Cultură
Mariana Nicolesco la o mare celebrare a muzicii şi a culturii la Ateneul Român
• joi, 17 şi vineri, 18 mai – Concert Extraordinar Beethoven Orchestra Simfonică a Filarmonicii George Enescu • dirijor – Elio Boncompagni, pianist – Matei Varga •la finele Concertului are loc lansarea volumului “Un alt cânt al lui Marte. Cântul iubirii”, publicat de editura Curtea Veche, de ilustrul muzicolog şi scriitor italian Paolo Isotta, care va semna autografe în foaierul Ateneului
Orchestra Simfonică a Filarmonicii George Enescu, dirijată de maestrul Elio Boncompagni, va interpreta în Concertul Extraordinar Beethoven care va avea loc la Ateneul Român joi, 17 şi vineri, 18 mai Uvertura Leonora Nr. 2, Concertul pentru pian Nr. 4 în Sol major, solist Matei Varga, şi Simfonia Nr. 5 în do minor op. 67 de Ludwig van Beethoven.
Discipol al legendarilor maeştri Franco Ferrara şi Tullio Serafin, Elio Boncompagni e aclamat în Europa, în cele două Americi şi în Australia în fruntea celor mai renumite orchestre, ca şi la pupitrul a numeroase spectacole de operă de remarcabil succes.
Despre arta pianistului Matei Varga, aşezat de critici de seamă în linia genialilor predecesori Dinu Lipatti şi Clara Haskil, ziarul Süddeutsche Zeitung din München scrie că este nici mai mult nici mai puţin decât magică, ceea ce confirmă triumfurile sale în America, în Europa sau în China.
“La comemorarea a 60 de ani de la trecerea în eternitate a lui George Enescu – spune Mariana Nicolesco – cel mai important şi mai frumos articol din presa internaţională dedicat muzicianului român a fost cel al lui Paolo Isotta, publicat de cotidianul Corriere della Sera.
Cu acel prilej s-a legat între noi o prietenie al cărei miez, după cum scrie Paolo, e străvechi. Această prietenie e la originea primei sale vizite în ţara noastră, cu doi ani în urmă şi a minunatei ediţii în limba română a volumului său
Mare e mândria – declară Paolo Isotta – mare e bucuria pe care mi le aduce ideea că această carte e tradusă în limba naţiunii care-i numără printre fiii săi pe unul dintre cei mai mari Maeştri ai Muzicii, George Enescu, şi care-l are drept Fiu de Onoare pe Ovidiu, unul dintre cei mai mari Maeştri ai Poeziei.
“Cartea sa – pe care am plăcerea s-o prefaţez – este o incursiune fără egal în imensităţile cunoaşterii şi, în acelaşi timp, un omagiu fără precedent adus literaturii, artei şi muzicii noastre: fără acestea, afirmă Paolo Isotta, cultura Europei n-ar fi azi ceea ce este. Apreciere semnificativă, cu atât mai mult cu cât vine din partea unui autor de incomparabil prestigiu, profesor de Istoria Muzicii la Conservatorul din Torino şi apoi la cel din Napoli.
Sunt fericită că lansarea volumului
Cultură
„Nu Brăila este fiica Țării Românești, ci ea este maica acestui Principat”
• este titlul colocviului dedicat savantului Nicolae Iorga, la 155 de ani de la naștere • evenimentul se va desfășura marți, 17 noiembrie, în Sala „Regele Ferdinand I și Regina Maria” a Muzeului Brăilei „Carol I” • vor susține comunicări: drd. Fatme Nistoroi, drd. Cătălina Mârza, conf. dr. Costin Croitoru, dr. Zamfir Bălan și dr. Adrian Trifan
Sala „Regele Ferdinand I și Regina Maria” a Muzeului Brăilei „Carol I” (instituție aflată în Piața Traian nr. 3) găzduiește marți, 17 noiembrie 2026, de la ora 11:00, colocviul „Nu Brăila este fiica Țării Românești, ci ea este maica acestui Principat”, dedicat marelui savant, om politic și academician Nicolae Iorga, la 155 de ani de la naștere. Intrarea este liberă.
Prezintă: drd. Fatme Nistoroi, „Contribuțiile lui Nicolae Iorga referitoare la Brăila turcească”; drd. Cătălina Mârza, „Institutul Român (Casa Iorga) din Saranda, Albania, centru de cultură și spiritualitate românească în Balcani”; conf. dr. Costin Croitoru, „Asupra legăturilor lui Nicolae Iorga cu Brăila”; dr. Zamfir Bălan, „Nicolae Iorga despre Panait Istrati” și dr. Adrian Trifan, „Nicolae Iorga și românii din Balcani”.
Savantul Nicolae Iorga (n. 5 iunie 1871, Botoșani, d. 27 noiembrie 1940, Strejnicu) a fost un mare istoric, critic literar, dramaturg, enciclopedist, memorialist, profesor universitar și academiecian, dar și om politic (parlamentar, cel de-al 34-lea prim-ministru al României). Implicat activ în sărbătorirea Centenarului eliberării urbei dunărene de sub turci (1929), Iorga a fost un adevărat prieten al Brăilei, apropiat al familiei primarului Traian Țino și nu numai.
A publicat lucrări despre Brăila și a susținut conferințe la Teatrul Comunal, azi „Maria Filotti”.
Cultură
„Armata Română la ceas de sărbătoare”. Expoziție de Ziua Artileriei Române
• deschisă publicului pe 10 noiembrie, în clădirea de patrimoniu a Bibliotecii Județene „Panait Istrati”, expoziția documentară realizată de Camelia Aurelia Cherciu, biblitecar, poate fi vizitată până la data de 24 noiembrie 2026
„Armata Română la ceas de sărbătoare” – este tema expoziției documentare realizată de Camelia Aurelia Cherciu, bibliotecar, cu prilejul Zilei Artileriei Române (10 noiembrie). Deschisă la Compartimentul Împrumut Carte pentru Adulți, din clădirea de patrimoniu a Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila (Piața Poligon nr. 4), expoziția poate fi vizitată până pe data de 24 noiembrie 2026.
„Ziua Artileriei Române este sărbătorită, anual, la 10 noiembrie, în amintirea momentului în care, prin Porunca Domnească nr. 198, domnitorul Gheorghe Bibescu a consfințit înființarea primei baterii de artilerie a Țării Românești. Data reprezintă actul de naștere al artileriei române moderne și un reper fundamental în tradiția militară națională. Această zi este mai mult decât o aniversare militară.
Este un prilej de omagiere a generațiilor de artileriști care și-au făcut datoria pe câmpurile de luptă, a celor care au contribuit la dezvoltarea și modernizarea armei și a tuturor militarilor care duc mai departe tradiția acesteia.
Pentru că Artileria nu înseamnă doar tunuri, obuziere sau rachete. Înseamnă precizie, calcul, disciplină, stăpânirea tehnicii și, mai presus de toate, oameni bine pregătiți, capabili să acționeze împreună. Pentru că, dincolo de puterea focului, adevărata forță a artileriei a stat, întotdeauna, în priceperea și responsabilitatea celor care o servesc”, au consemnat organizatorii expoziției documentare.
Istoria artileriei este legată de procesul de modernizare a Armatei Naționale și de formarea statului român modern. De-a lungul timpului, de la primele tunuri de bronz până la sistemele moderne de artilerie, această armă a reprezentat una dintre principalele forțe de sprijin ale trupelor terestre, având un rol important în marile confruntări militare ale României.
Primele forme de artilerie au fost cunoscute pe teritoriul românesc încă din Evul Mediu, fiind folosite în oștile voievozilor și domnitorilor. Totuși, constituirea artileriei ca armă distinctă, organizată în cadrul unei armate moderne, s-a produs în secolul al XIX-lea.
Momentul fundamental s-a petrecut la 10 noiembrie 1843, când domnitorul Țării Românești, Gheorghe Bibescu, a promulgat Porunca Domnească nr. 198, prin care se legifera înființarea primei baterii de artilerie. Un detaliu interesant este că primele patru tunuri, de calibru 80 mm, fuseseră dăruite domnitorului de sultanul Abdulmejid I, cu prilejul unei vizite la Istanbul. Primul comandant al bateriei a fost căpitanul Pavel Lenz.
În anii următori, artileria s-a dezvoltat atât în Țara Românească, cât și în Moldova. Un alt reper important a fost 21 decembrie 1860, când, în timpul domniei Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cele patru baterii existente au fost reunite în primul Regiment de artilerie al Armatei Române moderne.
Dezvoltarea artileriei a fost strâns legată de evoluția tehnicii militare și de marile momente ale istoriei naționale.
În timpul Războiului de Independență din 1877 -1878, artileria română s-a afirmat în luptele împotriva otomanilor, contribuind la succesul operațiunilor militare, inclusiv în zona Griviței, Rahovei și Plevnei.
Ulterior, modernizarea armamentului, pregătirea specialiștilor și diversificarea structurilor au transformat artileria într-o componentă esențială a armatei.
La începutul Primului Război Mondial, Armata Română dispunea, deja, de 294 de baterii de artilerie. În această perioadă s-a dezvoltat și artileria antiaeriană, al cărei act de constituire datează din 15 august 1916. În perioada interbelică și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, arma a continuat să se diversifice, adaptându-se noilor realități ale câmpului de luptă.
În perioada postbelică, artileria română a cunoscut noi etape de reorganizare și modernizare, fiind introduse sisteme de artilerie autopropulsată, mijloace antitanc și lansatoare de rachete.
După 1990, transformarea armatei și apropierea de standardele NATO au impus noi direcții de dezvoltare.
Printre sistemele moderne intrate în dotare se numără LAROM și HIMARS, care au schimbat considerabil capacitatea de sprijin cu foc a Forțelor Terestre Române.























