Adaugă ca sursă preferată în Google

• este vorba despre Andreea Bujor, o tânără din Brăila, de doar 22 ani, care în toamnă își va face debutul în învățământ • a urmat Colegiul „Murgoci”, perioadă în care a fost premiată la olimpiadele naționale de limba germană, iar anul acesta a absolvit Facultatea de Litere (Cluj), specializarea germană-spaniolă, fiind și traducător juridic autorizat în spaniolă • vara aceasta s-a întors acasă și a susținut Titularizarea (nota 9,60), iar din toamnă va preda la trei școli din municipiu • „Vreau să fiu profesorul care nu vede greșelile ca pe un lucru dramatic, ci ca pe o oportunitate de învățare”
 
A fost o elevă olimpică și acum a ales să devină profesoară. Este povestea Andreei Bujor, o tânâră de 22 ani din Brăila, proaspăt absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, specializarea germană-spaniolă. În liceu, Andreea a fost premiată la olimpidele naționale de limba germană modernă, disciplină pe care a descoperit-o prima dată în clasa a V-a și care a devenit marea ei pasiune. Atât de mult i-a plăcut încât nu a scris niciodată cu pixul sau creionul pe culegerile după care învăța. Motivul? Știa că le va folosi cândva, în viitor, ca să le predea altora. Momentul mult așteptat va sosi în curând. Vara aceasta, tânăra s-a întors în Brăila și s-a înscris la examenul de Titularizare, evident, la disciplina limba germană. A obținut 9,60 la proba scrisă, cea mai mare notă dintre toți candidații. Nu a luat un post de titular pentru că anul acesta nu au fost locuri vacante în județul nostru, așa că va preda la trei unități pentru a-și completa catedra: Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”, Școala „Ion Creangă” și Școala „Alexandru Ioan Cuza”. Va fi plătită ca suplinitor calificat pentru orele de la gimnaziu, iar pentru cele de la liceu va fi încadrată la plata cu ora. Nu o deranjează acest lucru pentru că e conștientă că “trebuie să începi de undeva” ca să reușești.
 
Cotidianul „Obiectiv” vă invită să descoperiți povestea Andreei Bujor, dascălul care va deschide universul copiilor pe care îi va întâlni.
 
– Să începem cu începutul. Când te-ai gândit prima oară să devii profesoară?
 
– Încă din clasa a VII-a știam că vreau să urmez o facultate la care să îmi dezvolt abilitățile de învățare a limbilor străine, dar nu știam ce vreau să fac după. Gândul a încolțit în mintea mea în liceu. Am culegeri pe care le-am folosit în învățarea limbii germane și pe care nu le-am însemnat niciodată cu pixul sau creionul, pentru că știam că le voi folosi ca să predau altora la un moment dat. Citatul ales de mine în albumul de fotografii de la absolvirea liceului a fost: «Dacă educi un bărbat, educi un bărbat. Dacă educi o femeie, educi o întreagă generație». De aceea, consider că a fost un drum așezat în fața mea de dinainte ca eu să îmi dau seama și pe care doar l-am urmat în dorința mea de a descoperi și a învăța cât mai multe.
 
– Ai mai lucrat până acum cu copiii?
 
– Da, am mai lucrat cu diferite clase și am avut doar experiențe pozitive. În facultate am urmat modulul psihopedagogic și am predat la Colegiul Național «George Coșbuc» din Cluj-Napoca. A fost o onoare pentru mine și o extraordinară oportunitate de dezvoltare, deoarece știu că este unul dintre cele mai bune colegii cu predare în limba germană din țară. Am predat și limba spaniolă la Liceul Teoretic «Mihai Eminescu» din Cluj-Napoca. Am avut de-a face cu niște clase coordonate de profesori foarte bine pregătiți, în componența cărora am dat de copii extraordinari.
 
„Elevii nu trebuie să vadă un profesor în permanență stresat, doborât de sistem. Acele 50 de minute de activitate la clasă trebuie să fie singurul lucru care mai rămâne bun și de calitate, indiferent de ce se întâmplă în cancelarii sau inspectorate”
 
– De ce ai ales să te întorci acasă, la Brăila și să intri în învățământ?
 
– Brăila este orașul în care m-am născut, am crescut, am învățat și m-am îndrăgostit. Tot ce ține de mine mă leagă de acest oraș. Decizia mea de a mă întoarce acasă a fost criticată de majoritatea, considerându-se că un copil care a învățat atât ar trebui să își construiască un viitor într-un oraș mare sau în străinătate. Ideea de a locui într-un oraș mare nu s-a potrivit modului meu de a fi, iar în străinătate sunt convinsă că nu m-aș integra. Chiar dacă este vorba de un oraș mic, în care se consideră că nu te poți dezvolta din perspectiva carierei, pentru mine a fost diferit. Sunt convinsă că Brăila se va dezvolta în câțiva ani și din punctul de vedere al oportunităților profesionale. Chiar am speranță în acest sens. Și vor fi mai mulți tineri care își vor dori să se întoarcă acasă, dar este doar o chestiune de timp. Se poate spune că decizia de a deveni profesoară a venit și din familie, ținând cont de faptul că mama mea este profesoară la Liceul Teoretic «Panait Cerna». Și am avut multe modele pozitive de profesori în jurul meu pe parcursul anilor, oameni pe care îi stimez și care m-au motivat să le urmez exemplul.
 
– Nu te-ai „speriat” de nivelul mic al salariilor, birocrația care vine „la pachet” odată cu postul și toate celelalte lucruri care se petrec în afara sălii de clasă?
 
– Ținând cont de faptul că sunt o tânără de 22 de ani, consider că situația ar trebui privită realist. La vârsta de 22 de ani, majoritatea încă rămân blocați în mediul universitar pentru că este mult mai comod decât să ai un loc de muncă și se folosesc de un master ca de o scuză pentru a prelungi momentul în care pornesc în viață. Știu că este o perspectivă cinică și nu este aplicabil în cazul tuturor, dar nu consider că salariile din învățământ sunt atât de mici pentru o tânără care doar ce a ieșit de pe băncile facultății și căreia i se va ivi oportunitatea de a avansa prin susținerea definitivatului la un moment dat și susținerea examenelor pentru gradul II și I. Există multe oportunități pentru cine dorește să evolueze, important este să privești situația din toate unghiurile. Apoi, nu consider că a fost patentată profesia care să nu se confrunte cu haosul birocratic. Sunt sigură că era o problemă de care m-aș fi lovit indiferent de drumul pe care l-aș fi ales, iar ceea ce se întâmplă în afara sălii de clasă nu ar trebui să influențeze modul în care îți desfășori activitatea. Copiii nu trebuie să vadă un om în permanență stresat, doborât de sistem. Sunt sigură că orice problemă voi întâmpina, o pot depăși atâta timp cât îmi mențin principiile, de aceea nu sunt speriată. Problemele din sistemul de învățământ rămân la ușă atunci când intru în sala de clasă. Ceea ce se întâmplă în acele 50 de minute de activitate trebuie să fie singurul lucru care mai rămâne bun și de calitate, indiferent de ce se întâmplă în cancelarii sau inspectorate.
 
„Un bun pedagog ar trebui să își mențină același entuziasm chiar dacă explică o regulă de gramatică pentru a zecea oară. Ar trebui să fie rezonabil și înțelegător, ținând cont că în fața lui se află elevi care au alte 17 materii în orar”
 
– Ai cea mai mare notă la examenul de Titularizare la disciplina Limba germană. Cum te-ai pregătit?
 
– Pot spune că pregătirea mea pentru examenul de titularizare și-a pus bazele încă din liceu, de când mi-am și fixat drumul pe care vreau să îl urmez. Activitatea mea din liceu a fost coordonată de doamna Badea Tatiana, profesoară la Colegiul Național «Gh. M. Murgoci», iar dânsa s-a ocupat în mod special de dezvoltarea mea în vederea pregătirii pentru olimpiadele naționale de limba germană modernă și nu numai. De exemplu, la primul exercițiu din examenul de titularizare a trebuit să concep un eseu argumentativ, iar abilitatea de a concepe un astfel de eseu în germană (după anumite reguli foarte specifice) mi-a fost dezvoltată încă din clasa a X-a. Pe dânsa am și ales-o drept mentor și m-a sfătuit în vederea pregătirii atât pentru inspecția la clasă, cât și pentru examenul scris și sunt convinsă că fără acest sprijin nu m-aș fi bucurat de rezultatul obținut. Consider că am beneficiat de o formare academică solidă, ceea ce mi-a și asigurat succesul în cadrul examenului de titularizare și nu pot spune că a fost o pregătire specială, care să înceapă cu câteva luni înainte, ci se poate vorbi mai mult de o formare continuă, care a început în liceu și care nu vreau să își găsească sfârșitul cât timp îmi desfășor activitatea.
 
– În fiecare an, la Titularizare, profesori cu mulți ani vechime în învățământ nu reușesc să obțină nici măcar nota 5. Este un examen greu?
 
– Nu mă pot pronunța din perspectiva altor materii, pentru că sunt sigură că fiecare disciplină întâmpină problemele ei. Strict pentru Germană Modernă, nimic din ce s-a cerut nu a fost absurd, iar fiecare întrebare a vrut să testeze alte abilități pe care ar trebui să le posede un bun pedagog. Iar un bun pedagog ar trebui să știe să formuleze un punct de vedere, să explice noțiuni de gramatică și să conceapă un plan de lecție în scris. Nu l-am văzut ca pe un examen greu din punct de vedere teoretic, dar sunt convinsă că fără niște cunoștințe anterioare solide, ar putea crea dificultăți. Mi se pare că este mai greu din punct de vedere psihologic, deoarece trebuie să îți menții atenția asupra aceluiași lucru pentru patru ore, timp în care trebuie să așterni pe hârtie ce ai mai bun, iar asta poate fi văzut ca epuizant sau aproape imposibil, dacă nu poți rezista mult timp sub presiune.
 
– Acum că ai intrat oficial în învățământ, ce fel de profesor vrei să fii? Cum îi vei atrage pe elevi să învețe limba germană?
 
– Consider că lumea a prins o frică nejustificată față de limba germană. Mereu a fost văzută ca o limbă «urâtă» sau «grea» doar pentru că se pronunță și se scrie diferit. Scopul meu ar fi să descopăr cum să înlătur această frică față de ceea ce ar presupune învățarea limbii germane și să fiu profesorul care îi învață ce ceva nu este «ciudat» doar pentru că este diferit. De asemenea, învățarea unei limbi presupune multă răbdare și consider că ar fi o altă virtute pe care o pot transmite copiilor. Aș căuta înlăturarea stereotipurilor conform cărora tot ce ține de germană trebuie să fie strict, pentru că acest lucru sperie copiii și impune ideea că totul trebuie să fie perfect, iar un pedagog ar trebui să știe că perfecțiunea nu are ce căuta în procesul de învățare al unui elev, pentru că fiecare va face greșeli, iar impresia că totul trebuie să fie fără greșeală aparține unui scenariu utopic. Vreau să fiu profesorul care nu vede greșelile ca pe un lucru dramatic, ci ca pe o oportunitate de învățare, iar acest lucru cred că îi va și atrage pe elevi în timp.
 
„Cred că este visul fiecărui profesor să își ducă elevii pe cele mai înalte culmi ale performanței, să meargă la olimpiade. Dar trebuie să mă asigur că este un lucru făcut din dorință și pasiune, nicidecum din obligație”
 
– Ai menționat mai devreme care ar trebui să fie calitățile unui bun pedagog, dar aș vrea să ne împărtășești un pic mai mult din viziunea ta.
 
– Un bun pedagog ar trebui să își mențină același entuziasm chiar dacă explică o regulă de gramatică pentru a zecea oară. Ar trebui să fie rezonabil și înțelegător, ținând cont că în fața lui se află elevi care au alte 17 materii în orar, acestea necesitându-i aceeași atenție pe care ar trebui să o manifeste față de materia pe care o predă pedagogul în cauză. Ar fi necesar să înțeleagă dinamica fiecărei clase și să se folosească de aceasta în beneficiul lui. Un bun pedagog poate înțelege de unde provine fiecare greșeală făcută de un elev și cum să o remedieze. De asemenea, consider că un bun pedagog poate schimba modul în care clasa asimilează informațiile prin propunerea de noi exerciții, ceea ce ar presupune ca pedagogul să se reinventeze, să își caute mereu metode noi și să se adapteze contextului social sau temporal căruia aparține.
 
– Ce ai dori să învețe elevii de la tine?
 
– Pe lângă limba germană, aș vrea să îi învăț cum să folosească ceea ce învață în plan real și să descopere utilitatea acestor noțiuni. De exemplu, aș vrea să îi învăț cuvinte uzuale care îi pot ajuta să înțeleagă articole din presa germană, ceea ce ar putea să reprezinte o nouă sursă de informare. Ar putea să învețe structuri de bază care să îi ajute atunci când călătoresc și care se pot demonstra utile în diferite situații. Dacă este vorba de clase orientate spre profil uman, aș vrea să le pot lărgi orizonturile cu informații despre literatura, istoria și cultura Germaniei, lucruri care le-ar putea fi utile în diferite domenii în care și-ar putea finaliza studiile superioare și să aibă legătură cu profilul. Dar nu aș vrea să mă rezum doar la asta. M-ar bucura să nu fiu doar o profesoară de germană, ci și un mentor, un ghid în viață. Să fiu omul căruia să i se ceară îndrumarea, părerea sau sprijinul, să pot îngloba în timp ce ar fi însemnat să fii un profesor și anume un părinte spiritual.
 
– Ești olimpică la limba germană. Ți-ar plăcea ca elevii tăi să devină și ei olimpici într-o zi?
 
– Cred că este visul fiecărui profesor să își ducă elevii pe cele mai înalte culmi ale performanței, să știe că eforturile sale au fost recunoscute la nivel național și că strategia sa de pregătire a elevilor pentru ce presupune o olimpiadă națională a funcționat. Mă consider pregătită să încerc acest lucru cu cei care își vor dori să facă performanță la materia pe care o predau, dar trebuie să mă asigur că este un lucru făcut din dorință și pasiune, nicidecum din obligație. Nu trebuie să fii olimpic ca să reușești într-un anumit domeniu! Sunt multe lucruri pe care un om le poate învăța și pe care le poate face la nivel înalt fără să fi participat la o olimpiadă națională înainte. Faptul că am fost olimpică a venit din simpla mea dorință de a fi mereu mai bună sau cea mai bună, dacă acest lucru a fost posibil. Iar faptul că a fost un lucru care a venit natural a fost și ceea ce mi-a asigurat succesul din acest punct de vedere. Asta cred ca ar fi un alt lucru pe care ar trebui să îl înțeleagă elevii: că nimic nu trebuie forțat, totul trebuie lăsat să se întâmple de la sine, iar cu suficientă disciplină și cu o îndrumare temeinică, sunt sigură că totul poate fi la fel de natural cum ar trebui să fie procesul de învățare în sine.
 
„Copiii nu se lasă acum cuceriți de exercițiile rudimentare de gramatică, au un nivel scăzut al răbdării, iar totul trebuie formulat sub formă de joc pentru a menține o atmosferă plăcută”
 
– E nevoie ca tinerii bine pregătiți în anumite domenii să intre în învățământ? E nevoie de o nouă generație de profesori?
 
– M-ar bucura să fie așa! Mi-ar plăcea ca mai mulți tineri să fie interesați de acest subiect. Sunt sigură că atmosfera din școli ar fi diferită dacă clasele ar avea de-a face cu tineri pregătiți după noile metode de predare. Din nefericire, majoritatea tinerilor bine pregătiți se lasă descurajați de opinia publică (cea conform căreia salariile sunt mici, spui aceleași lucruri până la pensie, nu ai oportunitatea de a evolua) sau primesc oportunități mai bune în sectorul privat, ceea ce nu este condamnabil în vreun fel. Sunt sigură ca ar fi nevoie de o nouă generație de profesori. Așa cum copiii de azi sunt diferiți, metodele de predare sunt diferite, așa ar fi nevoie și de o generație de profesori care înțelege diferit modul de manifestare a noilor generații. În același timp, știu că acest lucru nu este posibil, deoarece sistemul este configurat astfel încât pare imposibil să îți faci un nume ca tânăr, iar acest lucru descurajează sau sperie generația din care fac parte cei de vârsta mea.
 
– Cum este diferită generația actuală față de generația ta?
 
– Copiii de acum au mult mai multă încredere în ei înșiși, nu le e teamă să își expună punctul de vedere, ceea ce nu este deloc rău, chiar pot spune că îi admir pentru aceste lucruri. Spun exact ce cred despre diferite aspecte. Generația din care fac eu parte era mult mai speriată și făcea uneori lucruri din frică, nu din simpla dorință de a face. Astea sunt aspectele pozitive. Totuși, consider că atenția lor este mult limitată față de cea a generațiilor anterioare. Nu se lasă cuceriți de exercițiile rudimentare de gramatică, au un nivel scăzut al răbdării, iar totul trebuie formulat sub formă de joc pentru a menține o atmosferă plăcută în timpul procesului de predare-învățare. Din acest punct de vedere, consider că profesorii au mai mult de lucru pe partea de stimulare și menținere a atenției claselor comparativ cu modul în care își desfășurau activitatea înainte.
 
– Ce mesaj le-ai transmite tinerilor care au făcut performanță în diverse domenii și se gândesc să intre în învățământ?
 
– Să nu se lase descurajați de alții dacă s-au gândit și pentru un moment că vor să devină profesori. I-aș sfătui să nu asculte altă voce în afară de cea interioară, aceea este singura relevantă și cea mai puternică. Cred că este un sfat pe care l-aș da oricui, indiferent că a făcut performanță în trecut sau nu. Dacă ceva din spiritul tău îți spune că asta vrei să faci, înseamnă că trebuie să ocupe un loc prioritar și în viața ta.
 
– În final, aș vrea să știu cu ce gând vei păși în sala de clasă în toamnă, pe 11 septembrie, în prima zi de școală?
 
– Încă îmi amintesc ce sentimente am avut eu în prima mea zi de școală. Curiozitatea pentru ce mă așteaptă, entuziasmul trezitului de dimineață ca să îmi pun uniforma nouă, dorința de a răsfoi fiecare carte. Nu știu de ce, dar tind să cred că cel mai probabil o să îmi amintesc de prima mea zi ca elevă și cred că voi avea aceeași exaltare în suflet gândindu-mă că e prima mea zi ca profesoară. Mă voi gândi că am reușit, un nou capitol începe, dar de data asta cu toate cunoștințele la mine, cu imprevizibilul la braț și cu toate drumurile deschise în față.