O brăileancă la Paris

„Purtător de stindard” al generației noi de artiști, Andreea Gabriela Tudor reprezintă o adevărată revelație a artelor plastice de la Dunărea de Jos. La nici 25 de ani, are în palmares sute de premii și un CV impresionant, cu realizări la care cei mai mulți dintre noi putem doar visa.

Doctorand în Arte Vizuale, cu un Master în Studii Culturale și un altul în Arte Vizuale, asistent universitar la Universitatea „Dunărea de Jos”, profesor titular la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” Galați și membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAPR), brăileanca este licențiată a Facultății de Arte din cadrul Universității „Dunărea de Jos” (promoția 2022).

A fost bursieră, trei ani la rând, a programului „Tinere Talente” al Fundației Regale Margareta a României, a urmat programe de voluntariat și a urcat în carieră mai repede decât cei mai mulți dintre colegii săi de generație. Întrebată care a fost cea mai importantă participare a sa la o expoziție de artă, fosta absolventă a Liceului de Arte „Darclee” ne-a mărturisit: „Participarea la Salonul Artiștilor Independenți din cadrul evenimentului Art Capital 2026 – Grand Palais Paris, desigur. Istoria salonului datează din anul 1884, este un eveniment care a marcat evoluția artei moderne. Este onorant să expui într-un cadru cu deschidere internațională (anul acesta a adunat peste 43.000 de vizitatori) și cu o asemenea istorie în spate”.

Tânăra artistă experimentează cu tehnici diverse. La Gabriela, subiectul este cel care determină forma lucrării; cel mai adesea, se îndreaptă către pictură, care reprezintă ramura în care s-a specializat pe parcursul anilor de studiu, fiind și prima sa pasiune. „Pot spune că am avut un parcurs lin, fără impedimente. Cumva am simțit mereu susținerea oamenilor din jurul meu pentru a urma acest parcurs, fie că a fost vorba de familie, prieteni sau profesori. Colaborez foarte bine cu alți artiști și acest aspect este vizbil în proiectele pe care le dezvoltăm împreună”.

„Datorită părinților mei am devenit omul și artistul care sunt astăzi”

Se apropie Ziua Internațională a Femeii, iar Andreea Gabriela Tudor – geniala pictoriță care face cinste familiei, orașului natal și profesorilor care au îndrumat-o – ne-a mărturisit că datorează totul părinților și că mama a fost cea care i-a revelat frumusețea artei. Nu e de mirare că pictează de la vârsta de 4 ani, când frecventa cursurile cercului de pictură de la Palatul Copiilor.     

„Datorită părinților mei am devenit omul și artistul care sunt astăzi. Mama este cea care mi-a arătat frumusețea artei și mi-a deschis mintea și sufletul către acest domeniu. Tata a fost și este sprijinul meu constant, susținând întregul meu parcurs. Le sunt profund recunoscătoare pentru dragostea, răbdarea și încrederea cu care m-au ghidat pe acest drum”, ne-a mărturisit tânăra expozantă de la Grand Palais Paris.

„Arta a fost prezentă în viața mea încă din copilărie, iar de acolo traseul s-a conturat aproape firesc: Liceul de Arte a fost primul pas, iar Facultatea de Arte a consolidat direcția. M-a atras și faptul că arta nu există doar în spațiul privat, ci intră în dialog cu ceilalți. Uneori, publicul vede în lucrările mele lucruri la care eu nici nu m-am gândit și, cumva, tocmai asta îmi confirmă că lucrările mele sunt vii, că provoacă gânduri, emoții și întrebări”.

Pentru Gabriela, anii de facultate au fost cei mai importanți pentru formarea profesională, fiind perioada în care s-a dedicat trup și suflet creației artistice. Ca artist, este interesată de coerența propriului traseu conceptual, articularea unei direcții plastice. Fiecare proiect devine o etapă de cercetare; în acest fel, lucrările și evenimentele artistice în cadrul cărora expune se completează și capătă sens împreună. Experimentul este foarte important pentru practica sa artistică, pentru că o ajută să-și descopere și să-și formeze propria identitate artistică. Gabriela este preocupată, de asemenea, de progresul elevilor pe care-i îndrumă în calitate de cadru didactic.

„Din calitatea de profesor, cea mai mare realizare este progresul elevilor mei. Mă interesează, în mod special, să-i ajut pe elevi să dobândească încredere și să formeze disciplina de atelier. În atelier, elevii se descoperă pe sine, învață răbdarea și consecvența în lucru. Pentru mine, reușita e vizibilă atunci când elevii devin autonomi și au curajul de a-și susține ideile printr-un limbaj vizual propriu”, ne-a spus talentata pictoriță.

„Arta are o forță expresivă greu de egalat”

Andreea Gabriela Tudor ne-a împărtășit, totodată, câteva gânduri despre condiția actuală a artistului plastic.

„În contextul actual, condiția artistului plastic mi se pare una profund mobilă și plurală: nu mai vorbim despre o singură „funcție” a artistului, ci despre o poziție care se (re)negociază continuu între atelier, spațiul public și circuitul cultural în care lucrările sale ajung. Pentru mine, ca artist, una dintre responsabilitățile pe care le resimt cel mai mult este cea formativă, probabil acest aspect fiind influențat și de postura de profesor. Arta are o forță expresivă greu de egalat, iar ceea ce creează artistul poate modela sensibilități, poate deschide întrebări, poate influența felul în care o generație înțelege lumea. În același timp, societatea în care trăim este o lume eminamente dominată de imagine și ca artist mă întreb mereu unde și cum își (mai) găsește locul arta în această lume”.

Gabriela spune că arta presupune vulnerabilitate, însă tocmai în asta constă puterea ei. În artă, curajul și încrederea se construiesc pe parcurs, în urma practicii.

„Există două direcții care pot fi urmate, una dintre ele este cea în care arta este abordată ca o posibilă carieră, iar cealaltă este cea unde arta reprezintă un hobby. Ambele pot fi la fel de împlinitoare, doar că au mize diferite. Prima opțiune presupune consecvență, disciplină, resurse investite, iar de multe ori procesul poate fi anevoios, pe când arta ca hobby vine fără niciun fel de presiune, iar scopul principal este decoperirea, relaxarea și bucuria personală”, a precizat tânăra doctorandă.

Temele preferate de Andreea Gabriela Tudor, ca artist plastic consacrat sunt: memoria (personală și colectivă), identitatea și auto-reflecția, timpul, spațiul urban și „memoria locului”, vizibilul și invizibilul. Acest lucru a fost subliniat și de muzeograful Fatme Nistoroi, de la Muzeul Brăilei „Carol I”, la vernisajul expoziției „Acest spațiu nu există” (2024-2025):

 „Demersul expozițional chestionează concepte precum memorie, spațiu și identitate. Urmărind o aparentă intenție documentară, imaginile sunt, de cele mai multe ori, construcții regizate care explorează tema identității, în raport cu efectele trecerii timpului. Imaginea sinelui este construită, astfel, în relație cu imaginea celuilalt -acesta fiind „familia”. Dimensiunea narativă a lucrărilor este înțeleasă și din perspectiva scenografiei propuse de artistă, care, prin asocieri diverse de elemente, fie acestea fotografii, obiecte personale sau documente, reușește cumva să diminueze granițele dintre real și imaginar. Perspectiva devine simbolică, detașându-se de natura percepută”.

Din punct de vedere al proiectelor, pentru Gabriela, anul 2026 va fi unul deosebit de prosper: are planificate expoziții de grup în mai multe orașe din țară și din străinătate, precum și o expoziție personală. În perioada imediat următoare, va avea lucrări prezentate în cadrul Expoziției Internaționale „West Meets East – A Cultural Book Exchange”, ediția a XIV-a (11-27 martie, Muzeul Naţional al Literaturii Române, București), precum și în cadrul Salonului Național de Plastică Mică de la Brăila, ediția a XXVII-a (14 martie – 5 mai, Galeria de Artă).