Social Media

Cultură

O floare la statuia Poetului

Timp de citire: 4 minute

• cu dragoste de poezie şi cu respect pentru Eminescu, o mână de brăileni au  depus, ieri, flori sau au aprins lumânări la bustul Poetului din Grădina Mare, lucrare care, de peste 30 de ani, aşteaptă să fie terminată
 
An de an, pe 15 ianuarie şi pe 15 iunie, brăilenii cu dragoste de poezie şi dor de Eminescu îşi dau întâlnire în Grădina Mare şi depun o floare la statuia Poetului. De la an la an însă, numărul acestora este din ce în ce mai mic şi la ziua de naştere sau de trecere printre luceferi a Poetului nepereche sunt prezenţi doar seniorii urbei, care recită din opera nemuritoare a lui Mihai Eminescu, din creaţiile proprii sau prezintă alocuţiuni.  La 170 de ani de la naşterea Poetului naţional, la statuia Luceafărului poeziei româneşti au fost, ieri, în Grădina Publică reprezentanţi ai Clubului Seniorilor din Învăţământ Brăila, ai Uniunii Judeţene a Pensionarilor, reprezentanţi ai Cultului Eroilor şi ai Cercului Militar, membri ai Cenaclului Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor “Ana Aslan”, un consilier local independent şi, nu în ultimul rând, sufletul acestor întâlniri, binecunoscutul eminescolog, profesor Gheorghe Calotă. Nu a fost prezent nici un singur elev sau student, nici un adolescent sau tânăr la statuia Poetului…
Cu dragoste de poezie şi cu respect pentru Eminescu, cei prezenţi au recitat, au  depus flori sau au aprins lumânări la bustul Poetului, lucrare care, de peste 30 de ani aşteaptă să fie terminată.
După cum a precizat profesorul Gheorghe Calotă, ridicarea bustului lui Mihai Eminescu s-a făcut în iunie 1989 şi de atunci, de fiecare 15 ianuarie şi 15 iunie , brăilenii răspund manifestării culturale O FLOARE LA STATUIA POETULUI.
Pentru că ridicarea bustului s-a făcut în grabă, tacit, dar cu acordul organelor locale de atunci, lucrarea sculptorului Dumitru Pasima, autorul bustului lui Eminescu din Grădina Mare a rămas neterminată, în sensul că soclul bustului a rămas neplacat cu marmură sau travertin, cum îşi concepuse artistul opera.
“Pe 15 ianuarie 2020, după 30 de ani de la dezvelirea oficială a bustului, care s-a făcut pe 15 ianuarie 1990, membrii Clubului Seniorilor din Învăţământ Brăila,
îndatoraţi faţă de prestigiul dat limbii române de marele poet, din respect pentru zestrea culturală a Brăilei, convinşi că autorităţile municipiului manifestă acelaşi respect  pentru lucrările de artă care dau personalitate grădinilor şi parcurilor municipiului, propun să se dea forma definitivă, gândită de artist, bustului MIHAI EMINESCU.
Un specialist din Serviciul de Arhitectură şi Sistematizare din cadrul Primăriei Brăila, apreciind ambientul bustului din Grădina Mare, să sugereze soluţia tehnică : marmură sau travertin; un specialist constructor să întocmească un deviz privind costul materialelor folosite şi costul manoperei, iar în perioada aprilie – mai 2020, să se efectueze lucrarea, astfel ca, pe data de 15 iunie, bustul să fie în ţinuta sugerată de sculptor.
Menţionând  că  în 1988, perioadă în care bronzul avea regim special, muncitorii unor întreprinderi brăilene  au asigurat în mod gratuit bronzul necesar bustului, membrii clubului apreciază că unităţile de construcţii din Brăila, prin sponsorizare, vor putea efectua această lucrare, cinstind astfel zestrea culturală a municipiului, cinstind memoria celui mai ales dintre împlinitorii de limbă românească. În caz contrar, bustul rămâne în starea în care se află-NETERMINAT!” a subliniat ieri profesorul Gheorghe Calotă, la manifestarea dedicată celor 170 de ani de la naşterea lui Eminescu. 
Potrivit sursei citate, membrii clubului, răspunzând interesului manifestat de colecţionarii de filatelie şi cartofilie, se vor îngriji ca, în data de 15 iunie 2020, să scoată un plic filatelic cu imaginea nouă a bustului şi o ilustrată –  MIHAI EMINESCU Grădina Mare, Brăila, 15 iunie 2020. 
Întâlnirea de ieri din Grădina Mare s-a încheiat cu speranţa că în Brăila încă mai există oameni care cred în Cultură şi că aleşii urbei vor înţelege mesajul celor care încă îl iubesc pe Eminescu, dar şi cu salutul poetului: TRĂIASCĂ NAŢIA ! SUS CU DÂNSA!
 

Cultură

„Nu Brăila este fiica Țării Românești, ci ea este maica acestui Principat”

• este titlul colocviului dedicat savantului Nicolae Iorga, la 155 de ani de la naștere • evenimentul se va desfășura marți, 17 noiembrie, în Sala „Regele Ferdinand I și Regina Maria” a Muzeului Brăilei „Carol I” • vor susține comunicări: drd. Fatme Nistoroi, drd. Cătălina Mârza, conf. dr. Costin Croitoru, dr. Zamfir Bălan și dr. Adrian Trifan

Publicat

în

„Nu Brăila este fiica Țării Românești, ci ea este maica acestui Principat”

Sala „Regele Ferdinand I și Regina Maria” a Muzeului Brăilei „Carol I” (instituție aflată în Piața Traian nr. 3) găzduiește marți, 17 noiembrie 2026, de la ora 11:00, colocviul „Nu Brăila este fiica Țării Românești, ci ea este maica acestui Principat”, dedicat marelui savant, om politic și academician Nicolae Iorga, la 155 de ani de la naștere. Intrarea este liberă. 

Prezintă: drd. Fatme Nistoroi, „Contribuțiile lui Nicolae Iorga referitoare la Brăila turcească”; drd. Cătălina Mârza, „Institutul Român (Casa Iorga) din Saranda, Albania, centru de cultură și spiritualitate românească în Balcani”; conf. dr. Costin Croitoru, „Asupra legăturilor lui Nicolae Iorga cu Brăila”; dr. Zamfir Bălan, „Nicolae Iorga despre Panait Istrati” și dr. Adrian Trifan, „Nicolae Iorga și românii din Balcani”.

Savantul Nicolae Iorga (n. 5 iunie 1871, Botoșani, d. 27 noiembrie 1940, Strejnicu) a fost un mare istoric, critic literar, dramaturg, enciclopedist, memorialist, profesor universitar și academiecian, dar și om politic (parlamentar, cel de-al 34-lea prim-ministru al României). Implicat activ în sărbătorirea Centenarului eliberării urbei dunărene de sub turci (1929), Iorga a fost un adevărat prieten al Brăilei, apropiat al familiei primarului Traian Țino și nu numai.

A publicat lucrări despre Brăila și a susținut conferințe la Teatrul Comunal, azi „Maria Filotti”.

Citește articolul complet

Cultură

„Armata Română la ceas de sărbătoare”. Expoziție de Ziua Artileriei Române

• deschisă publicului pe 10 noiembrie, în clădirea de patrimoniu a Bibliotecii Județene „Panait Istrati”, expoziția documentară realizată de Camelia Aurelia Cherciu, biblitecar, poate fi vizitată până la data de 24 noiembrie 2026

Publicat

în

„Armata Română la ceas de sărbătoare”. Expoziție de Ziua Artileriei Române

„Armata Română la ceas de sărbătoare” – este tema expoziției documentare realizată de Camelia Aurelia Cherciu, bibliotecar, cu prilejul Zilei Artileriei Române (10 noiembrie). Deschisă la Compartimentul Împrumut Carte pentru Adulți, din clădirea de patrimoniu a Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila (Piața Poligon nr. 4), expoziția poate fi vizitată până pe data de 24 noiembrie 2026.

„Ziua Artileriei Române este sărbătorită, anual, la 10 noiembrie, în amintirea momentului în care, prin Porunca Domnească nr. 198, domnitorul Gheorghe Bibescu a consfințit înființarea primei baterii de artilerie a Țării Românești. Data reprezintă actul de naștere al artileriei române moderne și un reper fundamental în tradiția militară națională. Această zi este mai mult decât o aniversare militară.

Este un prilej de omagiere a generațiilor de artileriști care și-au făcut datoria pe câmpurile de luptă, a celor care au contribuit la dezvoltarea și modernizarea armei și a tuturor militarilor care duc mai departe tradiția acesteia.

Pentru că Artileria nu înseamnă doar tunuri, obuziere sau rachete.  Înseamnă precizie, calcul, disciplină, stăpânirea tehnicii și, mai presus de toate, oameni bine pregătiți, capabili să acționeze împreună. Pentru că, dincolo de puterea focului, adevărata forță a artileriei a stat, întotdeauna, în priceperea și responsabilitatea celor care o servesc”, au consemnat organizatorii expoziției documentare.

Istoria artileriei este legată de procesul de modernizare a Armatei Naționale și de formarea statului român modern. De-a lungul timpului, de la primele tunuri de bronz până la sistemele moderne de artilerie, această armă a reprezentat una dintre principalele forțe de sprijin ale trupelor terestre, având un rol important în marile confruntări militare ale României.

Primele forme de artilerie au fost cunoscute pe teritoriul românesc încă din Evul Mediu, fiind folosite în oștile voievozilor și domnitorilor. Totuși, constituirea artileriei ca armă distinctă, organizată în cadrul unei armate moderne, s-a produs în secolul al XIX-lea.

Momentul fundamental s-a petrecut la 10 noiembrie 1843, când domnitorul Țării Românești, Gheorghe Bibescu, a promulgat Porunca Domnească nr. 198, prin care se legifera înființarea primei baterii de artilerie. Un detaliu interesant este că primele patru tunuri, de calibru 80 mm, fuseseră dăruite domnitorului de sultanul Abdulmejid I, cu prilejul unei vizite la Istanbul. Primul comandant al bateriei a fost căpitanul Pavel Lenz.

În anii următori, artileria s-a dezvoltat atât în Țara Românească, cât și în Moldova. Un alt reper important a fost 21 decembrie 1860, când, în timpul domniei Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cele patru baterii existente au fost reunite în primul Regiment de artilerie al Armatei Române moderne.

Dezvoltarea artileriei a fost strâns legată de evoluția tehnicii militare și de marile momente ale istoriei naționale.

În timpul Războiului de Independență din 1877 -1878, artileria română s-a afirmat în luptele împotriva otomanilor, contribuind la succesul operațiunilor militare, inclusiv în zona Griviței, Rahovei și Plevnei.

Ulterior, modernizarea armamentului, pregătirea specialiștilor și diversificarea structurilor au transformat artileria într-o componentă esențială a armatei.

La începutul Primului Război Mondial, Armata Română dispunea, deja, de 294 de baterii de artilerie. În această perioadă s-a dezvoltat și artileria antiaeriană, al cărei act de constituire datează din 15 august 1916. În perioada interbelică și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, arma a continuat să se diversifice, adaptându-se noilor realități ale câmpului de luptă.

În perioada postbelică, artileria română a cunoscut noi etape de reorganizare și modernizare, fiind introduse sisteme de artilerie autopropulsată, mijloace antitanc și lansatoare de rachete.

După 1990, transformarea armatei și apropierea de standardele NATO au impus noi direcții de dezvoltare.

Printre sistemele moderne intrate în dotare se numără LAROM și HIMARS, care au schimbat considerabil capacitatea de sprijin cu foc a Forțelor Terestre Române.

Citește articolul complet

CELE MAI CITITE

Astăzi
7 zile
30 de zile
⇧