Recunoașterea inocenței

De la începutul lunii octombrie 2020, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică, „Vorbe din Duh”, menită să ne facă pentru o clipă să ne oprim! Să ne oprim, să ne liniștim și să reflectăm la ce este Viața, ce este Adevărul, care este Calea. Am început astfel o Călătorie spre altceva, spre ceva frumos într-o lume pe care noi am urâțit-o! Vom fi însoțiți de prof. Daniel Voinea, un dascăl, un mentor, un om minunat pentru cei care îl cunosc. Daniel Voinea a absolvit Teologia la Sibiu, dar și Facultatea de Filozofie la Iași și predă științe socio-umane la Liceul de Artă Hariclea Darclee.
 
Doar vinovații pot învinovăți și doar ei au nevoie de iertare. Inocenții nu pot ierta, pentru că, înainte de orice gest, Iubirea deja l-a îmbrățișat cu înțelegere, compasiune și blândețe.
De aceea, dacă te temi de Dumnezeu, încă nu ai înțeles că nu de la El vine condamnarea și învinovățirea. Te temi de însăși Iubirea ? Condamnarea și vinovăția este a celui ce învinovățește și condamnă, iar Iubirea nu învinovățește pe nimeni și nici nu iartă pe nimeni, pentru că este deasupra oricărei învinovățiri și oricărui gen de atac. Dar Ea este sursa iertării noastre și sursa iubirii noastre. Prin Dumnezeu iubim, prin El iertăm și ne recunoaștem inocența.
Prin iertarea pe care o dai aproapelui tău, iei, deci, Chipul Iubirii, apropiindu-te de Cel pe care-L dorește inima ta.
 
„Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în împărăția cerurilor”
(Matei, 18, 5)
„Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până de șapte ori?
Zis-a lui Iisus: Nu zic ție până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte”