Să iubim natura
Păsări din România (XIX)
Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Voi continua să vă prezint în acest articol trei specii de păsări ce fac parte din grupul prundărașilor. Cele trei specii prezentate astăzi sunt: prundăraș gulerat mare (Charadrius hiaticula), prundăraș gulerat mic (Charadrius dubius) și prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus).
Prundăraș gulerat mare (Charadrius hiaticula) – Este o specie de pasăre limicolă de talie mică. Adulții au picioarele portocalii, ciocul cu baza portocalie și vârful negru, penajul fiind relativ complex, gri-maroniu pe partea dorsală, alb pe partea ventrală, cu un guler complet de culoare neagră și mască neagră cu pată albă în frunte. Specia prezintă dimorfism sexual puțin accentuat, nuanțele de negru fiind mult mai închise la mascul și cu tentă maronie la femelă. În zbor, prezintă pe aripile negre câte o dungă albă. Lungimea corpului este de 17 – 19,5 cm, iar greutatea este de 42 – 78 grame.
Etimologia denumirii știintifice: Numele genului provine din cuvântul grecesc kharadrios – pasăre care se găsește în canioane sau pe malul apelor. Numele speciei are înțeles similar și provine din cuvântul latin hiatus – despicătură, vâlcea și cola/colere – a locui.
Distribuție: Specia cuibărește în nordul Europei, în toată fâșia nordică a Asiei, Groenlanda și nord-estul Canadei. Unele populații din vestul și nord-vestul Europei (în special cele de pe coastă) sunt sedentare, restul sunt migratoare. Iernează în vestul și sudul Europei, Africa, sudul și sud-vestul Asiei.
Fenologie: Nu cuibărește în România, dar apare în perioadele de migrație din primăvară și toamnă. Uneori poate fi văzut și iarna, atunci când zonele umede nu sunt înghețate.Habitate: Cuibărește în zonele de coastă, cu plaje nisipoase sau cu pietriș, mlaștini, estuare, ocazional pe malurile râurilor și lacurilor sau în cadrul terenurilor agricole inundate. În migrație este întâlnită în România pe marginea habitatelor acvatice (lacuri, margini de râu), unde găsește suprafețe potrivite pentru hrănire: zone mâloase cu apă de mică adâncime.
Hrană: Este o specie carnivoră, consumă nevertebrate (crustacee mici, moluște, viermi, râme și insecte) din zonele mâloase aflate la marginea habitatelor acvatice. Uneori lovește mâlul rapid cu picioarele, strategie utilizată pentru a face prada vizibilă și ușor de capturat. Se hrănește deseori în grupuri, uneori împreună cu alte specii de păsări limicole.
Reproducere: Perioade de cuibărire începe în aprilie și se sfârșește în iulie, dar aceasta variază în funcție de clima zonelor de cuibărire. Depune 2-3 ponte anual, formate din 3 – 4 ouă care sunt clocite de ambii părinți pentru o perioadă de 21 – 27 de zile. Puii părăsesc cuibul după aproximativ 24 de zile, fiind independenți imediat. Specia este monogamă pe parcursul unui sezon. Cuibăresc solitar, uneori în vecinătatea altor specii de păsări limicole mai mari, pentru protecție.
Amenințări și măsuri de conservare: Principalele amenințări asupra speciei sunt legate de managementul zonelor umede: lucrările de drenaj, lucrările de amenajare ale cursurilor de apă, poluarea zonelor umede și schimbarea utilizării terenurilor.
O altă amenințare importantă este rata mare de prădare cauzată de nurca americană (Neovison vison), mai ales în zonele de cuibărire din jurul Mării Baltice.
Prundăraș gulerat mic (Charadrius dubius) – Specie de coasta, poate fi gasită pe țărmuri intinse și nisipoase, pe malul apelor curgatoare, încete, sau pe malul lacurilor, dar și în mlaștini, în timpul migrației. Adulții au părțile superioare maronii, cu abdomen și piept alb și cu o bandă neagră peste piept. Fața este albă cu o scufie maronie, masca neagră pe ochi, cerc galben pe ochi și ciocul negru. Picioarele și degetele au culoarea cărnii. Are o lungime a corpului de 15-18 cm, anvergura de 32-35 cm, masa corporală medie de 40 g. Masculul și femela seamană foarte bine. Se hrănesc cu insecte, păianjeni, viermi și alte nevertebrate. în libertate, durata medie de viață este de patru ani.
Localizare și comportament: Vizitator de vară în majoritatea Europei, iernează în Africa mediteraneeană și centrală, la sud de Sahara. Părăsește locurile de cuibărit între iulie și septembrie, dar revine în luna martie. Se hrănește în timpul zilei, în zonele mlăștinoase și ocazional în ape mici. La doi ani atinge maturitatea sexuală. Specia este monogamă pentru sezonul de împerechere și uneori legăturile durează câțiva ani. La întoarcerea pe teritoriile de cuibărire, masculii creeaza mici cuiburi pe pământ, iar în timp ce își curtează partenera se apleacă în fața ei și își răsfiră penele. Femela decide ce cuib va folosi. Perechile se întorc la același cuib an de an, cuibăresc în perechi, solitare sau în grupuri restrânse, își apară teritoriul cu agresivitate.
Populație: Populația care cuibărește în Europa este mare, 110.000 – 240.000 de perechi. Specia a cunoscut un declin în mai multe țări între 1990 si 2000, dar populația cheie a rămas stabilă în tot acest timp.
Reproducere: Împerecherea are loc în perioada aprilie-iunie. Ambii părinți clocesc trei-cinci ouă, de 30×22 mm mărime, timp de 24-25 de zile. Uneori ambii părinți, alteori unul singur, au grijă de pui până când își iau zborul, la 25-27 de zile după eclozare. Perechile scot unul sau doua rânduri de pui pe an.
Amenințări și măsuri de conservare: Mare parte a zonelor umede folosite de păsări ca habitat se află sub amenințările poluării, drenajului și a dezvoltării. Specia a beneficiat totuși de lucrările făcute de oameni, precum rezervoare de apă și balastiere.
Prundăraș de sărătură (Charadrius alexandrinus) – Prundărașul de sărătură este o specie caracteristică zonelor deschise de țărmuri nisipoase și a malurilor lacurilor sărate sau salmastre. Lungimea corpului este de 15-17 cm și are o greutate de 38-48 g. Anvergura aripilor este de circa 32-35 cm. Cu dimensiuni apropiate de cele ale unei ciocârlii, are un penaj maro pe spate și alb pe abdomen. Picioarele sunt închise la culoare și pe laturile pieptului are doar două pete negre și nu întreg gulerul, spre deosebire de rudele sale prundărașul gulerat mare (Charadrius hiaticula) și prundărașul gulerat mic (Charadrius dubius). La mascul, semnele caracteristice de pe cap sunt negre, iar la femelă maro. Se hrănește cu insecte și larvele acestora, crustacee și moluște.
Etimologia denumirii știintifice: Numele de gen derivă de la latinescul kharadrios – pasăre ce trăiește pe văile râurilor. Numele de specie alexandrinus – din Alexandria se referă la prezența sa în acea zonă.
Localizare și comportament: Este o specie care cuibărește în vestul și sud-estul continentului european și iernează inclusiv în sudul Europei. Atinge maturitatea sexuală după primul an. Ambele sexe participă la apărarea teritoriului. Cuibărește de cele mai multe ori în colonii împrăștiate. Cuibul amplasat într-o adâncitură a solului este căptușit cu vegetație. În caz de pericol, când cuibul este amplasat pe sol nisipos este acoperit cu nisip. Poate scoate două sau uneori chiar trei serii de pui într-un sezon. Iernează în sudul Europei și nordul Africii. Longevitatea cunoscută este de 18 ani.
Populație: Populația europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 22.000-35.000 de perechi. A scăzut între 1970-1990, iar această tendință s-a păstrat și în perioada 1990 – 2000. În România, populația estimată este de 400 – 700 de perechi. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt în Turcia, Spania și Ucraina. Iernează în Italia și Grecia.
Reproducere: Sosește din cartierele de iernare la începutul lunii aprilie. Femela depune în mod obișnuit trei ouă, de la sfârșitul lunii aprilie și până în iunie, cu o dimensiune medie de 32,2 x 23,6 și o greutate medie de 9 g. Incubația durează 22-28 de zile și este asigurată de ambii parteneri. La câteva ore de la eclozare puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniți de părinți. Puii devin zburători la 25-33 de zile.
Amenințări și măsuri de conservare: Degradarea habitatelor, creșterea deranjului și urbanizarea sunt principalele pericole ce afectează specia. Asigurarea de zone tampon în jurul lacurilor sărate sau salmastre și o planificare a expansiunii urbane în concordanță cu cerințele ecologice ale speciilor caracteristice este necesară.
Sursa de informare:
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/291/prundaras-gulerat-mare-charadrius-hiaticula
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/290/prundaras-gulerat-mic-charadrius-dubius
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/292/prundaras-de-saratura-charadrius-alexandrinus
Să iubim natura
Lira Prieteniei la Brăila – etapa a IVa
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În Brăila sunt și alte asociații de mediu care desfășoară activități interesante, cu impact la nivel național. Am mai scris despre asta și cu altă ocazie, dar de data aceasta trebuie să vă aduc la cunoștință că un grup inimos de oameni din Brăila se încăpățânează să organizeze un eveniment numit „Lira Prieteniei”, care a ajuns anul acesta la ediția a IV-a. Acești oameni s-au unit sub denumirea de Asociația de Turism și Ecologie Balta Mică a Brăilei.
Asociația A.T.E. Balta Mică a Brăilei este membră a Federației Române de Turism Sportiv și, în acest context, organizează și participă la acest tip de evenimente la nivel național. Menționez faptul că evenimentul de la Mărașu a fost organizat în colaborare cu Federația Națională de Turism Sportiv.
Dacă anul trecut acest eveniment a fost organizat în Lacu Sărat, anul acesta Mărașu a fost ales pentru ca invitații să poată vedea frumusețile Brăilei Sălbatice. Dacă aș numi doar câteva persoane care au muncit efectiv la organizarea acestui eveniment, poate aș omite pe cineva și nu ar fi corect față de aceștia. Cei care au făcut posibil acest eveniment nu sunt mulți și, credeți-mă, este foarte greu să reușești să organizezi o tabără pentru cel puțin 150 de persoane, la care să participe 18 cluburi de profil. Vă spun eu, care am mai organizat astfel de tabere, dar nu pentru mai mult de 20 de persoane. Totuși, trebuie să-l amintesc pe cel care este sufletul acestui eveniment de la Brăila, și anume Cristinel Ungureanu.
Acești oameni au obținut, înainte de toate, sponsorizări pentru a le asigura participanților masa, apa de băut și toate cele necesare, locul de campare și multe alte facilități, deoarece pot apărea probleme neprevăzute, iar distanța față de oraș este destul de mare. Să vă gândiți la faptul că peste 150 de persoane au venit din toată țara și au trebuit să ajungă în zona localității Mărașu, deoarece cazarea s-a făcut exclusiv la cort, locația fiind pusă la dispoziție de Primăria Mărașu. Organizatorii au reușit să găsească sponsorizările necesare pentru a duce la bun sfârșit acest eveniment.
Vă ofer aceste detalii pentru a înțelege faptul că această echipă, care a organizat acest important eveniment, a trebuit să fie atentă la foarte multe detalii organizatorice, deoarece era în joc imaginea sa, ca ONG, în cadrul Federației.
Acest eveniment este unul important deoarece reușește să promoveze zonele sălbatice din Brăila, iar iubitorii de natură din țară, care au participat la el, au făcut publicitate în mediul online prin imaginile foto și video postate de la fața locului pe rețelele de socializare. De asemenea, aceștia au avut ocazia să vadă frumusețile zonei, să se plimbe cu bărcile într-un tur organizat cu ajutorul celor de la Parcul Natural Balta Mică a Brăilei și să ducă acasă detalii despre aceste locuri frumoase din Brăila.
O să încerc să vă familiarizez cu o parte dintre activitățile desfășurate în cadrul acestei tabere, dar și cu celelalte asociații participante, deoarece au venit oameni de la Baia Mare, Cluj, Sibiu, Galați, Urziceni, Făgăraș, Focșani etc., adică oameni care au parcurs distanțe considerabile pentru a vedea aceste locuri frumoase din Brăila. Un astfel de eveniment reușește să facă publicitate județului nostru, ceea ce este foarte important.
Printre numeroasele concursuri organizate în cadrul taberei, care a avut loc în perioada 4-7 iunie, pot aminti: orientare nocturnă, triatlon, concurs de fotografie, concurs de caricatură, afiș ecologic, desen grafic, probe culturale și slide-show. Peste toate acestea s-a cântat muzică folk la focul de tabără, alături de invitați consacrați, Titus Constantin și Ionel Erimia.
De asemenea, au fost organizate momente culturale de către cluburile participante, care au făcut ca serile să fie unele de neuitat. Nu pot decât să felicit organizatorii acestui important eveniment și să le doresc puterea de a reuși să organizeze și să promoveze Brăila și în anii următori.
Să iubim natura
Păsările sălbatice și puii lor
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Păsările sălbatice au comportamente diferite atunci când au pui sau când clocesc, de la specii care apără cuibul cu îndârjire până la specii care părăsesc cuibul pentru a se apăra pe ele, lăsând puii pradă sigură pentru păsările răpitoare și nu numai.
Interesant este comportamentul unor specii de păsări și am să enumăr câteva, nu am pretenția că le voi enumera pe toate: ciovlica ruginie, piciorong, ciocîntors, nagâț. Ce este interesant la aceste păsări? Să știți că atunci când din întâmplare, sau cu bună știință, ai găsit cuibul acestor specii de păsări sau te afli fără să știi în apropierea unui cuib, fie că vorbim de pontă sau de pui, începe un spectacol regizat special pentru a te îndepărta de cuib. Dacă sunt în aer, încep să facă o zarvă atât de mare încât nu știi ce ai făcut, încep să își facă nevoile în aer, în direcția ta, se prefac că au o aripă ruptă, cad la sol. Aici încep să se prefacă rănite, doar pentru a te îndepărta de cuib. Spectacolul este atât de interesant, încât nu știi ce ai pățit, de ce sunt atât de agitate, sau dacă pasărea este rănită cu adevărat.
La polul opus, o să vă vorbesc despre rațe și corcodei, specii care părăsesc cuibul, lăsând puii în voia sorții, atunci când sunt atacate de cele mai multe ori de cioara grivă, sau de păsările răpitoare care dau târcoale cuiburilor.
În această perioadă a anului, au început să apară puii, destul de firav, deoarece vremea nu prea a fost una prielnică, multe păsări sunt în întârziere în ceea ce privește eclozarea puilor, dar am observat deja pui de păsări. În afară de berze, am văzut pui de gâscă de vară, pui de nagâț, pui de rață mare, pui de lișiță, pui de corcodel mare, pui de găinușă de baltă, iar la acest sfârșit de săptămână am văzut și pui de lebădă de vară. Monitorizez o locație unde aștept cu nerăbdare să văd puii de corcodel cu gât roșu și nu în ultimul rând puii de rață roșie, specii pe care nu le-am întâlnit până acum cuibărind în zona respectivă, dar nu am să dau locație pentru a nu pune în pericol aceste păsări și mai ales puii lor. Nu am reușit să fotografiez de aproape puii de nagâț, deoarece distanța era destul de mare.
Cei mai mulți pui la o pereche au fost la lebăda de vară, aceasta are cinci pui, iar la polul opus, corcodelul mare care are un singur pui.
Sper ca aceste păsări să reușească să își crească puii deoarece locurile sunt pline de pericole la tot pasul, de la păsări răpitoare, la câini de stână și nu în ultimul rând la oameni, care de multe ori nu au gânduri din cele mai pașnice.
Am să vă postez câteva fotografii cu acești pui pentru a vă bucura de aceste făpturi minunate. Trebuie de asemenea să menționez faptul că fotografierea acestor pui se face destul de greu, deoarece părinții îi protejează, iar ei sunt destul de prudenți în a se arăta.
CELE MAI CITITE
