Adaugă ca sursă preferată în Google

• în urmă cu două luni, mantia ultimului Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” de la Brăila, generalul maior Ion Pascale, veteran din Al Doilea Război Mondial, a ajuns la Muzeul Brăilei „Carol I” • „este cea mai înaltă distincție militară de Război”, a precizat muzeograful Viorica Preda, care a expus, pentru prima dată, mantia generalului în cadrul „Obiectului lunii” la Secția Istorie Modernă și Contemporană • rănit de două ori în război, regretatul ofițer al Regimentului 6 Roșiori este cel care i-a bătut pe sovietici cu propriile arme, reușind să reducă la tăcere două baterii de artilerie inamice și să salveze un întreg regiment • scăpat cu viață din iadul Crimeii, Ion Pascale a fost decorat cu cele mai înalte distincții românești și germane, inclusiv Ordinul „Mihai Viteazul” și  a devenit Cetățean de onoare al Brăilei • a trecut la Domnul în anul 2009, la un an după ce a fost ridicat la gradul de general maior
 
La 80 de ani de la marea conflagrație mondială care a îndoliat sute de mii de familii de români, Brăila își cinstește eroii căzuți pe câmpurile de luptă pentru apărarea patriei și pe cei schilodiți în luptele din Răsărit și din Apus.
În urmă cu două luni, mantia ultimului Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” – cea mai înaltă distincție militară de Război – a intrat în colecțiile Muzeului Brăilei „Carol I”, grație managerului instituției, conf. dr. Costin Croitoru, colegilor de la Secția Istorie și bunăvoinței arătate de rudele celui care a fost general maior (ret.) Ion Pascale, ofițer de cavalerie în Al doilea Război Mondial și Cetățean de onoare al Brăilei. Astfel a fost salvată mantia Ordinului „Mihai Viteazul”, obiect sfânt care poate fi admirat, astăzi, la muzeu. Iar în spatele fiecărui obiect care poate fi descoperit la muzeu se află o poveste, poveste care așteaptă să fie dezvăluită, după cum ne-a mărturisit Viorica Preda, muzeograf la Secția Istorie Modernă și Contemporană, cea care a primit în grijă mantia Generalului Pascale. Despre Generalul Ion Pascale, colegul de arme al vestitului Ion Tobă „Hatmanul”, un alt mare ofițer de cavalerie brăilean – care a salvat, în 1940, Mănăstirea Putna din mâinile hoardelor bolșevice – cițiți în rândurile care urmează.
„Am să vă relatez istoria unei mantii care a ajuns la noi, la Secția Istorie Modernă și Contemporană. Într-o dimineață de noiembrie a anului 2022, domnul manager, conf. dr. Costin Croitoru, m-a convocat în biroul dumnealui, unde erau prezenți un domn și două doamne. Discuția era începută de mult, așa că am primit lămuriri și am observat o frumoasă mantie albă, așezată cu grijă în încăpere. Cine erau oamenii prezenți și ce se întâmplase, de fapt? Cele două doamne erau fiicele celui ce purtase mantia și veniseră să o doneze Muzeului Brăilei, în memoria tatălui lor, Ion Pascale, participant la cel de-Al Doilea Război Mondial. Ulterior, am stabilit o întâlnire cu doamna Carmen Popa (fiica generalului – n.r.), care a fost de acord să ne ofere câteva fotografii cu tatăl dumneaei și câteva înscrisuri și așa am reconstituit povestea mantiei dar, mai ales, a purtătorului ei, pentru a organiza o expoziție în luna decembrie 2022, expoziție pe care noi o numim Obiectul lunii”, povestește Viorica Preda, pasionatul muzeograf  brăilean.
Mantia de Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” a aparținut generalului maior Ion Pascale (1915-2009) născut în satul Enghez (astăzi, General Scărișoreanu), comuna Azamcea, județul Constanța, adoptat ulterior de Brăila, având în vedere că, în anul 1937, Pascale a absolvit Liceul Comercial de Băieți din vechea urbe dunăreană. Asemenea celor din generația sa, Ion Pascale a trăit experiența războiului, participând la Campania din Răsărit, începând cu 22 iunie 1941, alături de Regimentul 6 Roșiori Iași, fiind, în acea perioadă, un tânăr sublocotenent de cavalerie, pentru că îmbrățișase dinainte cariera militară.
„A fost rănit pe front de două ori, în 14 februarie 1942 și 28 aprilie1944, iar pentru faptele sale de arme a fost avansat în grad și a fost decorat, în anul 1941, cu  Ordinul Coroana României cu spade și panglică de Virtute Militară, clasa a II-a și în anul 1943, cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. Înființat prin Înaltul Dectet Regal nr. 2968 din 26 septembrie 1916, al Regelui Ferdinand I Întregitorul, Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” este cea mai înaltă distincție militară de Război, destinat răsplătirii faptelor „excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului”. Este organizat pe 3 clase: III, II și I. Condițiile de acordare a acestui ordin s-au schimbat de-a lungul timpului și, după cel de Al Doilea  Război Mondial, ordinul a fost desființat, fiind reînființat în anul 2000”, ne-a precizat Viorica Preda.
Ordinul „Mihai Viteazul” era reprezentat de o mantie din postav alb, însoțită de caschetă sau o căciulă. Mantia Ordinului „Mihai Viteazul” clasa a III-a, ajunsă în colecțiile muzeului, are aplicată în partea stângă o cruce în formă de treflă cu diametrul de 44 de mm și lățimea brațelor crucii de 9 mm. Mai trebuie precizat faptul că, în anul 2008, purtătorul înaltei distincții de Război, Ion Pascale, a fost înaintat la gradul de general maior, iar în 2009 s-a stins din viață, fiind înmormântat cu onoruri militare. Mantia se află acum expusă în Secția de Istorie Modernă și Contemporană a Muzeului Brăilei „Carol I” (Piața Traian nr. 3) și poate fi admirată de miercuri și până duminică, între orele 9.00-17.00.
 
Două baterii de coastă reduse la tăcere de brăileanul Pascale
General maior în retragere și veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, Ion Pascale, ofițer al Regimentului 6 Roșiori, a fost o legendă vie a Brăilei. A luptat cu mult curaj în Războiul din Răsărit, fiind rănit de două ori, în decembrie 1942 (când a stat în spital trei luni de zile) și în aprilie 1944. Pentru faptele sale de arme, a primit Ordinul „Coroana României” cu spade și panglică de Virtute Militară, clasa a II-a (iunie 1941), Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a (1943) și Crucea de Fier germană, clasa a II-a (iulie 1942), fiind decorat de însuși feldmareșalul Erich von Manstein, comandantul Grupului de Armate Sud. În anul 1994, Ion Pascale a devenit Cetățean de onoare al Brăilei, iar în anul 2008, la vârsta de 93 de ani, a fost înaintat la gradul de general maior (general cu două stele). Redăm în continuare frânturi din jurnalului generalului Pascale, de pe Strada Griviței, ofițerul care a supraviețuit iadului din Crimeea și care, în anul 1941, i-a bătut pe ruși cu propriile arme și a salvat un regiment întreg, reducând la tăcere două baterii de artilerie grea sovietice.
„În ziua de 31 august/1 septembrie 1942, fiind cu Regimentul 6 Roșiori în Crimeea și intrând prin Istmul Pericop, am fost încercuiți de trupele rusești care erau instalate pe litoralul Mării Negre, în vederea unei eventuale debarcări a trupelor românești. Trupele rusești erau instalate în Crimeea cu o armată întreagă și cu artilerie grea îndreptată spre mare. În noaptea de 31 august 1942, o parte din tunurile de coastă erau îndreptate înspre noi, cu scopul de a distruge regimentul”, povestește generalul Ion Pascale în jurnalul său.
În aceste împrejurări, colonelul Cornea, comandantul detașamentului compus din Regimentele 6 și 10 Roșiori, a solicitat un ofițer voluntar care să cerceteze pozițiile inamicului și să-i anihileze tunurile. Sublocotenentul Ion Pascale s-a oferit voluntar. Însoțit de un pluton din Escadronul II Cavalerie și o grupă de mitraliere din Escadronul lt. Nicolau, Pascale a urcat în autovehiculele pe care le avea la dispoziție și s-a îndreptat către inamic, pe direcția Varenikovskaia – Crasnîi Gostagai – Port Anapa. După câteva sute de metri, românii au intrat sub tirul artileriei grele, de 150 mm, rusești. Pascale, însă, nu s-a pierdut cu firea:
„M-am oprit, am debarcat ostașii și i-am împrăștiat în terenul care era plantat cu vie, astfel că aveam oarece camuflaj. După ce am stabilit direcția din care erau trase proiectilele, am dat ordin de instalare în poziție. Proiectilele treceau acum mai departe, spre eșalonul nostru instalat într-o vâlcea. După o consfătuire cu comandanții de grupă și sergentul de la grupa de mitraliere, am hotărât să pornim la atac, lăsând ca sarcină grupei de mitraliere de a trage încontinuu”.
După alte câteva sute de metri, Pascale și camarazii săi au nimerit în mijlocul bateriei inamice. Altceva nu mai aveau de făcut decât să arunce grenadele și să atace la baionetă, avea să relateze veteranul de război. Confruntarea a fost una scurtă și brutală; luați prin surprindere, rușii n-au apucat să tragă niciun foc de armă. Cei care n-au fost uciși, s-au predat românilor conduși de Ion Pascale.
Captura era una foarte importantă, pentru că bateria de coastă căzută în mâinile lui Pacale apăra litoralul Mării Negre, fiind aprovizionată cu vagoane întregi de muniție depozitată în subteran.
Nefiind artilerist, slt. Pascale a încercat să ceară ajutorul rușilor rămași în viață, pentru a încărca tunurile capturate și pentru a reduce la tăcere cea de a doua baterie inamică, ce ținea sub foc regimentul (o baterie de artilerie avea în componență între 6 și 12 tunuri sau obuziere de mare calibru, de 150 de mm). „Am încercat să ne folosim de ruși la încărcarea proiectilelor cu trotil. Din cunoștințele pe care le aveam, am încercat să folosim una dintre piese prin ochire directă pe țeavă (…) În flancul drept, rușii mai aveau o baterie de artilerie pe care o foloseau asupra regimentului nostru. După câteva proiectile trase în mare, prin reglare, am reușit să lovim și a doua baterie inamică, reducând-o la tăcere. După această ispravă, a venit în mijlocul nostru colonelul Cornea, care ne-a felicitat, deoarece am fost primele trupe românești care au atins țărmul Mării Negre și am cucerit Portul Anapa”, povestește Ion Pascale.
Același colonel Cornea avea să-l propună pe brăilean pentru a fi decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”. Iată ce spune Cornea în propunerea înaintată eșalonului superior (publicată în Monitoul Oficial nr. 246/20 oct. 1943): „În acțiunea de urmărire a inamicului de-a lungul litoralului Mării Negre, pe direcția Varenikovskaia – Crasnîi Gostagai – Port Anapa (Regiunea Krasnodar – n.r.) sublocotenentul Pascale Ion s-a remarcat în zilele de 31 august – 1 septembrie 1942 când, formând ariergarda regimentului, primește ordin să atace rezistențele inamicului din față, cu care se găsea în contact, pentru a degaja regimentul. Ofițerul respinge primele elemente inamice reușind, în mai puțin de o oră, prin lupte îneverșunate corp la corp, să pună stăpânire pe o baterie grea inamică, capturând tunurile intacte, inclusiv aparatele de ochire și o cantitate enormă de muniție. Din proprie inițiativă și cu un calm desăvârșit, slt. Pascale folosește imediat tunurile capturate, trăgând asupra unei baterii de coastă care, din flanc, ținea sub foc întregul regiment, în satul și la intrarea în satul Olhova și reușește să o reducă la tăcere”.
Astăzi, mantia eroului de la Port Anapa, salvatorului Regimentului 6 Roșiori – în fața căuia se cuvine să ne reculegem, cu reverență – odihnește la loc de cinste, la Muzeul Brăilei „Carol I”.