Social
Nea’ Codruţ, un exemplu de urmat. Flori, curăţenie şi bun gust
• case şi curţi îngrijite, flori şi curăţenie pe strada George Enescu • nea’ Codruţ, pensionar, are grijă ca zona din faţa casei lui să fie mereu un model
Este de apreciat şi încurajator că, în cartiere, tot mai multe străzi sunt fără gunoaie şi bine gospodărite de către locuitori, majoritatea lor, mari iubitori ai florilor şi amenajării cu gust a spaţiilor verzi. Iar astfel de exemple sunt nu doar în Brăiliţa, Vidin sau Chercea, dar şi în Radu Negru. Mai ales acolo unde şi carosabilul a fost asfaltat iar reţeaua de apă-canal modernizată.
Un exemplu, str. George Enescu. Liniştită şi cu “n” variante de amenajare a terenului din faţa curţilor, fie la vile sau case mai arătoase dar şi la altele mai modeste, majoritatea fiind bine îngrijite. Blocurile impozante dintre străzile Milcov şi Negoiului nu sunt sluţite ca cele din alte zone din oraş, având parcări din piatră cubică. Iar colectarea gunoaielor se face civilizat. Deci, toate felicitările!
Toate felicitările le merită şi Gheorghe Condruţ, pensionar, în vârstă de 68 de ani, de fel din Mohreanu – Ulmu. L-am întâlnit deunăzi pe str. George Enescu. Poate ar mai fi lucrat şi acum, când este o lipsă acută de meseriaşi, aproape în toate domeniile. În timp ce uda florile şi îngrijea spaţiul verde, inclusiv de pe trotuarul vecin, am discutat preţ de aproape o jumătate de oră, şi am aflat ce-l supără cel mai mult: o paralizie de la genunchi în jos. Asta nu-l împiedică să se ocupe zilnic de frumoasa amenajare a trotuarului, realizată împreună cu fiul său Iulian, tot constructor. Adulţii dar şi copiii se bucură şi admiră pata de culoare şi frumos de la poarta familiei Condruţ.
Revenind însă la seniorul familiei, acesta a lucrat ca dulgher pe şantierele ICMJ (Concivia), dar şi în Libia, Siria şi Irak. Acolo şi-a lăsat o parte din sănătate, fără să-şi facă de râs meseria şi locul unde a muncit onorabil, pe şantiere, fără să-şi facă de râs ţara, judeţul şi oraşul Brăila. O biografie simplă a unuia dintre cei care au fost şi sunt “sarea pământului”, lăsând ceva trainic în urma lor.
Şi pentru că a ajuns ceva (ne)firesc să aminteşti de viaţa şi greutăţile sau succesele unor constructori, proiectanţi şi arhitecţi (care merită să-şi vadă numele pe unele realizări de excepţie ale lor – poate vom reveni asupra acestui subiect), îi dorim lui nea’ Condruţ viaţă lungă şi sănătate!
Social
Sărăcia afectează milioane de copii din România. Unul din trei se confruntă cu riscul excluziunii sociale
Sărăcia continuă să afecteze profund copilăria în România. Pentru sute de mii de familii, lipsurile nu înseamnă doar dificultăți în achitarea facturilor, ci și probleme în asigurarea unei alimentații corespunzătoare, a hainelor, a rechizitelor sau a accesului la activități educaționale. Cele mai recente date europene arată că aproape unul din trei copii din România se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, o realitate care influențează nu doar prezentul, ci și șansele acestor copii de a avea un viitor mai bun.
Potrivit datelor Eurostat pentru anul 2025, 32,4% dintre copiii din România cu vârste sub 18 ani se aflau în această situație. Procentul este mai mic decât în anii precedenți, când indicatorul ajunsese la 39% în 2023 și 33,8% în 2024, însă țara noastră continuă să se situeze printre statele europene cu cele mai ridicate niveluri ale sărăciei în rândul copiilor.
România, printre țările europene cu cele mai mari probleme
Datele publicate în octombrie 2026 de organizația Salvați Copiii confirmă amploarea fenomenului. La nivelul Uniunii Europene, aproximativ 19 milioane de copii continuă să fie expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială.
România a înregistrat în 2025 cea mai redusă valoare a indicatorului din ultimul deceniu, însă procentul de 32,4% rămâne foarte ridicat în comparație cu media europeană. În clasamentul statelor membre, țara noastră se află pe locul al treilea, după Spania și înaintea celorlalte state cu valori mai mici.
Sărăcia nu trebuie înțeleasă exclusiv ca lipsa veniturilor. Indicatorul european ia în calcul și privarea materială și socială severă, precum și situația copiilor care trăiesc în gospodării în care adulții au o intensitate foarte redusă a muncii.
Cu alte cuvinte, un copil poate fi afectat chiar dacă familia sa are un anumit venit, atunci când resursele disponibile nu îi permit să beneficieze de condițiile considerate necesare pentru o viață decentă.
Sărăcia se vede în alimentație, educație și sănătate
Consecințele lipsurilor materiale se resimt în aproape toate aspectele vieții unui copil. Unii nu au acces constant la alimente suficiente și variate, alții nu dispun de haine potrivite pentru sezonul rece sau de un spațiu adecvat pentru pregătirea lecțiilor.
În familiile vulnerabile, costurile asociate școlii pot deveni o povară suplimentară. Transportul, rechizitele, îmbrăcămintea și participarea la activități educaționale pot depăși posibilitățile părinților. În aceste condiții, copiii pornesc în viață cu dezavantaje importante față de colegii lor din familii cu venituri mai mari.
O analiză prezentată de Salvați Copiii în octombrie 2026 evidențiază și diferențele mari de performanță școlară în funcție de situația economică a familiei.
Potrivit datelor PISA 2025 citate de organizație, 70,6% dintre elevii proveniți din medii dezavantajate au rezultate slabe la citire, comparativ cu 20,6% dintre elevii din familii înstărite.
Diferența arată cât de mult poate influența situația materială accesul la educație și capacitatea copiilor de a-și valorifica potențialul.
O problemă care poate continua și la vârsta adultă
Efectele sărăciei din copilărie nu dispar automat odată cu înaintarea în vârstă. Lipsurile din primii ani de viață pot influența dezvoltarea, sănătatea, rezultatele școlare și posibilitățile de angajare.
Copiii care nu beneficiază de aceleași oportunități educaționale au un risc mai mare să întâmpine dificultăți și la intrarea pe piața muncii. Astfel, dezavantajele economice se pot transmite de la o generație la alta.
Organizația Salvați Copiii atrage atenția asupra necesității unor măsuri mai consistente pentru sprijinirea familiilor vulnerabile, inclusiv prin acces mai bun la educație, servicii medicale, hrană și protecție socială.
Datele arată că România a făcut progrese în ultimii ani, dar problema este departe de a fi rezolvată. În spatele procentelor statistice se află copii pentru care lucruri considerate firești de alți colegi – o masă suficientă, rechizite noi, haine potrivite sau participarea la o excursie școlară – pot rămâne un lux.
Social
Una din patru gospodării din mediul rural încă nu are toaleta în locuință
Deși România a făcut progrese importante în ultimii ani în ceea ce privește condițiile de locuit și extinderea utilităților, accesul la facilități sanitare de bază rămâne o problemă pentru numeroase familii din mediul rural. Aproximativ una din patru gospodării de la sate nu are nici în prezent toaletă în interiorul locuinței, iar diferența față de mediul urban continuă să fie considerabilă.
Potrivit celor mai recente date INS, aferente anului 2025 și analizate într-un studiu privind infrastructura locuințelor, doar 75% dintre gospodăriile rurale aveau toaleta în interiorul casei. Situația este ceva mai bună în privința băii, 75,5% dintre gospodării beneficiind de cadă sau duș în locuință.
Prin comparație, în mediul urban, aproape 98% dintre gospodării dispun de aceste facilități.
Progrese importante în ultimii aproape 20 de ani
Evoluția este totuși semnificativă dacă sunt comparate datele actuale cu cele din urmă cu aproape două decenii.
În 2007, numai 16,5% dintre gospodăriile din mediul rural aveau toaletă în interiorul locuinței. În cazul băii, procentul era de 20,4%.
În 2025, valorile au ajuns la 75%, respectiv 75,5%. Asta înseamnă că accesul la facilități sanitare s-a îmbunătățit considerabil, însă decalajul dintre sate și orașe rămâne mare.
Și în ultimul an s-au înregistrat progrese. Ponderea gospodăriilor rurale cu toaletă în interior a crescut de la 71,1% în 2024 la 75% în 2025.
Cu toate acestea, aproximativ un sfert dintre gospodăriile de la sate continuă să utilizeze toalete amplasate în afara locuinței.
Canalizarea rămâne una dintre marile probleme ale satelor
O altă provocare este reprezentată de extinderea rețelelor de canalizare. Chiar dacă infrastructura s-a dezvoltat, accesul la apă curentă nu înseamnă automat și posibilitatea racordării la sistemul public de colectare a apelor uzate.
În 2025, România avea 2.424 de comune cu rețea de alimentare cu apă, în timp ce canalizarea era disponibilă în numai 1.381 de comune, dintr-un total de 2.862.
Astfel, 1.063 de comune aveau apă la robinet, dar nu dispuneau de rețea publică de canalizare.
Totuși, anul trecut a adus o extindere importantă a infrastructurii. Rețeaua de canalizare din mediul rural a crescut cu 11,8%, ajungând la 24.623 de kilometri. În același timp, rețeaua de alimentare cu apă s-a extins cu 2,6%.
În cursul anului 2025, 85 de comune care nu aveau anterior canalizare au beneficiat de conectarea la această infrastructură.
Brăila, printre județele cu multe comune fără canalizare
Situația infrastructurii diferă semnificativ de la un județ la altul. În județul Brăila, dintre cele 40 de comune, numai opt aveau rețea de canalizare în 2025, potrivit datelor prezentate în analiza bazată pe statisticile INS.
Asta înseamnă că 32 de comune nu aveau încă această infrastructură publică.
Este important de precizat că lipsa unei rețele publice de canalizare nu înseamnă automat că toate gospodăriile din respectivele localități nu au toaletă în interior. Unele locuințe dispun de sisteme individuale de colectare a apelor uzate.
La nivel național, diferența dintre mediul rural și cel urban arată însă că accesul la condiții sanitare considerate obișnuite în majoritatea locuințelor de la oraș continuă să fie o problemă pentru numeroase familii de la sate.
Extinderea rețelelor de apă și canalizare rămâne esențială pentru îmbunătățirea condițiilor de trai, protejarea sănătății populației și reducerea diferențelor dintre comunitățile rurale și cele urbane.





















