Fabricat în Brăila
Patiseria „Norocel”, o aventură trăsnet. Patronul este primul alb șef de trib în Gabon
* fost navigator pe mările lumii, în prezent director tehnic și responsabil cu securitatea la „Smit International”, Olanda, Iulian-Norocel Ilie a investit 200.000 de euro în patiseria de pe Strada Deltei, în cartierul Lacu Dulce * asta după ce a înfruntat moartea în Sierra Leone, Coasta de Fildeș, Liberia, Namibia, Guineea, Senegal și Nigeria și a fost bolnav de malarie de mai multe ori * luna aceasta, a instalat 24 de panouri fotovoltaice pe acoperișul patiseriei, ca să reducă consumul zilnic de electricitate la jumătate * marcă înregistrată la OSIM, Patiseria „Norocel” pregătește viitori patiseri de la Liceele „Ion Ghica” și „Edmond Nicolau” * brăileanul din Lacu Dulce a fost primit de șefi de state și a petrecut trei ani în jungla din Gabon, unde a fost ales primul alb șef de trib onorific
După o viață petrecută pe mările lumii, brăileanul Iulian-Norocel Ilie a ajuns în vestul Africii, în calitate de director tehnic al unei mari firme olandeze care operează în domeniul maritim și al platformelor petroliere. A înfruntat pericole despre care brăilenii doar au citit în cărțile de aventuri, dar, de fiecare dată, s-a întors la obârșii. Pomenit printre ctitorii și binefăcătorii Parohiei „Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou”, de la TUG, Iulian a deschis, în urmă cu doi ani, o patiserie de top în cartierul Lacu Dulce, administrată de soția sa, Livia. Întrebat dacă se teme de pericolele din Africa, brăileanul ne-a răspuns fără să clipească: „Nu, pentru că moartea ne poate găsi oriunde, nu doar în Africa. Gol am venit în lume și gol voi pleca, voi lua cu mine doar un pachet de amintiri”.
Marcă înregistrată la OSIM. Pepinieră pentru viitorii patiseri ai Brăilei
Întemeiată în primăvara anul 2021, chiar de ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, în cea mai defavorizată zonă a orașului, Patiseria „Norocel”, de pe Strada Deltei nr. 13, administrată de Livia Ilie, prepară pâine și produse de patiserie pentru un cartier întreg. Situată în vecinătatea Școlii Gimnaziale „Anton Pann”, dincolo de Bariera Lacu Dulce, patiseria are șase lucrători comerciali și patiseri și e deschisă încă de la ora 5.30 dimineața, oră la care cele două cuptoare coc non-stop sortimente de pâine și produse de patiserie, de la covrigi și până la plăcinte, cornuri și cornulețe. Tot aici, învață meserie viitorii patiseri și brutari ai Brăilei.
„Încă de la înființarea sa, Patiseria „Norocel” a favorizat efectuarea de activități de instruire practică pentru elevii Liceelor „Ion Ghica” și „Edmond Nicolau” din Brăila, care au profil patiserie. Numai anul acesta, am avut, săptămânal, câte șase elevi de la „Edmond Nicolau” în practică. Elevii sunt coordonați de prof. Tamara Mocanu, care îi îndrumă și îi încurajează în activitatea didactică și profesională. Echipați în mod corespunzător și cu instructajul făcut la zi, elevii ne ajută în procesul de fabricare a produselor de patiserie. Excelează, mai ales, în fabricarea covrigilor și a chiflelor”, ne-a mărturisit Livia Ilie, administratorul Patiseriei „Norocel”.
Soții Livia și Iulian-Norocel Ilie au înregistrat marca NOROCEL la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM) încă de la înființarea patiseriei.
Ideea înființării unei patiserii în cartierul Lacu Dulce a fost a soțului, Iulian-Norocel Ilie, fost navigator, absolvent al Liceului de Marină din Brăila, promoția 1991, și al Universității Maritime din Constanța (master în anul 2010). Întrebat despre motivul acestui demers, brăileanul ne-a mărturisit:
„Am înființat această patiserie-brutărie pentru că am vrut să ajutăm comunitatea în care trăim, mai ales că locuim în zonă. Totodată, suntem unii dintre cei mai mari inamici ai abandonului școlar. Întotdeauna am încurajat generația tânără. Fiecare copil este un diamant brut neșlefuit care, prin „șlefuirea” educației, va ajunge un diamant de valoare. Am realizat această investiție din pasiune, pentru promovarea rețetelor tradiționale românești. Locuitorii zonei au în permanență pâine și produse proaspete de patiserie, pentru că noi nu păstrăm niciodată produsele de pe o zi pe alta”.
Panouri fotovoltaice și investiții de 200.000 de euro
Ca să pună pe picioare afacerea de pe Strada Deltei nr. 13, soții Ilie au cumpărat o casă veche și au reconstruit-o, pentru a obține actualul spațiu de producție. Investiția a fost făcută „de la zero”, fiind investiți aici în jur de 200.000 de euro.
„Toate utilajele din patiserie au fost comandate la firma „Optima”, în Olanda – gama de top a produselor HORECA din toată lumea. Mai mult, la începutul lunii februarie a.c., am montat 24 de panouri solare (fotovoltaice) de 10 KW, pe acoperișul patiseriei, urmând să mai montăm încă 24 de panouri și să ajungem la un total de 20 de KW. Vom reduce, astfel, consumul zilnic cu peste 50 de procente. Am realizat această nouă investiție din două motive: economic și ecologic”, ne-a spus antreprenorul brăilean.
Din anul 2019, Iulian activează în Nigeria, însă a lucrat, în ultimii 13 ani, în Sierra Leone, Coasta de Fildeș, Liberia, Namibia, Guineea Ecuatorială și Senegal. A activat, practic, în toată Africa de vest, iar în urmă cu doi ani s-a decis să investească la Brăila, în cartierul în care s-a născut și a copilărit. În zonă nu mai există o astfel de investiție.
„Am fost, întotdeauna, pro-producție, pentru că producția este inima economiei. Ne-am dorit ca, prin această patiserie, să fim cât mai aproape de producătorii tradiționali și să respectăm rețetele tradiționale. La ora actuală, deservim întreg cartierul. De asemenea, suntem foarte apropiați de Biserică. Privim viața ca și agricultura: ce pui în pământ, aceea vei culege mai târziu”, ne-a mărturisit fostul navigator aflat, acum, în Nigeria.
„Moartea ne poate găsi oriunde, nu doar în Africa”
Pomenit printre ctitorii și binefăcătorii Parohiei „Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou”, de pe Șoseaua Râmnicu Sărat, brăileanul din Lacu Dulce a înfruntat, nu de puține ori, moartea pe continentul african și a ieșit biruitor, iar acest lucru i-a întărit și mai mult credința în Dumnezeu. Viața sa este un adevărat roman de aventuri. Nu este de mirare că intenționează să-și publice peripețiile prin care a trecut în „continentul negru”, atunci când va împlini vârsta de 60 de ani. Să scrie o carte pe care să o publice sub titlul „La pas prin Africa”.
„Am navigat pe mările lumii din anul 1993 și până în anul 2006, iar în timpul facultății am lucrat ca inginer mecanic pentru motoarele Caterpillar în cadrul firmei „Tidewater Marine International”, în Camerun. După Camerun, am ajuns în Gabon, în cadrul aceleiași firme, iar din anul 2010 lucrez la „Smit International”, o mare companie olandeză care operează în sectorul maritim (prestator servicii platforme petroliere), ocupând, inițial, funcția de superintendent tehnic, iar în prezent director tehnic și responsabil cu securitatea”, ne-a mărturisit brăileanul care, în prezent, este din nou plecat în vestul Africii. Două luni le petrece în Africa și una în România, împreună cu familia.
„În anul 2014, am fost blocat timp de 8 luni în Liberia, din cauza epidemiei de Ebola care lovise această țară. Dacă m-aș fi îmbolnăvit, nu am mai fi stat, azi, de vorbă, pentru că nu au leac pentru această boală. Am fost, însă, infectat cu un stafilococ și a trebuit să mă operez la picior. Am avut un coleg și prieten din Bulgaria, care a murit de malarie. Eu însumi am fost bolnav, de mai multe ori, de malarie, ultima dată în noiembrie anul trecut. Malaria este o maladie permanentă în Africa. Dacă mă tem? Nu, pentru că moartea ne poate găsi oriunde, nu doar în Africa. Gol am venit în lume și gol voi pleca, voi lua cu mine doar un pachet de amintiri, bune și rele – singura mea avere”, ne-a spus Iulian-Norocel Ilie, brăileanul care a înfruntat cele mai îngrozitoare maladii ale Africii de vest.
Șef de trib în Gabon
Pândit de pericole – în statele menționate mai sus răpirile și asasinatele sunt la ordinea zilei, ca să nu mai vorbim de boli precum Ebola – Iulian a reușit să le înfrunte și să meargă mai departe, iar satisfacțiile nu au întârziat să apară. Îi place să spună că scopul său în Africa, în calitate de reprezentant al companiei olandeze și de român este „să rezolve probleme, nu să le creeze”.
A câștigat respectul autorităților și al africanilor de rând peste tot pe unde a ajuns, iar aceștia l-au primit în comunitate ca pe unul de-al lor. A fost la pescuit de baracudă în Nigeria și în Gabon, a fost invitat în Senatul Francez și la mai toate conferințele organizate de miniștrii și de prim-miniștrii Africii de vest și a fost primit de șefi de state. Și mai mult decât atât. Brăileanul Iulian-Norocel Ilie este primul român și alb care a primit titlul de șef de trib african.
„Am petrecut trei ani în jungla din Gabon, mai precis în comunitatea Mayonami, unde am fost ales primul alb șef de trib onorific”, ne-a mărturisit întreprinzătorul din Lacu Dulce, omul care a străbătut Africa în lung și-n lat și care se întoarce, mereu și mereu, la rădăcini.
Fabricat în Brăila
Fabricat în Brăila | Moara Ghionea, locul unde pâinea încă spune o poveste
• într-o industrie dominată tot mai mult de producția în masă și de marile lanțuri de panificație, o afacere de familie din Chiscani continuă să păstreze gustul pâinii făcute ”ca odinioară” • povestea Moarei Ghionea începe însă cu mult înainte de apariția brutăriei, în anii grei de după război, când bunicul familiei, marcat de foametea din 1947, a decis că o moară poate însemna siguranță pentru generațiile viitoare • astăzi, afacerea din Chiscani este condusă de Ileana Ghionea, reprezentanta celei de-a treia generații a familiei
Într-o perioadă în care multe dintre afacerile românești construite după Revoluție au dispărut sau au fost înghițite de marile companii, la Chiscani, în apropiere de Brăila, o familie a reușit să transforme o moară pornită din teama de foamete într-un business românesc care rezistă de peste trei decenii. Povestea Moara Ghionea este una despre muncă dusă până la sacrificiu, despre curajul de a investi într-o Românie nesigură economic și despre o familie care a înțeles că succesul nu vine peste noapte, ci se construiește în ani întregi de consecvență.
Astăzi, Moara Ghionea este condusă de Ileana Ghionea, reprezentanta celei de-a treia generații și este cunoscută pentru pâinea realizată cu făină produsă în propria moară, pentru produsele de patiserie și cofetărie și pentru faptul că a rămas una dintre puținele afaceri de familie autentice din județul Brăila. În spatele brandului se află însă o istorie care începe cu mult înainte de apariția primelor utilaje.
O idee născută din amintirea foametei
Povestea Moarei Ghionea nu poate fi înțeleasă fără trecutul familiei și fără experiențele dramatice trăite de Gheorghe Ghionea, bunicul Ilenei Ghionea, omul care avea să pună prima cărămidă la ceea ce astăzi înseamnă Moara Ghionea. Avea doar 20 de ani când a fost trimis pe front în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. După război a trăit foametea din 1947, într-o familie cu nouă copii, unde hrana devenise cea mai mare grijă a fiecărei zile.
„Fiind cel mai mare dintre frați, a văzut cât de greu este să asiguri hrana pentru o familie atât de mare în vremuri atât de grele”, a precizat Cristache Ghionea. Anii aceia aveau să îl marcheze profund. În mintea lui Gheorghe Ghionea s-a format atunci ideea că hrana și siguranța unei familii nu trebuie să depindă niciodată de vremuri sau de alții.
După Revoluția din 1989, când România încerca să înțeleagă ce înseamnă economia liberă, Gheorghe Ghionea a venit la fiul său, Cristache Ghionea, cu o idee simplă, dar încărcată de experiențele trecutului: să construiască o moară. „I-a spus tatălui meu că dacă vreodată va mai veni o perioadă de foamete, cu moara nu vom muri de foame”, spune Ileana Ghionea. Acea propoziție avea să devină fundamentul unei afaceri care nu urmărea doar profitul, ci siguranța, continuitatea și independența.
Spirit antreprenorial moștenit din generație în generație
Spiritul antreprenorial exista în familie cu mult înainte de apariția morii. Gheorghe Ghionea fusese cunoscut în zonă ca un gospodar extrem de harnic și inventiv. În perioada comunistă avea un solar de aproximativ 2.000 de metri pătrați, cultivat cu roșii și zarzavaturi pentru piață. Mai târziu, a dezvoltat o fermă de nutrii, a crescut ciuperci și a cumpărat stupi de albine, devenind și apicultor.
„Bunicul meu a fost un bun antreprenor și gospodar”, spune Ileana Ghionea. Această mentalitate orientată spre muncă și independență economică s-a transmis mai departe către Cristache Ghionea, cel care avea să dezvolte ulterior activitatea de morărit și panificație.
La începutul anilor ’90 au fost cumpărate primele utilaje pentru moară, chiar pe terenul unde se află și astăzi fabrica din Chiscani. Se măcina grâu și porumb pentru oamenii din zonă, iar activitatea a crescut rapid. Într-o perioadă în care multe sate încă își produceau singure hrana, moara devenise un punct esențial pentru comunitate. Oamenii veneau cu sacii de grâu și plecau cu făina necesară pentru familie. Familia Ghionea a înțeles însă foarte repede că dezvoltarea nu poate veni doar din măcinat. Așa a apărut ideea brutăriei.
Povestea unui nume devenit brand
Puțini cunosc faptul că inclusiv numele „Ghionea” ascunde o întâmplare aparte. Potrivit Iulianei Ghionea, numele real al bunicului era „Gheonea”, însă la nașterea tatălui său s-a produs o eroare în acte, iar numele a fost trecut greșit ca „Ghionea”. În timp, aceasta a devenit forma oficială purtată de familie și ulterior de companie. „Cred că acesta a fost, până la urmă, cel mai firesc nume pentru un business construit în familie și dus mai departe de noi”, spune ea. Înainte de a deveni Moara Ghionea, compania a purtat alte două denumiri. Prima firmă s-a numit Armavipan SRL, un acronim format din numele fraților Arion, Victoria și Maria. Ulterior, societatea a devenit Moara Spicu SRL, iar apoi a primit numele familiei.
Primele zile ale morii și începuturile brutăriei
Moara din Chiscani a fost construită pe terenul unde funcționează și astăzi. La început, oamenii veneau cu grâul și porumbul pentru măcinat, iar activitatea era concentrată pe producția de făină, mălai și uruială. Exista inclusiv o presă pentru ulei.
În scurt timp, familia și-a dorit să extindă afacerea și să deschidă o brutărie. Acest pas a fost făcut în 1993, când a început producția de franzelă albă de 400 de grame. Producția era mică la început, însă cererea a crescut rapid. „Vindeam tot ce produceam. Aveam magazin în Brăila, pe strada Hepites, și magazinul de la fabrică, din Chiscani”, își amintește administratorul companiei. Distribuția se făcea cu duba familiei, încărcată la maximum. „Ajungeam în oraș și aproape că nu apucam să punem pâinea pe raft. Se vindea direct de la ușa mașinii”. În acei ani, afacerea era susținută aproape exclusiv prin muncă fizică și implicarea directă a familiei. Nu existau sisteme moderne, echipe mari de management sau tehnologii sofisticate. „Toată familia era implicată în tot ce însemna producție, distribuție și organizare”. Moara devenise rapid mai mult decât un business. Era un mod de viață.
Curajul care a schimbat piața: pâinea de un kilogram
La mijlocul anilor ’90, piața panificației devenea din ce în ce mai competitivă. Tot mai multe brutării apăreau în județ, iar diferențele dintre produse începeau să dispară.
Cristache Ghionea a înțeles că pentru a rezista pe piață era nevoie de ceva diferit. A luat atunci o decizie considerată riscantă pentru acea perioadă: introducerea pâinii de un kilogram – un produs care părea neobișnuit pentru acea perioadă.„Era singurul de pe piață care făcea o pâine atât de mare”, spune Ileana Ghionea. „Brăilenii erau obișnuiți cu franzela mică și nu înțelegeau de ce ar cumpăra o pâine atât de mare”, spune Ileana Ghionea. Modelul fusese inspirat din zona Făgărașului, însă în Brăila produsul era aproape necunoscut. Succesul nu a venit imediat. Familia a trebuit să convingă oamenii prin gust și calitate.
Avantajul major era faptul că Moara Ghionea producea propria făină, lucru rar pentru acea perioadă. ”Ceea ce l-a ajutat să convingă clenții a fost gustul și calitatea pâinii, care nu s-au schimbat și pe care le menținem și astăzi”, concluzionează Ileana Ghionea. În timp, pâinea de un kilogram a devenit produsul care a definit compania și unul dintre cele mai apreciate produse de panificație din zonă.
Investiții curajoase într-o perioadă nesigură
Pe măsură ce afacerea creștea, familia a continuat să investească, chiar și în perioade economice dificile. În 1997 a fost construită o brutărie nouă, mai mare, capabilă să susțină cererea tot mai ridicată. Au urmat silozurile pentru depozitarea cerealelor și laboratorul pentru analiza grâului. Cristache Ghionea s-a implicat inclusiv în dezvoltarea domeniului la nivel național. A fost unul dintre membrii fondatori ai ANAMOB — Asociația Națională de Morărit și Panificație. Prin intermediul asociației, în anii ’90, a ajuns în Statele Unite ale Americii, unde a urmat cursuri de specialitate.
Pentru România acelor ani, astfel de experiențe erau extrem de rare și au contribuit semnificativ la modernizarea afacerii. „A înțeles foarte devreme că trebuie să înveți permanent și să aduci idei noi dacă vrei să reziști”.
De la pâine, la cofetărie și patiserie
După consolidarea secției de panificație, familia a început diversificarea producției. Au apărut cozonacii, pâinea cu semințe, cornurile, covrigii și pâinea toast. În 2005, a fost deschisă gogoșeria, iar în 2011 compania a accesat fonduri europene pentru dezvoltarea cofetăriei și patiseriei. A fost una dintre cele mai dificile investiții. „Profitul a apărut după șapte-opt ani”, recunoaște Ileana Ghionea. Cu toate acestea, familia a continuat să creadă în proiect și să îl dezvolte. Unele dintre cele mai apreciate produse ale companiei au apărut spontan. Un astfel de exemplu este checul cu vișine. „Părinții mei aveau un vișin foarte mare în curte și într-o vară a făcut atât de multe fructe încât nu mai știam ce să facem cu ele”. După ce au glumit că ar putea face un chec cu vișine, au încercat rețeta, iar rezultatul a fost atât de apreciat încât produsul a rămas permanent în ofertă. „Uneori cele mai bune produse se nasc din momente spontane”.
Astăzi, Moara Ghionea produce torturi, prăjituri și candy bar-uri pentru evenimente, iar compania este prezentă constant la nunți, botezuri și aniversări din județ.
A treia generație și modernizarea businessului
Pentru Ileana Ghionea, alegerea de a continua afacerea familiei nu a fost una întâmplătoare. „Am crescut în sânul familiei Moara Ghionea”, spune ea. Vacanțele copilăriei și le petrecea în fabrică, unde observa fiecare etapă a producției.
„Îmi petreceam vacanța de vară printre cuptoare și miros de pâine caldă”. Curiozitatea de a înțelege procesul de producție a făcut-o să învețe toate aspectele afacerii — de la brutărie și distribuție, până la contabilitate și organizare. „Mereu m-a fascinat câtă muncă există în spatele unui produs atât de simplu cum este pâinea”.
Dorind să îmbine experiența practică cu pregătirea profesională, Ileana Ghionea a urmat cursurile Universității Politehnica din București, specializarea Controlul și Expertiza Produselor Alimentare. Ulterior, a studiat la Pacific Institute of Culinary Arts din Vancouver, unde a absolvit programul Baking and Pastry ca șefă de promoție. „Studiile ajută atât în relația cu echipa, cât și în interacțiunea cu autoritățile de control”, afirmă ea.
În 2022, când a preluat oficial compania, Ileana Ghionea a început un amplu proces de rebranding. „Valorile au rămas aceleași — grija pentru oameni, calitatea și respectul pentru muncă. Doar felul în care le comunicăm s-a schimbat”. Pentru ea, tradiția nu înseamnă blocare în trecut. „Un business care stagnează și nu se adaptează riscă să rămână în urmă”. În paralel, compania pregătește investiții pentru reducerea consumului de energie și tranziția către soluții sustenabile.
Secretul unei afaceri românești care rezistă de peste 30 de ani
Într-o piață dominată tot mai mult de corporații și lanțuri naționale, Moara Ghionea continuă să reziste prin apropierea față de comunitate. „Oamenii ne cunosc și au crescut cu produsele noastre. Cred că acesta este cel mai important lucru”.
Pentru familia Ghionea, succesul nu înseamnă doar vânzări. Înseamnă faptul că după trei generații, oamenii încă recunosc gustul pâinii lor. Înseamnă angajați care lucrează în companie de peste 20 de ani și sunt considerați parte din familie. Înseamnă continuitate într-o Românie în care foarte puține afaceri de familie reușesc să treacă testul timpului. „Moara Ghionea înseamnă grijă, pasiune și comunitate”, spune Ileana Ghionea. Iar povestea acestei afaceri demonstrează că uneori cele mai solide businessuri românești nu se nasc din planuri spectaculoase, ci din dorința simplă a unei familii de a nu mai cunoaște niciodată lipsa pâinii de pe masă.
Fabricat în Brăila
Cofetăria Marshal, renovare cu… bun gust
• Cofetăria Marshal din Piața Traian și-a redeschis porțile miercuri, 28 ianuarie, într-un spațiu complet reamenajat, aducând din nou în centrul orașului gustul deserturilor tradiționale și moderne • evenimentul a marcat nu doar relansarea unei afaceri de familie, ci și revitalizarea unei clădiri istorice din centrul Brăilei, cu sprijinul administrației locale
Mirosul de baclava proaspăt scoasă din cuptor și strălucirea prăjiturilor atent finisate au revenit, miercuri, 28 ianuarie, în Piața Traian. Cofetăria Marshal, unul dintre locurile deja consacrate pe harta dulce a Brăilei, și-a redeschis porțile într-un spațiu reamenajat, cu un nou aspect, dar cu aceeași promisiune: respect pentru tradiție și curajul de a merge mai departe, spre modern.
Redeschiderea a avut loc într-un cadru oficial, în prezența primarului municipiului Brăila, Marian Dragomir, și a viceprimarului Alexandru Jantea, evenimentul marcând nu doar relansarea unei afaceri de familie, ci și un nou pas în revitalizarea centrului istoric al orașului.
Între Orient și Occident: Vitrina care unește comunitățile Brăilei
Brăila a fost mereu un model de conviețuire, un mozaic de culturi unde turcii, grecii, armenii sau evreii și-au lăsat amprenta asupra gusturilor locale. La Marshal, această moștenire este vie. În vitrina dedicată tradiției, sarailii și baclavale ”tronează” la loc de cinste, ca o discretă reverență față de spiritul multicultural al Brăilei – oraș-port în care, de-a lungul timpului, aceste comunități au lăsat urme nu doar în arhitectură, ci și în gastronomie. Sunt prăjituri care nu au nevoie de prezentări sofisticate: vorbesc singure, prin gust și memorie. La doar câțiva pași distanță, însă, noul începe să câștige teren. Prăjiturile moderne, sub formă de fructe, intens colorate și aproape realiste, atrag privirea din vitrina alăturată, părând desprinse din paginile unei reviste de design culinar. Este acea trecere firească dintre tradiție și contemporan, dintre rețete clasice și tehnici moderne de cofetărie, pe care Cofetăria Marshal o face fără a pierde din identitate. ”Toate produsele sunt realizate în laboratorul propriu, din ingrediente de calitate, după rețete perfecționate în ani de experiență. Secretul… cred că pentru a te atrage, o prăjitură trebuie să arate bine prima dată”, spune cofetarul Bogdănel Monahov, omul din spatele deserturilor care, de peste 25 de ani, dau culoare și gust Brăilei.
O clădire cu istorie, o investiție cu sens
Evenimentul de redeschidere s-a bucurat de prezența primarului Marian Dragomir și a viceprimarului Alexandru Jantea, marcând o reușită nu doar culinară, ci și urbanistică. Clădirea istorică în care funcționează cofetăria a fost salvată prin eforturi comune: municipalitatea a reabilitat fațada și interioarele aflate în proprietate publică, respectând cromatica zonei vechi, în timp ce familia Monahov a investit resurse proprii pentru a transforma interiorul într-un spațiu modern și primitor.
Primarul Marian Dragomir a subliniat că administrația locală a susținut acest proiect pentru că orașul ”a câștigat încă o clădire istorică reabilitată”, obiectivul fiind acela ca centrul istoric al Brăilei să redevină un spațiu viu, frecventat și atractiv.
”Anul trecut, Primăria Brăila a reabilitat din fonduri proprii fațada și partea de interior care ne aparținea. Proprietarul a continuat lucrările în spațiul său. Am încercat să respectăm cromatica clădirilor învecinate, deja reabilitate, pentru a avea o imagine unitară în centrul istoric. Îi felicit pentru ceea ce au realizat, mai ales pentru unicitatea produselor – sarailii și baclavale care lipseau orașului nostru”, a transmis edilul-șef.
Cu această ocazie, municipalitatea a oferit un cadou simbolic administratorilor cofetăriei: un ceas care reprezintă simbolurile Brăilei din centrul istoric, un gest ce marchează legătura dintre timp, memorie și identitate urbană.
„Când există voință, se pot face lucruri frumoase”
Pentru Bogdănel și Mihaela Monahov, redeschiderea are și o puternică dimensiune personală. ”Am cumpărat spațiul anul trecut și, cu ajutorul domnului primar, am refăcut fațada. Primăria ne-a sprijinit cu actele, decopertarea, tencuiala, vopsirea, iar noi am schimbat geamurile, ușa din lemn stratificat și am tras utilitățile. Apoi am decis să facem un efort suplimentar și să reamenajăm și interiorul, pentru clienții noștri fideli”, explică proprietarul. Implicarea administrației locale este, în acest context, un exemplu de colaborare care arată că atunci când există voință de ambele părți, patrimoniul poate fi salvat, iar orașul poate câștiga spații vii, nu doar fațade frumoase.
O moștenire dulce cu parfum de mare, începută din pasiune
Numele cofetăriei nu este ales la întâmplare. Întrebat de la ce vine numele cofetăriei, Marshal, proprietarul ne-a spus că este un omagiu adus tatălui său, care a fost marinar şi de la care a auzit poveşti despre Insulele Marshall din Oceanul Pacific, poveşti pe care nu le-a uitat nici până azi. Astăzi, ”insulele” de savoare sunt chiar în laboratorul propriu din Piața Traian, unde se folosesc ingrediente de calitate pentru a crea de la banalele, dar delicioasele plăcinte cu dovleac, până la complexe torturi personalizate sau produse fără zahăr pentru cei cu nevoi speciale. Fondată în 2020, imediat după finalul stării de urgență, Cofetăria Marshal este o afacere de familie, construită pe un vis vechi de 20 de ani. Bogdănel Monahov, cofetar de meserie, spune că inițial și-a dorit să devină bucătar, dar drumul l-a dus spre cofetărie, sub îndrumarea unor maeștri cunoscuți ai Brăilei, precum Gica Apostolatu sau Gica Tarcia, care i-au insuflat dragostea pentru frumos și rigoarea meseriei.
”Am fost cofetarul Brăilei. Și sunt mândru că am pus umărul la succesul multor branduri locale din domeniu înainte de a-mi deschide propria afacere alături de soția mea, Mihaela”, spune acesta, cu o nostalgie asumată.
Experiența sa profesională include și activitatea de consultant tehnolog la o multinațională norvegiană, unde mai bine de un deceniu a predat concepte de prăjituri pentru lanțuri de supermarketuri, din mai multe țări europene. Toate aceste etape se regăsesc, astăzi, în fiecare desert expus în vitrina din Piața Traian.
Astăzi, cu un spațiu reînnoit și aceeași pasiune, Cofetăria Marshal rămâne un loc în care tradiția nu este un pretext, ci o valoare, iar modernul nu șterge trecutul, ci îl completează. Un loc care demonstrează că, în inima Brăilei, lucrurile făcute cu suflet au încă timp să crească.
Vă invităm să redescoperiți bucuria unui desert autentic, zilnic, în Piața Traian!
CELE MAI CITITE
