Să iubim natura
Să ajutăm păsările sălbatice!
Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Articolul acesta mi-a fost inspirat de un pui de barză. O să imi spuneți că e ceva ciudat la mijloc, iar eu am să vă povestesc de ce m-a făcut să scriu acest articol un pui de barză.
Întâi de toate trebuie să le mulțumesc celor care mă sună în legătură cu orice ține de păsările sălbatice. Asta înseamnă că am reușit să am un dialog cu lumea și că lumea știe unde să caute pentru a ajuta o pasăre sălbatică. Anul acesta am fost sunat de vreo 50 de ori, asta înseamnă tot atâtea cazuri, nu toate rezolvate pozitiv, dar majoritatea cu sfârșit pozitiv.
Dacă este să fac o statistică a cazurilor invocate la telefon de către cetățenii cărora le pasă de păsările sălbatice, atunci pot spune că pe primul loc ar fi pescărușii, care în ultimii ani au devenit o mare problemă, nu știu dacă în Brăila sau și în alte județe. Când puii învață să zboare apar foarte multe cazuri de pui găsiți printre blocuri, deoarece pescărușii cuibăresc pe blocuri și micuții sunt greu de ținut la cuib. Pe locul doi, anul aceasta, au fost puii de barză, atât din Brăila cât și din județele limitrofe, apoi cazuri de ceva păsări răpitoare și lebede de vară.
Cetățenii care mă sună cred că avem în Brăila un adăpost pentru aceste animale sălbatice, iar când aud că nu există așa ceva, se sperie și consideră că au greșit luând de cele mai multe ori animalul acasă pentru a-l salva. Eu, ca ornitolog, nu pot decât să ajut cu sfaturi și să îndrept oamenii să aleagă în favoarea salvării păsării.
Am ales să vă dau câteva exemple de cazuri, deoarece am considerat că sunt concludente.
Primul caz este al unui pui de șorecar comun găsit de un cioban și dus acasă la copii, fotografiat și pus pe unele rețele de socializare. Pasărea era un real „pericol” pentru cei mici, tatăl punându-l pe gâtul copiilor când l-a filmat, sesizând, ulterior, faptul că nu îl mai poate ține acasă deoarece a atacat copiii. Păsările sălbatice se apără, vina ne aparține dacă acestea ne atacă și ne provoacă răni. Nu putem să intervenim în necunoștință de cauză atunci când e vorba de un animal sălbatic, indiferent de specie.
Un alt caz interesant, semnalat de o colegă biolog din Galați și care s-a consultat cu mine, este acela al unei familii de lebede de vară rămase prizoniere pe un ochi de apă, în urma secetei survenite vara aceasta. Puii nu zburau încă, iar ochiul de apă nu avea mai mult de 5-10 metri pătrați. Problema era legată de lipsa hranei, a apei dar și de faptul că în zonă au fost observate exemplare de șacali și vulpi. În astfel de cazuri, intervenția este una anevoioasă, deoarece adulții pleacă și își lasă puii și trebuie să alegi varianta cea mai bună pentru ei: îi lași să se descurce împreună cu adulții și dacă au noroc supraviețuiesc ori intervii să salvezii puii de lebedă fără să fie părinții implicați. Cele mai apropiate centre pentru salvarea acestor păsări sălbatice sunt fie în Vrancea, fie în București sau chiar la Sibiu pentru berze. Aceste centre nu vin să preia puii de păsări sălbatice, trebuie să intervii și să îi transporți acolo. De cele mai multe ori, cei care se implică, abandonează păsările deoarece li se pare mult prea complicat să le preia, să le ducă la un veterinar (dacă este necesar), să le hrănească și mai apoi să le transporte la un astfel de centru. Costurile unui astfel de caz sunt destul de mari, de aceea este necesar să se înființeze un centru la Brăila, deoarece cazurile semnalate cu păsări sălbatice ce au nevoie de găzduire o perioadă de timp sunt din ce în ce mai multe.
Pentru final am lăsat două cazuri cu final fericit, deoarece sunt două cazuri unde cei care au identificat o pasăre care avea nevoie de ajutor s-au implicat până la capăt, indiferent de costuri.
Primul caz este a unui exemplar de șoim al rândunelelor, un pui ce a fost găsit în curtea unei societăți comerciale din Brăila. Ca de fiecare dată am consiliat persoana care m-a apelat, spunându-i toate variantele pentru ca să aleagă cum se putea implica pentru binele păsării. Spre bucuria și uimirea mea, domnul aceasta a ales să ducă personal pasărea la centrul din Vrancea. Pentru aceasta nu pot decât să îi mulțumesc.
Ultimul caz, este al unui pui de barză găsit de un coleg de birou în localitatea Chiscani. Din discuții am aflat că acest pui a mai avut un frate căzut din cuib dus de cei care l-au găsit la un centru din Sibiu. Am discutat cu colegul meu de birou și am încercat întâi de toate să hrănim și să adăpostim acest pui de barză destul de slăbit pentru a putea zbura. Cum colegul meu stătea la curte, barza a fost găzduită și hrănită de el și de mine, uneori. Celor care vor să știe cam cât costă hrana pentru o astfel de pasăre, vă spun eu, undeva la 20 de lei pe zi. Pasărea a fost liberă în curte, cu posibilitatea de a pleca oricând dorește, iar pentru că a stat undeva la 3-4 săptămâni, a primit și un nume, se numea Duduluș. Barza a avut vreo trei tentative de a pleca, dar a zburat pe distanțe scurte, iar în urmă cu o săptămână a plecat spre un stol ce tocmai trecea pe deasupra localității. Dacă nu reușea să zboare și să plece, hotărâsem să o ducem la Sibiu pe cheltuiala noastră.
Aceste cazuri sunt câteva din cele semnlate de cetățeni și la care am intervenit cu sfaturi dar și prin implicarea mea personală.
Sunt și cazuri unde nu mai poți interveni, deorece pasărea este descoperită în fază finală, adică nu mai are mult timp și moare, a fost cazul unui exemplar de stârc de noapte. Trebuie să trecem și prin acest tip de momente, normale atât pentru animale cât și pentru oameni, păsările nereușind să supraviețuiască mereu.
Consider că este necesar să se înființeze un centru modern pentru reabilitarea păsărilor sălbatice la Brăila, deoarece în zona noastră dar și în localitățile limitrofe mi se semnalează foarte multe cazuri anual.
La final, vă mulțumesc tuturor celor care vă implicați și care arătați că vă pasă de viața acestor animale.
Să iubim natura
Lira Prieteniei la Brăila – etapa a IVa
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În Brăila sunt și alte asociații de mediu care desfășoară activități interesante, cu impact la nivel național. Am mai scris despre asta și cu altă ocazie, dar de data aceasta trebuie să vă aduc la cunoștință că un grup inimos de oameni din Brăila se încăpățânează să organizeze un eveniment numit „Lira Prieteniei”, care a ajuns anul acesta la ediția a IV-a. Acești oameni s-au unit sub denumirea de Asociația de Turism și Ecologie Balta Mică a Brăilei.
Asociația A.T.E. Balta Mică a Brăilei este membră a Federației Române de Turism Sportiv și, în acest context, organizează și participă la acest tip de evenimente la nivel național. Menționez faptul că evenimentul de la Mărașu a fost organizat în colaborare cu Federația Națională de Turism Sportiv.
Dacă anul trecut acest eveniment a fost organizat în Lacu Sărat, anul acesta Mărașu a fost ales pentru ca invitații să poată vedea frumusețile Brăilei Sălbatice. Dacă aș numi doar câteva persoane care au muncit efectiv la organizarea acestui eveniment, poate aș omite pe cineva și nu ar fi corect față de aceștia. Cei care au făcut posibil acest eveniment nu sunt mulți și, credeți-mă, este foarte greu să reușești să organizezi o tabără pentru cel puțin 150 de persoane, la care să participe 18 cluburi de profil. Vă spun eu, care am mai organizat astfel de tabere, dar nu pentru mai mult de 20 de persoane. Totuși, trebuie să-l amintesc pe cel care este sufletul acestui eveniment de la Brăila, și anume Cristinel Ungureanu.
Acești oameni au obținut, înainte de toate, sponsorizări pentru a le asigura participanților masa, apa de băut și toate cele necesare, locul de campare și multe alte facilități, deoarece pot apărea probleme neprevăzute, iar distanța față de oraș este destul de mare. Să vă gândiți la faptul că peste 150 de persoane au venit din toată țara și au trebuit să ajungă în zona localității Mărașu, deoarece cazarea s-a făcut exclusiv la cort, locația fiind pusă la dispoziție de Primăria Mărașu. Organizatorii au reușit să găsească sponsorizările necesare pentru a duce la bun sfârșit acest eveniment.
Vă ofer aceste detalii pentru a înțelege faptul că această echipă, care a organizat acest important eveniment, a trebuit să fie atentă la foarte multe detalii organizatorice, deoarece era în joc imaginea sa, ca ONG, în cadrul Federației.
Acest eveniment este unul important deoarece reușește să promoveze zonele sălbatice din Brăila, iar iubitorii de natură din țară, care au participat la el, au făcut publicitate în mediul online prin imaginile foto și video postate de la fața locului pe rețelele de socializare. De asemenea, aceștia au avut ocazia să vadă frumusețile zonei, să se plimbe cu bărcile într-un tur organizat cu ajutorul celor de la Parcul Natural Balta Mică a Brăilei și să ducă acasă detalii despre aceste locuri frumoase din Brăila.
O să încerc să vă familiarizez cu o parte dintre activitățile desfășurate în cadrul acestei tabere, dar și cu celelalte asociații participante, deoarece au venit oameni de la Baia Mare, Cluj, Sibiu, Galați, Urziceni, Făgăraș, Focșani etc., adică oameni care au parcurs distanțe considerabile pentru a vedea aceste locuri frumoase din Brăila. Un astfel de eveniment reușește să facă publicitate județului nostru, ceea ce este foarte important.
Printre numeroasele concursuri organizate în cadrul taberei, care a avut loc în perioada 4-7 iunie, pot aminti: orientare nocturnă, triatlon, concurs de fotografie, concurs de caricatură, afiș ecologic, desen grafic, probe culturale și slide-show. Peste toate acestea s-a cântat muzică folk la focul de tabără, alături de invitați consacrați, Titus Constantin și Ionel Erimia.
De asemenea, au fost organizate momente culturale de către cluburile participante, care au făcut ca serile să fie unele de neuitat. Nu pot decât să felicit organizatorii acestui important eveniment și să le doresc puterea de a reuși să organizeze și să promoveze Brăila și în anii următori.
Să iubim natura
Păsările sălbatice și puii lor
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Păsările sălbatice au comportamente diferite atunci când au pui sau când clocesc, de la specii care apără cuibul cu îndârjire până la specii care părăsesc cuibul pentru a se apăra pe ele, lăsând puii pradă sigură pentru păsările răpitoare și nu numai.
Interesant este comportamentul unor specii de păsări și am să enumăr câteva, nu am pretenția că le voi enumera pe toate: ciovlica ruginie, piciorong, ciocîntors, nagâț. Ce este interesant la aceste păsări? Să știți că atunci când din întâmplare, sau cu bună știință, ai găsit cuibul acestor specii de păsări sau te afli fără să știi în apropierea unui cuib, fie că vorbim de pontă sau de pui, începe un spectacol regizat special pentru a te îndepărta de cuib. Dacă sunt în aer, încep să facă o zarvă atât de mare încât nu știi ce ai făcut, încep să își facă nevoile în aer, în direcția ta, se prefac că au o aripă ruptă, cad la sol. Aici încep să se prefacă rănite, doar pentru a te îndepărta de cuib. Spectacolul este atât de interesant, încât nu știi ce ai pățit, de ce sunt atât de agitate, sau dacă pasărea este rănită cu adevărat.
La polul opus, o să vă vorbesc despre rațe și corcodei, specii care părăsesc cuibul, lăsând puii în voia sorții, atunci când sunt atacate de cele mai multe ori de cioara grivă, sau de păsările răpitoare care dau târcoale cuiburilor.
În această perioadă a anului, au început să apară puii, destul de firav, deoarece vremea nu prea a fost una prielnică, multe păsări sunt în întârziere în ceea ce privește eclozarea puilor, dar am observat deja pui de păsări. În afară de berze, am văzut pui de gâscă de vară, pui de nagâț, pui de rață mare, pui de lișiță, pui de corcodel mare, pui de găinușă de baltă, iar la acest sfârșit de săptămână am văzut și pui de lebădă de vară. Monitorizez o locație unde aștept cu nerăbdare să văd puii de corcodel cu gât roșu și nu în ultimul rând puii de rață roșie, specii pe care nu le-am întâlnit până acum cuibărind în zona respectivă, dar nu am să dau locație pentru a nu pune în pericol aceste păsări și mai ales puii lor. Nu am reușit să fotografiez de aproape puii de nagâț, deoarece distanța era destul de mare.
Cei mai mulți pui la o pereche au fost la lebăda de vară, aceasta are cinci pui, iar la polul opus, corcodelul mare care are un singur pui.
Sper ca aceste păsări să reușească să își crească puii deoarece locurile sunt pline de pericole la tot pasul, de la păsări răpitoare, la câini de stână și nu în ultimul rând la oameni, care de multe ori nu au gânduri din cele mai pașnice.
Am să vă postez câteva fotografii cu acești pui pentru a vă bucura de aceste făpturi minunate. Trebuie de asemenea să menționez faptul că fotografierea acestor pui se face destul de greu, deoarece părinții îi protejează, iar ei sunt destul de prudenți în a se arăta.
CELE MAI CITITE
