Remedii naturale
Remedii terapeutice cu plante care se recoltează în luna mai ( I)
* din ciclul de articole: Farmacia pe înțelesul tuturor
Cu o experiență de 48 de ani, farmacistul primar Ion Bobaru prepară și acum leacuri după rețete străvechi, multe din cea mai veche Farmacopee Română, tipărită la 1862 de brăileanul C.C. Hepites, cu aprobarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Practic, în cea mai veche farmacie din Brăila, farmacistul brăilean prepară leacuri la masa de lucru a lui Ion Faltis, aceeași de la 1897. Începând cu 2 februarie 2023, în fiecare joi, într-o rubrică dedicată, farmacistul Ion Bobaru va informa cititorii cu privire la folosirea corectă a plantelor medicinale, această binecuvântare pe care natura ne-a oferit-o tuturor.
La începuturile omenirii tratamentul bolilor se făceau cu remedii care proveneau din lumea vegetală, animală sau minerală. De procurarea și prepararea plantelor medicinale se ocupau mai ales vârsnicii și femeile. Aceste remedii se foloseau și se preparau în mod empiric acasă. Odată cu apariția farmaciilor, de remediile contra bolilor s-au preocupat farmaciștii care preparau leacurile în farmacii.
Înainte de medicamentele de sinteză, materia primă pentru prepararea medicamentelor în farmacie erau în principal plantele medicinale. Și astăzi sunt bolnavi care preferă tratamentele naturale în scop preventiv sau ca terapii complementare la medicația alopată recomandată de medicii curanți.
O parte dintre bolnavi doresc să cultive, să recolteze și să prepare personal aceste remedii naturale în gospodărie. Este un adevarat hobby această îndeletnicire.
O importanță deosebită în utilizarea plantelor medicinale o reprezintă recunoașterea, recoltarea, uscarea și procesarea plantelor lor. Toate plantele medicinale au o perioadă optimă de recoltare. În perioada optimă de recoltare concentrația în principii active este maximă.
Începând cu luna mai până la începutul lunii octombrie, când cade bruma, voi prezenta lunar unele plante medicinale care se recoltează în fiecare lună.
În prezentare voi aborda identificarea, recoltarea, conținutul în principii active și întrebuințările lor în medicina traditională. Principalele plante care se recoltează în luna mai sunt: salcie, mușețel, nalbă, trei frați pătați (panseluțe), saschiu, soc, iederă și piciorul lupului.
În această săptamână vă prezint: salcia
1.SALCIA ( Salix caprea)
Calitățile terapeutice ale salciei (în special scoarța de salcie) se datorează faptului că este o bogată sursă de salicină, identificată și extrasă în 1827 de farmacistul francez H. Leroux. Salicina este un derivat de acid salicilic. Din salicină s-a obținut apoi celebra aspirină, Denumirea Comună Internațională (D.C.I.) fiind acidul acetilsalicilic. Putem numi fără teama de a greși că salicina este străbunica naturală a aspirinei. Mulți fitoterapeuți denumesc scoarța de salcie ca fiind „aspirina vegetală”. Astăzi aspirina se fabrică exclusiv prin sinteză.
Nota farmacistului: Aspirina este un nume “depus” și înregistrat de firma germană Bayer pentru acidul acetilsalicilic și nici un producător de medicamente nu are voie să numească medicamentul fabricat de el cu numele de Aspirină.
Foarte mulți producători de medicamente fabrică acidul acetilsalicilic, exclusiv prin sinteză, sub formă de comprimate, dar cu denumiri diferite ca de ex: europirin, rompirin, aspro, acetasol, acetysal, ruspirin, aspimax etc. În România, se fabrică o aspirină care este botezată cu numele de Acid acetilsalicilic care este chiar DCI-ul”. Toate virtuțile acidului acetilsalicilic (aspirinei) se potrivesc și preparatelor farmaceutice obținute din scoarța de salcie. Să le enumerăm pe scurt:
La început, în jurul anului 1895 salicilați au fost introduși în terapeutică ca tratament simptomatic pentru acțiunea analgezică și antipiretică, în durerile de cap, dentare, articulare, musculare, de spate, nevralgii, faringiene, febrifug. Ca antiinflamator, derivații acidului salicilic se folosesc pentru combaterea reumatismului poliarticular acut și atenuează inflamațiile articulare în poliartrita reumatoidă, acidul acetilsalicilic făcând parte din grupul antiinflamatoarelor nesteroidiene. În anul 1948 i se descoperă acidului acetilsalicilic virtuțile terapeutice în afecțiunile vasculare și cardiace. Astfel, derivații de acid salicilic (acidul acetilsalicilic și salicina) încep să fie indicați pentru inhibarea agregării plachetare (fluidifică sângele, împiedicând formarea trombilor) în angina pectorală, infarctul miocardic acut, în profilaxia unui infarct miocardic. De asemenea se folosește în profilaxia infarctului cerebral, profilaxia trombozei vaselor coronariene, profilaxia trombozei venoase periferice. Producătorii de medicamente au fost inventivi dând noi denumiri comerciale acidului acetilsalicilic pentru aceste boli. Exemplu : pentru afecțiunile aparatului cardio-vascular medicamentele pe bază de acid acetilsalicilc au fost botezate Aspirin cardio, Aspenter, iar pentru fluidificarea sângelui din vase medicamentele au nume ca Vasopirin, Thrombo ass, Prevas.
Printre inconveniențele folosirii aspirinei în terapeutică se numără, în primul rând o anumită frecvență a reacțiilor adverse în special la nivelul tubului digestiv precum pirozis (arsuri la stomac), gastralgii, grețuri, vomă, microhemoragii gastrice.
Toate acestea pot fi înlăturate folosind preparatele din scoarță de salcie, unde acidul salicilic din molecula aspirinei se află sub forma unui fitocomplex (salicina), ceea ce face a fi mai puțin nociv pentru tubul digestiv.
Identificare (Descrierea plantei)
Salcia reprezintă unul dintre cele mai banali arbori care populează pământul, ușor de recunoscut prin coroana sa neregulată, cu tulpina strâmbă cu ramuri subțiri, flexibile care atârnă până la nivelul solului. Scoarța tânără este netedă, cenușie-verzuie, frunzele sunt lung lanciolate. Înflorește înainte de a înfrunzi. Este nelipsită de pe malul luncilor, pe toate văile râurilor și zăvoaie având mari cerințe față de umiditate. Are o putere extraordinară de regenerare.
Recoltare și uscare
Scoarța de salcie se recoltează de la diversele specii de salcie și se prelucrează sub formă de pulbere, decoct, tinctură, vin care se folosesc intern, sau extern sub formă de băi.
Notă: Dacă recoltarea părților aeriene ale plantelor medicinale (frunze, flori, semințe, fructe), se face eșalonat începând de primăvara până toamna târziu, recoltarea scoarțelor se face numai primăvara odată cu începerea circulației sevei (aprilie-mai).
În această perioadă scoarța se îndepărtează cel mai ușor de pe partea lemnoasă. Se folosesc ramurile și tulpinile în vârstă de 2-4 ani, făcându-se incizii longitudinale cu ajutorul unui cuțit. Se scurtează scoarța în fragmente de 10-20 cm, după care urmează procesul de uscare, aceasta putând fi naturală sau forțată. Uscarea naturală se face în șoproane, podurile caselor, verande sau direct la soare când condițiile atmosferice permit acest lucru. În spațiile de uscare trebuie să existe o ventilație suficientă pentru că aerul să poată fi eliminat cu ușurință, trebuie să fie curate și chiar dezinfectate cu fum de pucioasă pentru a preveni mucegăirea.
Uscarea artificială, grăbește procesul de uscare și este de preferat în cazul când condițiile atmosferice nu sunt îndeplinite pentru o uscare naturală (ca de exemplu umiditatea relativă a aerului este mai mare de 70% sau temperatura atmosferică este sub 10 grade). În gospodărie, uscarea artificială se face într-un cuptor de aragaz, la foc mic, cu ușa întredeschisă sau într-un cuptor electric cu convecție, când pot fi setate temperatura între 600 – 700 și timpul de uscare.
Compoziția chimică
Scoarța de salcie conține în principal salicină care a devenit, mai apoi, model pentru sinteza aspirinei. Alături de salicină s-au mai izolat taninuri, flavonozide, rezine iar în amenți (mâțișori) o substanță estrogenică, ceea ce îi face să fie utilizați în ameliorarea sindromului premenstrual și a menopauzei.
Din scoarța de salcie se pot obține pulbere, ceaiuri(decoct), tinctură, vin.
Pulbere. Salcia bine uscată se macină într-o râșniță de cafea. Pulberea se folosește amestecând-o cu miere sau un lapte fermentat.
Decoct (sau fiertura): 2 linguri scoarță uscată și mărunțită se fierb la foc mic timp de aproximativ 5 minute în 500 grame apă, într-un vas, de preferință din inox sau emailat. Se completează la final apa evaporată. Se filtrează cât este încă fierbinte prin tifon sau vată medicinală umezită cu puțină apă. Se îndulcește după gust cu miere sau zahăr. Diabeticii pot folosi îndulcitorii de sinteză.
Tinctura: 4 linguri scoarță de salcie, uscată și mărunțită groscior se pun la macerat în 200 grame alcool alimentar, sau alt produs distilat obținut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se zilnic. Se filtrează prin tifon. Termenul de valabilitate 2 ani de zile. Administrare 30 pic de 3ori pe zi.
Vin.: 4 linguri scoarță de salcie uscată și mărunțită groscior se amestecă cu 1 litru vin roșu adus la fierbere. Se lasă în contact timp de 10 zile agitându-se zilnic, după care se filtrează. Se poate păstra și 2 ani dacă vinul este de bună calitate.
Datorită conținutului în alcool a tincturii și a vinului, nu se recomandă conducătorilor auto sau celor cu intoleranță la alcool.
Tratamente interne
Multe afecțiuni și boli beneficiază de terapie complementară cu preparate din salcie. Din punct de vedere medical aceste preparate fac parte din grupul suplimentelor terapeutice completând în mod pozitiv medicația recomandată de medicii curanți.
Tratamentul durerii: Durerea este un rău necesar, pentru că este un prim simptom al unei boli. De cele mai multe ori omul ajunge în farmacie sau în fața medicului forțat de durere. Durerea este provocată de mai mulți factori, cei mai frecvenți fiind factorii infecțioși și/sau inflamatorii. Indiferent de unde este localizată durerea, la nivelul aparatelor, la nivelul capului, prima reacție a celui suferind este să ia ceva ca să-i potolească durerea. Au apărut zeci de medicamente de sinteză pornind de la materii prime de origine vegetală pentru a combate durerea. O asemenea substanță, a fost la începutul secolului trecut, salicina, izolată din scoarța de salcie, din care s-a sintetizat o grupă întreagă de medicamente antiiflamatorii, antidurere așa numita grupa salicilaților. Marea majoritate a bolilor infecțioase și inflamatorii sunt însoțite de creșterea temperaturii corpului.
Pentru aceste 2 mari simtome(durerea și hipertermia), ce însoțesc foarte multe boli, derivații de salicină sunt cei mai folosiți în terapeutică.
Pulbere: câte un vârf de linguriță de 2 ori pe zi în puțină miere, suc natural sau un lapte fermentat.
Decoct, se bea câte 2 cești pe zi.
Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai divers.
Vinul se administrează 30 ml pe zi, toate acestea după masă
Farmacia Faltis prepară capsule pe bază de scoarță de salcie și de rădăcină de lemn dulce pentru combaterea diverselor dureri de diferite etiologii (cauze).
Tratamentul și prevenirea bolilor aparatului cardiovascular și cerebral se face si prin folosirea unor preparate din scoarță de salcie. O alternativă la terapia clasică poate fi consumul regulat de preparate din scoarță de salcie.
Pulbere câte un vârf de linguriță de 2 ori pe zi în puțină miere, suc natural sau un lapte fermentat.
Decoct, se bea câte 2 cești pe zi.
Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai divers.
Vinul se administrează 30 ml pe zi, toate acestea după masă.
Boli ale aparatului circulator periferic – varice, flebite, hemoroizi, fragilitate capilară, telangiectazia (capilare dilatate), venectazii (vene dilatate). Salicina din scoarța de salcie fluidifică sângele prevenind apariția cheagurilor de sânge în vene și capilare.
Pulbere câte un vârf de linguriță de 2 ori pe zi în puțină miere, suc natural sau un lapte fermentat.
Decoct, se bea câte 2 cești pe zi.
Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai divers.
Vinul se administrează 30 ml pe zi, toate acestea după masă.
Boli ale aparatului urogenital (cistite, pielite, metroragii, colici renale).
Pulbere câte un vârf de linguriță de 2 ori pe zi în puțină miere, suc natural sau un lapte fermentat.
Decoct, se bea câte 2 cești pe zi.
Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai divers.
Vinul se administrează 30 ml pe zi, toate acestea după masă.
Bolile sistemului nervos central
E de dată recentă folosirea derivaților de salicină pentru bolile sistemului nervos central. Astfel, în anul 2013 o comunicare directă, pe fluxul de informații medicale, către profesioniștii din domeniul sănătății arăta așa:
“Derivații salicilici ar putea fi utilizați în curând și pentru calmarea stărilor de furie, susține un studiu realizat în SUA. O echipă de cercetători americani de la Universitatea din Chicago a descoperit că pe lângă efectele sale în reducerea inflamațiilor, a derivaților de acid salicilic poate induce o stare de calm. Un răspuns inflamator rezultat în organism reprezintă cauza activării stării agresive. Cercetarea sugerează că inflamația îi face pe oameni să fie predispuși la accese de furie iar reducerea ei folosind derivații salicilici au efect de calmare a stărilor de furie și agresivitate”.
Pornind de la această informație se pot recomanda preparatele din salcie în afecțiuni ale sistemului nervos central.
Pulbere câte un vârf de linguriță de 2 ori pe zi în puțină miere, suc natural sau un lapte fermentat.
Decoct, se bea câte 2 cești pe zi.
Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai divers.
Vinul se administrează 30 ml pe zi, toate acestea după masă.
Boli neurologice (cefalee, migrenă, accidentele vasculare, distonii neurovegetative, nevralgia de trigemen).
Pulbere câte un vârf de linguriță de 2 ori pe zi în puțină miere, suc natural sau un lapte fermentat.
Decoct, se bea câte 2 cești pe zi.
Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai divers.
Vinul se administrează 30 ml pe zi, toate acestea după masă.
Boli de natura inflamatorie tip reumatic și guta.
Salicilații au fost printre primele medicamente în tratarea reumatismului și a gutei.
Pulbere câte un vârf de linguriță de 2 ori pe zi în puțină miere, suc natural sau un lapte fermentat.
Decoct, se bea câte 2 cești pe zi.
Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai divers.
Vinul se administrează 30 ml pe zi, toate acestea după masă.
Boli ale cavității bucale (afte, gingivite, micoze, abcese dentare)
Pulbere câte un vârf de linguriță de 2 ori pe zi în puțină miere, suc natural sau un lapte fermentat.
Decoct, se bea câte 2 cești pe zi.
Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai divers.
Vinul se administrează 30 ml pe zi, toate acestea după masă.
Afecțiuni ale aparatului osteo articular (artroze, spondiloze)
Pulbere câte un vârf de linguriță de 2 ori pe zi în puțină miere, suc natural sau un lapte fermentat.
Decoct, se bea câte 2 cești pe zi.
Tinctura câte 30 picături de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai divers.
Vinul se administrează 30 ml pe zi, toate acestea după masă.
Bolile frigului (hipotermia și degeratura). Un bun tratament în ameliorarea bolilor frigului îl reprezintă consumul unui ceai fierbinte care să conțină printre altele scoarță de salcie și flori de tei.
Not Folosirea îndelungată a preparatelor din scoarță de salcie poate irita mucoasa stomacală. De aceea se recomandă a se lua împreună cu un pansament gastric , cel mai cunoscut fiind Dicarbocalmul.
Tratamente externe
Băile călduțe la picioare ca și ceaiurile fierbinți, considerate de unii terapii empirice, sunt remedii benefice în tatamentul bolilor ce au cauze virale (gripa, răceala, afecțiunile căilor respiratorii superioare).
Vă prezint în continuare o asemenea fiertură.
Se aleg ramurile tinere, cele care sunt cât mai subțiri, și se taie în bucăți de aproximativ 5 -10 cm. Se prepară o fiertură din 500 g plantă, la 5 litri de apă, în care se adaugă un pumn de sare grunjoasă (pentru murături). Se pot face băi locale, la picioare, sau fiertura poate fi turnată în apa din cadă.
Informații despre procesarea plantelor medicinale sau alte preparate produse în laboratorul propriu, pot fi găsite la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239615931, email: farmaciafaltis@yahoo.com . Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro.(deocamdată e în curs de actualizare)
Acum, pe site există doar o listă cu prospectele preparatelor din farmacie.
Farmacia deține “Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor” acordat de Colegiul Farmaciștilor din Romania.
Nota farmaciei
Pentru a satisface în totalitate toate solicitările privind produsele farmaceutice preparate în farmacie angajăm farmacist stagiar , farmacist , farmacist rezident sau cu rezidențiat în farmacie .
În numărul viitor despre mușețel.
Remedii naturale
Tratamente naturiste în afecțiunile aparatului respirator
Cu o experiență de 48 de ani, farmacistul primar Ion Bobaru prepară și acum leacuri după rețete străvechi, multe din cea mai veche Farmacopee Română, tipărită la 1862 de brăileanul C.C. Hepites, cu aprobarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Practic, în cea mai veche farmacie din Brăila, farmacistul brăilean prepară leacuri la masa de lucru a lui Ion Faltis, aceeași de la 1897.
În sezonul rece, căile respiratorii superioare și plămânul sunt cele mai afectate de capriciile vremii. Cele mai frecvente boli ale căilor respiratorii sunt rinitele, sinuzitele, faringitele, laringitele, bronșitele, astmul bronșic, pneumonia.
Literatura de specialitate menționează peste 30 de plante pentru tratamentul naturist al afecțiunilor căilor respiratorii. Iată câteva dintre acestea: frunze de salvie, flori de mușețel, flori de gălbenele, frunze de iederă, flori de tei, flori de soc, rădăcina de lemn dulce, scoarță de salcie, flori de coada șoricelului, frunze de pătlagină sau nalbă și o legumă arhicunoscută (ceapa).
De reținut
Plantele medicinale uscate se păstrează întregi, mărunțirea lor făcându-se doar înaintea prelucrării. Păstrarea lor mărunțită favorizează oxidarea, deci inactivarea parțială a principiilor active din plantă.
Din păcate, multe ceaiuri puse pe piață sunt divizate în pliculețe cu planta mărunțită. Este mai comod de folosit, dar în detrimentul efectului terapeutic.
Aceste plante se folosesc intern sub formă de ceaiuri (infuzie sau decoct), tincturi și vinuri terapeutice sau extern sub formă de gargară, inhalații.
Simptome și remedii naturiste pentru bolile aparatului respirator
Notă: Diagnosticul pentru o boală este de competența exclusivă a medicului.
De asemenea, schema de tratament prescrisă de un medic are prioritate și trebuie respectată de omul bolnav.
Principalele boli ale aparatului respirator se pot împărți în 2 categorii: boli ale căilor respiratorii superioare (rinite, sinuzite, faringite, laringite) și boli ale plămânului (bronșită, astmul bronșic, pneumonia).
Legislația în vigoare permite farmacistului să recomande terapii complementare (holistice) la medicația clasică alopată propusă de medicii curanți. Așadar, tratamentele naturiste din plantele prezentate mai jos pot fi folosite în tratamentul afecțiunilor respiratorii la sfaturile date de un farmacist.
Boli ale căilor respiratorii superioare
Rinitele și sinuzitele sunt boli ale nasului care se manifestă prin edem și vasodilatația mucoasei nazale, senzație de arsură în nas, secreție nazală și obstrucție (sindromul de nas înfundat), mucozități purulente, stări febrile.
Pentru tratamentul acestor boli ale nasului este suficient un tratament extern sub forma de inhalații. Se folosesc pentru obținerea de inhalații următoarele plante: salvia, busuiocul, cimbrul, pinul, mușețelul, coada șoricelului.
Tehnica pentru inhalații este cea clasică: 2 linguri din plantele menționate mai sus se pun într-un litru de apă dată în clocot. Deasupra vasului se apleacă capul și se acoperă cu un prosop făcându-se timp de aproximativ 1 minut exerciții de inspirație a vaporilor de apă bogați în ulei volatil. Se spală în continuare nasul cu o soluție de ser fiziologic și vitamina C în proporția 10:2 (la o fiola de 10 ml de ser fiziologic se adaugă 2 ml de vitamina C din fiole); se pun 10 picături în fiecare nară și se suflă nasul. În final se pun picături (instilații) în nas pentru decongestionare: Bixtonim, Vibrocil, Olynth.
La farmacia FALTIS găsiți Rinoil picături uleioase pentru nas cu uleiuri volatile din plante medicinale.
Faringita
Principalele simptome ce caracterizează faringita sunt: inflamație și uscăcine în gât, durere la deglutiție (înghițire) și febră.
Pentru faringite, pe lângă tratamentul intern clasic sau naturist, se poate face și unul extern sub formă de gargară. Se pot folosi în acest scop: salvia, gălbenelele, mușețelul, coada șoricelului, iasomia.
Farmacia FALTIS prepară pentru afecțiunile gurii și ale faringelui Trochiștii bucofaringieni, niște bomboane de supt menționate în Farmacopeea Română de la 1862 sub denumirea de „Cofeturi contra tusei”.
Laringita
Este o inflamație a laringelui. Modificarea nefirească a vocii este de obicei primul simptom. Pot să apară disfonia (greutate în vorbire) și chiar afonia (dispariția glasului). În cazurile mai severe pot să apară febra, indispoziția, disfagia (greutate la înghițire) și durerea în gât.
Tusea poate fi întâlnită în faringită și laringită. Este o tuse iritativă, seacă, „care nu se rupe’’ cum plastic se exprimă bolnavul.
Pentru laringite, benefice sunt inhalațiile. Se folosesc pentru obținerea de inhalații următoarele plante: salvia, busuiocul, cimbrul, mușețelul, coada șoricelului, care sunt bogate în uleiuri volatile. Tehnica pentru inhalații este prezentată mai sus. Pentru uz intern se beau ceaiuri de patlagină sau nalbă.
Bolile plămânului
Bolile plămânului sunt însoțite frecvent de tuse productivă, dispnee (greutate în respirație), chiar sufocare, expectorații purulente, temperaturi ridicate oscilante, transpirații, frisoane, stări de agitație.
Bronșita și astmul bronșic sunt boli care se pot trata la domiciliu folosind atât medicația alopată cât și cea naturistă. Crizele de astm bronșic sunt de cele mai multe ori dramatice atât pentru bolnav cât și pentru cei din jurul său.
Pneumonia este o afecțiune majoră și necesită internare în spital, iar tratamentul se face sub directa supraveghere a medicilor curanți.
Despre tuse: O atenție deosebită trebuie acordată tusei care este simptomul major prin care se manifestă bolile căilor respiratorii superioare și ale plămânului.
O tuse seacă este specifică I.C.R.S. (Infecțiilor Căilor Respiratorii Superioare). O tuse productivă se manifestă în cazul bolilor plămânului. Tusea este un rău necesar, nu trebuie în totalitate suprimată.
De multe ori reflexul tusei trebuie ajutat ca sputa din căile aeriene să fie expulzată. Dacă această spută stagnează la nivelul bronhiilor și a plămânului, aceasta poate fi un mediu prielnic de dezvoltare a infecțiilor patogene, ducând la complicații severe greu de tratat.
Multă vreme tusea a fost combătută prin folosirea medicamentelor ce blocau centrul tusei de la nivelul creierului, de exemplu codeina. Astăzi, acest tratament a fost total abandonat, fiind folosit, rar, doar în cazul tuberculozei pulmonare (T.B.C.)
În bolile aparatului respirator, ca terapii complementare pe lângă medicația clasica alopată, se pot folosi intern ceaiuri din următoarele plante medicinale: tei, soc, iederă, ceapă, lemn dulce, salcia, frunze de pătlagină și de nalbă.
Ceaiurile (infuzie sau decoct) din plantele medicinale folosite în afecțiunile respiratorii se pot prepara ușor în casă.
E foarte important cum preparăm aceste ceaiuri
Infuzia (opăreala) se pretează pentru infuzie florile și frunzele. Se prepară din: flori de tei, flori de soc, flori de coada șoricelului, frunze de iederă, frunze de salvie, frunze de pătlagină sau nalbă. Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se pun în 250 ml apă fiartă. Se dă într-un clocot și se lasă în contact timp de 15 minute, după care se filtrează prin tifon sau printr-un strat subțire de vată. Se îndulcește după gust, cu miere sau zahăr. Diabeticii pot folosi îndulcitori sintetici. Infuzia se administrează câte 3 căni pe zi.
Decoct (fiertura)
se poate prepara din tulpini, rădăcini, scoarțe, fructe sau semințe de plantă: salcie, lemn dulce, ceapă. Mod de preparare: 4 linguri de plantă tăiată groscior se fierb la foc mic timp de 10 minute în 500 ml apă. Se lasă în contact 10 minute și apoi se filtrează prin tifon sau vată medicinală. Se îndulcește, după gust, cu miere sau zahăr. Diabeticii pot folosi îndulcitori sintetici. Decoctul se bea câte 2 cești pe zi.
Tot din aceste plante medicinale se pot prepara tincturi și vinuri. Amănunte despre obținerea lor puteți obține direct de la farmacie.
Ceapa. Este adesea folosită în medicina empiric tradițională în combaterea tusei ce însoțește bolile aparatului respirator. Se folosește sub formă de decoct. Sucul proaspăt de ceapă este un antiseptic folosit și în tratamentul guturaiului prin introducerea unui tampon de vată, muiat în suc, în fiecare nară.
Salcia. Nu trebuie să evităm folosirea scoarței de salcie în tratamentul afecțiunilor respiratorii. Salcia conține salicină, precursorul aspirinei de azi. Aspirina este medicamentul cu cea mai lungă viață folosit în terapia medicamentoasă. Salicina din scoarța de salcie înlătură procesele inflamatorii ce însoțesc bolile căilor respiratorii și ale plămânului.
Nota farmacistului
În afecțiunile aparatului respirator, rezultate foarte bune se obțin prin folosirea combinată a mai multor plante medicinale. Tehnica de preparare este una combinată: scoarțele și fructele se fierb în apă 5 minute la foc mic, după care se adaugă frunzele și florile și se lasă în contact (la infuzat) 15 minute, după care se filtrează. Se îndulcește după gust cu miere sau zahar.
Farmacia FALTIS prepară un sirop complex pentru afecțiunile plămânului cu extracte de iederă, tei, soc, salcie, lemn dulce.
Pe lângă tratamentele clasice alopate și tratamentele cu plante, un rol important pentru menținerea sănătății le au tratamentele pentru creșterea imunității. Amănunte în prezentările următoare.
Informații despre procesarea plantelor medicinale sau alte preparate produse în laboratorul propriu pot fi găsite la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239615931, email: farmaciafaltis@yahoo.com.
Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro.
Farmacia deține “Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor” acordat de Colegiul Farmaciștilor din Romania.
Remedii naturale
Remedii naturale din fructele toamnei. Măceș (Rosa canina)
Adaugă ca sursă preferată în Google
• din ciclul de articole: “Farmacia pe înțelesul tuturor”
Cu o experiență de 48 de ani, farmacistul primar Ion Bobaru prepară și acum leacuri după rețete străvechi, multe din cea mai veche Farmacopee Română, tipărită la 1862 de brăileanul C.C. Hepites, cu aprobarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Practic, în cea mai veche farmacie din Brăila, farmacistul brăilean prepară leacuri la masa de lucru a lui Ion Faltis, aceeași de la 1897. Începând cu 2 februarie 2023, în fiecare joi, într-o rubrică dedicată, farmacistul Ion Bobaru a informat cititorii cu privire la folosirea corectă a plantelor medicinale, această binecuvântare pe care natura ne-a oferit-o tuturor.
Generalități
Măceșul, alături de cătina albă, intră în topul plantelor autohtone, cu cel mare conținut în vitamina C. Din păcate virtuțile terapeutice ale măceșelor nu sunt valorificate la maximum de către cei ce cred în fitoterapie.
Identificare (Descrierea plantei)
Măceșul este un arbust ghimpos, înalt de până la 3 m, cu ramurile arcuite în afară. Tulpina este alungită, ramificată, plină de ghimpi puternici, încovoiați ca o seceră. Frunzele sunt lungi, dințate, iar florile sunt solitare sau grupate câte 2-3 și așezate în vârful ramurilor având petalele de culoare roz. Fructul (măceașa) de formă globuloasă sau alungită, în funcție de specie, este cărnoasă, de culoare roșie–portocalie până la roșu aprins, în interiorul ei găsindu-se numeroase semințe păroase. Are o arie largă de răspândire în flora spontană crescând în pășuni, fânețe, pe marginea drumurilor, a căilor ferate, în răriturile de păduri de foioase sau pe marginea acestora cu condiția esențială să fie zona însorită deoarece nu suportă umbrirea.
Recoltare și uscare
Materia primă pentru obținerea de preparate farmaceutice sunt fructele numite popular măceșe.
Măceșele se recoltează când fructele au ajuns la deplină maturitate, începând cu luna septembrie până la apariția primelor geruri, când măceșele se înmoaie și sunt mai greu de recoltat și uscat
Se va acorda o foarte mare atenție pregătirii produsului înainte de prelucrare.
Astfel, măceșele trebuiesc despicate imediat după recoltare, de obicei în patru, pentru a se îndepărta semințele care conțin un principiu glicozidic toxic și pentru a grăbi uscarea. De asemenea, odată cu îndepărtarea semințelor se va înlătura și puful ce acoperă semințele, deoarece acesta poate produce iritații și fenomene alergice la nivelul pielii și tubului digestiv. Uscarea se face la început forțat, la o temperatură de aproximativ 100-105 grade C timp de 30 de minute. Astfel se realizează și stabilizarea Vitaminei C prin inactivarea ascorbinazei, o enzimă care distruge rapid vitamina C după recoltarea fructelor. Această stabilizare se realizează în casă, în cuptorul aragazului, la foc mic și cu ușa întredeschisă iar în cazul cuptoarelor electrice prin selectarea temperaturii și timpului menționate mai sus. Se continuă uscarea la temperatura ambientală în locuri bine aerisite și ventilate. Un factor însemnat care trebuie luat în considerare atât la cules, la prelucrare (despicare) cât și la prepararea formelor farmaceutice este evitarea completă a uneltelor de metal (fier, cupru) care catalizează descompunerea enzimatică a vitaminei C. Toate uneltele trebuie să fie din metal emailat, inox, mase plastice, sticlă, lemn, teflon etc. Randamentul la uscare este de 5:1 adică din 100g măceșe proaspete se obțin aproximativ 20g măceșe uscate și fără semințe.
După uscare, ambalarea lor se face în pungi sau borcane, pline și închise ermetic pentru a evita contactul cu aerul și se păstrează la întuneric până la momentul procesării, o mărunțire groscioară realizându-se doar înaintea utilizării lor.
Nota farmacistului: Este promovată în mod nejustificat ideea că pentru a beneficia de aportul de vitamine care se găsesc din abundență în legume și fructe acestea trebuie consumate neaparat în stare crudă, altfel prin procesare termică se distrug. Nimic mai eronat, pentru că vitaminele nu se distrug prin fierbere (când temperatura atinge 100 grade C) ci doar prin coacere când se depășește temperatura de peste 180 grade C. În Farmacopeea Română, care este “biblia” farmacistului, se menționează că vitamina C se descompune la temperatura de 186 grade C, iar fiolele injectabile de vitamina C se sterilizează sub presiune la 120 grade C. Sensibile sunt însă enzimele și fermenții din legume, fructe sau alte plante medicinale, acestea distrugându-se ușor la temperaturi de 50 de grade. Vitaminele se descopun însă ușor la lumină și în prezența aerului (a oxigenului atmosferic), de aceea e bine să avem în vedere acest lucru la păstrarea unor plante care conțin vitamine.
Compoziția chimică
Măceașa se remarcă prin conținutul ridicat în vitamina C care alături de vitaminele A, B1, B2, PP, vitamina K, pigmenți carotenoidici, flavonici, săruri minerale, formează o polivitamină naturală de excepție. Conținutul în vitamina C din măceșe crește odată cu altitudinea, măceșele recoltate din zona de deal și de munte fiind mai bogate în Vitamina C decât cele recoltate din zona de câmpie.
Vitamina C poate fi considerată regina vitaminelor, folosită atât ca terapie de prevenție cât și curativă. A rămas celebră pentru că a salvat omenirea de scorbut.
Administrarea vitaminei C prezintă o particularitate în sensul că nu se cunosc cazuri de hipervitaminoze ca în cazul altor vitamine, excesul eliminându-se din organism pe cale renală.
Preparate farmaceutice pentru utilizare internă
Pulbere: Maceșele uscate se macină foarte fin într-o râșniță de măcinat cafeaua și se folosesc ca atare, câte un vârf de linguriță de 2 ori pe zi cu puțină miere, sirop sau suc natural.
Decoct: 4 linguri de măceșe despicate și uscate, fără a mai fi mărunțite, se fierb la foc mic timp de 10 minute în 500 grame apă, într-un vas, de preferință din inox sau emailat. Se va avea în vedere să se completeze la final apa evaporată. Se filtrează fierbinte prin tifon sau vată medicinală. Aceasta din urmă se va umecta cu puțină apă înaintea filtrării, altfel o parte din soluția extractivă se va pierde din cauza îmbibării filtrului din vată. Se îndulcește după gust.
Tinctura: 20 grame (4 linguri) de măceșe uscate și mărunțite groscior se pun la macerat în 100 grame alcool alimentar, sau alt produs distilat, obținut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon după care se lasă la decantat în frigider timp de 6 zile pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic prevazute cu dop picător. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Sirop de măceșe: 100 gr măceșe uscate se fierb câteva minute cu 500 gr apă. După 15 minute se filtrează. Se adaugă 500 gr zahăr tos, dându-se apoi într-un clocot. Când încă mai este călduț se filtrează. Rezultă un sirop plăcut la gust care se folosește ca atare sau ca îndulcitor pentru alte ceaiuri care nu sunt plăcute la gust.
Vin terapeutic: Peste 50 grame (4 linguri) măceșe uscate și mărunțite groscior se toarnă 1 litru vin roșu adus la fierbere și se lasă în contact timp de 10 zile agitându-se de 2 – 3 ori pe zi. După 10 zile vinul se filtrează fără stoarcerea reziduului și apoi se lasă la decantat 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de preferat de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de 1 an de zile la temperatura camerei dacă vinul folosit la preparare are concentrația alcoolică de cel puțin 11 grade. În cazul concetrației alcoolice a vinului mai mică de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider. Rezultă un vin foarte plăcut la gust care se poate folosi și ca aperitiv înainte de masă.
Din cauza conținutului de alcool a tincturii și a vinului, nu se recomandă conducătorilor auto sau celor cu intoleranță la alcool.
Tratamente pentru bolile interne
Suntem apărați de boli în primul rând datorită imunității individuale. Această imunitate se obține prin formarea anticorpilor în organismul uman. Există o vorbă în lumea medicală și farmaceutică care spune că dacă vrei să fii sănătos la maturitate e bine să faci boli ușoare (răceli, infecții ale aparatului respirator, digestiv, afecțiuni dermatologice etc.) în fragedă copilărie, când organismul își construiește propria imunitate prin formarea de anticorpi care te protejează mai târziu de anumite boli. Vitamina C conținută masiv în măceșe și consumată cu regularitate ne apară de foarte multe boli, întărindu-ne imunitatea.
Farmacia Faltis prepară un sirop pentru imunitate adresat copiilor, capsule pentru imunitate adresate adulților și un sirop energizant adresat celor vârstnici, toate conținând extracte din măceșe.
Boli hematologice (anemia) – Anemia este o boală care se caracterizează prin scăderea numărului de hematii sau a concentrației de hemoglobină, ca o consecință a lipsei de fier din organism. Cauzele principale ale apariției anemiei sunt pierderile acute sau cronice de sânge, deficitul în alimentație de vitamina B12 și acid folic, anumite boli medulare și foarte frecvent deficiențe în absorbția și fixarea fierului în organism. Aceste deficiențe pot fi rezolvate prin folosirea preparatelor farmaceutice din măceșe cunoscându-se faptul că vitamina C favorizează absorbția la nivelul tubului digestiv a fierului și apoi fixarea lui în sânge. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri) pe zi, toate acestea după masă
Boli ale aparatului cardio-vascular (insuficiențe cardiace, infarct miocardic, nevroză cardiacă, angină pectorală) – Preparatele din măceșe ajută la buna funcționare a mușchiului inimii. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Boli ale aparatului circulator periferic (varice, flebite, hemoroizi, fragilitate capilară, capilare dilatate) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă. Benefică este asocierea tincturii de măceșe cu tinctura de salcâm japonez și/sau tinctura de castane. Farmacia Faltis prepară o asemenea combinație pentru bolile vaselor capilare.
Boli ale aparatului respirator (traheite, bronșite, astm bronșic, pneumonii) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic : 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Boli virale (răceală, gripă, guturai) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic : 15 -30ml (una –două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
În Sarcină și alăptare consumul de vitamina C este crescut de aceea se recomandă folosirea pulberii sau decoctului din măceșe. Pulberea se folosește câte o jumătate de linguriță de 3 ori pe zi ca atare sau împreună cu miere sau suc natural după fiecare masă. Decoctul se administrează câte 2 cești pe zi îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Boli ale aparatului digestiv (balonări și stări spastice ale aparatului digestiv, diaree) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Boli hepatice și biliare (hepatite, ciroze, colecistite, colici biliare) – Pulberea se folosește câte o jumătate de linguriță de 3 ori pe zi ca atare sau împreună cu miere sau suc natural după fiecare masă. Decoctul se administrează câte 2 cești pe zi îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Boli ale aparatului urogenital (cistite, pielite) – Vitamina C din preparatele obținute din măceșe are pH acid iar acest pH este neprielnic înmulțirii bacteriilor patogene ce se dezvoltă la nivelul aparatului uro-genital. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Boli metabolice și endocrine (diabet zaharat, afecțiunile tiroidei, insuficiența cortico-suprarenalei) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Bolile pielii (dermatologice) – provocate de insuficiența secreției de hormoni glucorticoizi. Sunt multe boli ale pielii ca de exemplu psoriazisul, pemfigusul, lichenul plan, lupusul eritematos care sunt consecința lipsei de glucocorticoizi din organism (hidrocortizonul), hormoni secretați de glanda suprarenală. Blocarea secreției de glucocorticoizi a suprarenalei poate avea în principal următoarele cauze: factori ereditari, tumori maligne, fumatul excesiv sau fenomene stresante extreme. De altfel toate schemele de tratament pentru vindecarea acestor boli dermatologice conțin derivați cortizonici. Folosirea îndelungată a medicamentelor pe bază de hidrocortizon poate avea efecte majore nedorite pentru organism și de aceea această terapie nu este acceptată cu ușurință de medicii curanți decât în cazuri extreme și pe o perioadă scurtă de timp. Sunt teorii care susțin ideea că secreția glandei suprarenale poate fi provocată de administrarea pe perioade îndelungate a vitaminei C naturală (în speță preparatele din măceșe). Pentru cei în suferință recomand asemenea cure cu preparate farmaceutice din măceșe alături de tratamentele clasice prescrise de medicii curanți. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic : 15 – 30ml (una – două linguri ) pe zi, toate acestea după masă.
Afecțiuni alergice (urticarie, prurit, eriteme) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 – 30ml (una – două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Boli neurologice (cefalee, migrene, accidentele vasculare, distonii neurovegetative) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 – 30ml (una – două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Bolile din sfera ORL (amigdalite, rinite, sinuzite, epistaxis, faringite, laringite, traheite) – Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 – 30ml (una –două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Bolile oncologice – Preparatele obținute din măceșe pot fi remedii benefice pentru prevenirea cancerului. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 – 30ml (una –două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Bolile vârstnicului (ateroscleroză, demență senilă) – Îmbătrânirea este un fenomen biologic natural al vieții umane, aceasta fiind o consecință a acțiunii radicalilor liberi rezultați din procesele metabolice de la nivel celular. Fenomenul de îmbătrânire poate fi împiedicat prin folosirea antioxidanților. Cei mai importanți antioxidanți găsiți în plante sunt: Vitamina C, Vitamina E și rezveratroul. De aceea recomand ca în tabietul zilnic al vârstnicului să nu lipsească preparatele obținute din măceșe alături de preparatele din saschiu și ginkgo biloba, acestea protejând aparatul cardiovascular și sistemul nervos central.
Afecțiuni ale aparatului osteo articular (artroze, spondiloze, coxartroze) – Preparatele din măceșe, prin conținutul ridicat în vitamina C întărește aparatul osteo-articular deci se recomandă preparatele farmaceutice obținute din măceșe. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 – 30ml (una – două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Afecțiuni oftamologice – care se manifestă prin tulburări circulatorii la nivelul ochiului. Pulbere: Câte un vârf de cuțit de 2 ori pe zi. Decoct: Câte o ceașcă de 2 ori pe zi. Tinctură: Se iau 30 picături de 2 ori pe zi. Vin terapeutic: 15 -30ml (una – două linguri) pe zi, toate acestea după masă.
Inapetență sau lipsa poftei de mancare – Inapetența poate fi combatută prin folosirea unor asocieri de vitamine. Măceșele, care se pot numi fără exagerare adevărate polivitamine naturale, se recomandă în combaterea inapetenței. Tinctura câte 30 picături sau vinul cate o lingură înainte de fiecare masă.
Nota farmacistului
Toate recomandările mele nu substituie un control medical și nu înlocuiesc o terapie medicamentoasă recomandată de medicii curanți. Ele sunt terapii complementare la medicația alopată.
Informații despre procesarea plantelor medicinale sau alte preparate produse în laboratorul propriu, pot fi găsite la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239615931, email: farmaciafaltis@yahoo.com. Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei www.farmaciafaltis.ro care este în curs de actualizare. Până la definitivarea actualizării pe site, este prezentată o listă cu toate prospectele la produsele preparate în farmacie. Farmacia deține “Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor” acordat de Colegiul Farmaciștilor din Romania.
Concluzii de final
Timp de 8 luni am prezentat, săptămânal, în Obiectiv- Vocea Brăilei sub antetul “Farmacia pe înțelesul tuturor“ remedii naturale folosite în terapeutica medicală.
Tratamentele cu plante medicinale sunt acceptate de Organizația Mondială a Sanătății.
Scopul acestei colaborări a fost de a iniția publicul cititor în tainele plantelor medicinale. Am fost avantajat de o experiență practică de 48 de ani și de un loc de muncă, farmacia Faltis, cunoscută de brăileni de peste 126 de ani. Am dorit ca aceste articole să reprezinte un ghid practic de recunoaștere, recoltare, procesare și folosire a unor plante medicinale.
Am simțit nevoia să prezint plantele medicinale ca tratamente complementare la medicația alopată recomandată de medicii curanți.
Internetul, televiziunile, radiourile, presa scrisă promovează de cele mai multe ori agresiv și exagerat beneficiile tratamentelor naturiste, însă la baza acestei colaborări nu au stat interese financiare sau de altă natură. Articolele nu au avut caracter publicitar, ci doar informativ.
Pentru cârcotași fac mențiunea că vânzările farmaciei Faltis nu au crescut semnificativ. Puteți consulta bilanțul farmaciei pe site-ul Ministerului de finanțe.
Impactul la public a fost pozitiv. Mulți cititori au fost interesați să citească articolele. Comentariile pe facebook de asemenea au fost favorabile. Au fost și unele aprecieri răutăcioase, facute în necunoștință de cauză sau cu rea credință.
CELE MAI CITITE
