibiu, Galați, Urziceni, Făgăraș, Focșani etc., adică oameni care au parcurs distanțe considerabile pentru a vedea aceste locuri frumoase din Brăila. Un astfel de eveniment reușește să facă publicitate județului nostru, ceea ce este foarte important.
Printre numeroasele concursuri organizate în cadrul taberei, care a avut loc în perioada 4-7 iunie, pot aminti: orientare nocturnă, triatlon, concurs de fotografie, concurs de caricatură, afiș ecologic, desen grafic, probe culturale și slide-show. Peste toate acestea s-a cântat muzică folk la focul de tabără, alături de invitați consacrați, Titus Constantin și Ionel Erimia.
De asemenea, au fost organizate momente culturale de către cluburile participante, care au făcut ca serile să fie unele de neuitat. Nu pot decât să felicit organizatorii acestui important eveniment și să le doresc puterea de a reuși să organizeze și să promoveze Brăila și în anii următori.
Să iubim natura
Păsările sălbatice și puii lor
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Păsările sălbatice au comportamente diferite atunci când au pui sau când clocesc, de la specii care apără cuibul cu îndârjire până la specii care părăsesc cuibul pentru a se apăra pe ele, lăsând puii pradă sigură pentru păsările răpitoare și nu numai.
Interesant este comportamentul unor specii de păsări și am să enumăr câteva, nu am pretenția că le voi enumera pe toate: ciovlica ruginie, piciorong, ciocîntors, nagâț. Ce este interesant la aceste păsări? Să știți că atunci când din întâmplare, sau cu bună știință, ai găsit cuibul acestor specii de păsări sau te afli fără să știi în apropierea unui cuib, fie că vorbim de pontă sau de pui, începe un spectacol regizat special pentru a te îndepărta de cuib. Dacă sunt în aer, încep să facă o zarvă atât de mare încât nu știi ce ai făcut, încep să își facă nevoile în aer, în direcția ta, se prefac că au o aripă ruptă, cad la sol. Aici încep să se prefacă rănite, doar pentru a te îndepărta de cuib. Spectacolul este atât de interesant, încât nu știi ce ai pățit, de ce sunt atât de agitate, sau dacă pasărea este rănită cu adevărat.
La polul opus, o să vă vorbesc despre rațe și corcodei, specii care părăsesc cuibul, lăsând puii în voia sorții, atunci când sunt atacate de cele mai multe ori de cioara grivă, sau de păsările răpitoare care dau târcoale cuiburilor.
În această perioadă a anului, au început să apară puii, destul de firav, deoarece vremea nu prea a fost una prielnică, multe păsări sunt în întârziere în ceea ce privește eclozarea puilor, dar am observat deja pui de păsări. În afară de berze, am văzut pui de gâscă de vară, pui de nagâț, pui de rață mare, pui de lișiță, pui de corcodel mare, pui de găinușă de baltă, iar la acest sfârșit de săptămână am văzut și pui de lebădă de vară. Monitorizez o locație unde aștept cu nerăbdare să văd puii de corcodel cu gât roșu și nu în ultimul rând puii de rață roșie, specii pe care nu le-am întâlnit până acum cuibărind în zona respectivă, dar nu am să dau locație pentru a nu pune în pericol aceste păsări și mai ales puii lor. Nu am reușit să fotografiez de aproape puii de nagâț, deoarece distanța era destul de mare.
Cei mai mulți pui la o pereche au fost la lebăda de vară, aceasta are cinci pui, iar la polul opus, corcodelul mare care are un singur pui.
Sper ca aceste păsări să reușească să își crească puii deoarece locurile sunt pline de pericole la tot pasul, de la păsări răpitoare, la câini de stână și nu în ultimul rând la oameni, care de multe ori nu au gânduri din cele mai pașnice.
Am să vă postez câteva fotografii cu acești pui pentru a vă bucura de aceste făpturi minunate. Trebuie de asemenea să menționez faptul că fotografierea acestor pui se face destul de greu, deoarece părinții îi protejează, iar ei sunt destul de prudenți în a se arăta.
CELE MAI CITITE
