Adaugă ca sursă preferată în Google

• pe la 1850, un brăilean mai înstărit și cu frică de Dumnezeu, Moș Mihai Turcanu, a lăsat prin testament un han Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” • gestul este unul fără precedent în analele Brăilei • n-am fi aflat probabil, niciodată, de binele făcut de Moș Mihai, dacă n-ar fi existat un document doveditor, păstrat de arhiviștii brăileni • biserica la care se ruga Moș Mihai Turcanu a fost mistuită de un incendiu, la 1895, iar testamentul a dispărut, cel mai probabil, în vâlvătaie • pe locul vechiului lăcaș se ridică, astăzi, somptuoasa Biserică „Adormirea Maicii Domnului”, care administrează un cabinet medical și o grădiniță pentru 40 de copii proveniți din familii nevoiașe  
 
Brăilenii au auzit vorbindu-se de Chercea, marele filantrop și ctitor, sau de Dumitru Ionescu, care a lăsat urbei faimosul teatru din Piața Sfinții Arhangheli. Dar sunt alți zeci de filantropi pe care-i știe numai Bunul Dumnezeu și ale căror nume zac ascunse în documente prăfuite.
Îl vom pomeni aici pe unul dintre donatorii uitați ai Brăilei, pe care l-am aflat cu ajutorul neobosiților arhiviști brăileni, Ștefania Botez și Cristian Filip. Este vorba de Moș Mihai Turcanu, creștin evlavios și înstărit care, la mijlocul secolului al XIX-lea, a donat prin testament un han Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”. Testamentul lui Moș Mihai Turcanu a dispărut, probabil, în incendiul care a mistuit biserica la finele sec. XIX. A rămas, însă, o mărturie a dărniciei sale, pe care o prezentăm aici, cu venerație. Este vorba de raportul întocmit de fostul epitrop al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, din Brăila, cu cheltuielile făcute din venitul unui han dăruit de Moș Mihai Turcanu prin testament. Prețiosul document este înregistrat la Arhivele Naționale Brăila, Fond Primăria Municipiului Brăila, struct. 1, u. a. nr. 42/1860, fila 2.  Redăm mai jos conținutul documentului scris îngrijit, caligrafic, cu alfabet de tranziție, păstrând, desigur, exprimarea de odinioară.   
 
„Principatele Unite/ D. Presedent,
 
Bilanțul de venit și cheltuieli al Hanului lui Moș Mihai Turcanu, din timpul epitropiei subscrisului până în anul 1854 (1851-1854 – n.r.) care s-a cerut de către D(omniile) V(oastre) prin notele No. 2720 și 461 cu onoare vi se alătură pe lângă aceasta; iar celelalte deslușiri, atât pentru han, cât și de darea banilor, se pot vedea chiar în Testamentul lui Moș Mihai, care se află în păstrarea actualilor epitropi ai bisericii.
Fostul epitrop al Bisericii Adormirii (semnătura)
(…) 1861, martie 16. Onor. Consiliu Municipal din orașul Brăila”.
Urmează două pagini cu venituri și cheltuieli înregistrate la Hanul lui Moș Mihai Turcanu între 1851 și 1854. Veniturile consemnate în document sunt de 7.468 lei, iar cheltuielile de 3.919 lei.
 
Biserica la care se închina Moș Mihai a fost mistuită de flăcări
 
Actuala biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Brăila este ridicată pe locul unui mai vechi lăcaș de închinăciune, la care se închina Moș Mihai Turcanu și despre care pomenește documentul de la 1861. Potrivit documentelor de arhivă, prima biserică ridicată aici, din cărămidă, în anul 1844, a fost mistuită de flăcări în anul 1895, într-un incendiu iscat de neglijența muncitorilor tinichigii care reparau acoperişul. În locul acesteia a fost ridicat, mai întâi, un  paraclis din lemn. La construcția acestuia s-au folosit fondurile fostului lăcaș de cult, precum și donațiile enoriașilor. Nu se mai știe dacă, la acel moment, parohia mai avea în stăpânire Hanul lui Moș Mihai Turcanu, lăsat bisericii celei vechi prin testament.  
Potrivit pisaniei așezate la loc de cinste, la intrarea în sfântul lăcaș, Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost întemeiată la data de 31 mai 1909 și terminată la 27 aprilie 1914, când a fost sfințită de către Prea Sfințitul Episcop Nifon al Dunării de Jos, „sub domnia Măriei Sale Regelui Carol I al României”. La acea dată, preot paroh și protoiereu al județului Brăila era vrednicul de pomenire preot econom Ilie Didicescu, teolog recunoscut, „prin a cărui osârdie s-a început opera de ctitorire, ajutat de pr. econom Ioan Nicolau și epitropii Atanase Țenescu și C. N. Macedonescu”. Arhitectul care a proiectat Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost Mihail S. Nicolescu, iar meșterul constructor D. R. Dumitrescu. Pictorul V. C. Robea este cel care a realizat pictura murală a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”. Totodată, Icoanele Împărătești și icoana de hram sunt îmbrăcate în argint. Biserica păstrează o tapiserie (epitaf) cu scena Adormirii Maicii Domnului, lucrată în fir, deosebit de frumoasă, precum și multe alte obiecte de cult lucrate cu multă iscusință.
Pe lângă Biserica „Adormirii Maicii Domnului” funcționează, începând din anul 2000, un cabinet medical parohial care poartă același nume cu al așezământului religios și care deservește, în fiecare an, sute de persoane. Tot în cadrul parohiei funcționează, din anul 2001, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Primăria Brăilei, grădinița parohială „Familia“. Aici sunt îngrijiți peste 40 de copii care provin fie din familii monoparentale sau dezbinate, cu posibilităţi financiare reduse, copii luaţi în plasament sau din familii de rromi sau copii lăsaţi în grija rudelor de părinţii plecaţi în străinătate. Aceasta se numără printre puținele instituții de învățământ care oferă un program special pentru copiii cu dizabilităţi sau cu probleme speciale. Cheltuielile sunt suportate de parohie, cu sprijinul financiar al unor donator și prin strădania preotului paroh Cătălin Hurmuzache. Grădiniţa de la „Adormirea Maicii Domnului” are cantină proprie, iar copiii sunt îndrumaţi de trei educatoare şi un asistent social, care-i învață și limba engleză.
 
La finele secolului XIX, Brăila avea aproape 70 de hanuri și hoteluri
Potrivit istoricilor, în anul 1864 – la 10 ani după emiterea documentului despre Hanul lui Moș Mihai Turcanu, donat Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” – pe vremea domnitorului Cuza, cele mai râvnite hanuri din Brăila erau: Hanul lui Vasile Malcoci (Calea Galați, colț cu Strada Catolică, al cărui pavaj din marmură albă se poate vedea și astăzi), Hanul Roșu, Hanul lui Zosima, Hanul lui Gh. Papazovici, Hanul lui Ceapâru (Ceacâru), Hanul Padulu, Hanul lui Aron Zarafu, Hanul Unguresc, Hanul lui Bluster, Hanul lui Petre Boiangiul (ctitorul Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”), Hanul lui Ilie Bochieru, Hanul lui Cosma Bercaru, Hanul lui Dumitru Cetula, Hanul lui Papazulu, Hanul Trandaburu, Hanul lui Barbu Dumitrescu. Fiecare han gemea de negustori sosiți cu marfă la Brăila și de navigatori, că roiau corăbiile și vapoarele în port. La acea vreme, în orașul de la Dunăre erau și multe hoteluri, care funcționau după modelul celor din Occident: Hotel Rally, Hotel Pesta, Hotel Victoria, Hotel Petersburg (actual sediu al Serviciului de Evidență a Persoanelor, B-dul Cuza colț cu Calea Regală), Hotel London, Hotel de Paris, Hotel d’ Athene, Hotel Weibl, Hotel Galați, Hotel Roman, Hotel România, Hotel Berlin, Hotel Moscova, Hotel Europa și Hotel Orient. Multe alte hanuri sau hoteluri erau modeste case de locuit, fără mari pretenții de confort. La stradă, vechile hanuri, inclusiv Hanul lui Malcoci, aveau prăvălie (cârciumă, cafenea sau băcănie) urmată de două sau mai multe camere spre curtea în care se afla un șopron de scândură și un puț cu două găleți de fier. Așa era hanul lui Gheorghe Garoiu, din colțul Străzii Rahovei cu actuala Stradă 1 Decembrie 1918. Potrivit unor statistici de la sfârșitul secolului al XIX-lea, la Brăila erau nu mai puțin de 68 de hanuri și hoteluri care se întrețineau din propriile venituri.