Cultură
“La început teatrul mi se părea mic și ușor de cucerit. Acum, odată cu înaintarea mea în vârstă, înțeleg că devin tot mai mic iar teatrul e tot mai mare și mai greu de atins”
La ediția precedentă a Festivalului de Teatru, publicul din Brăila a putut să-i vadă spectacolul “Căsătoria” de N. V. Gogol (Teatrul Municipal “Bacovia” Bacău). Anul acesta revine cu două noi producții: “Colivia cu nebune” de Jean Poirot (Teatrul “Luceafărul” Chișinău”) și “Livada”, adaptare după A. P. Cehov (Teatrul Municipal “Matei Vișniec” Suceava). Vorbim despre Slava Sambriș, unul dintre cei mai apreciați regizori ai momentului, montările sale fiind premiate atât în România, cât și în Republica Moldova. Despre “ingredintele” unui spectacol bun de teatru și ce îi așteaptă pe brăilenii care vor veni la festival, dar și multe altele, aflați din interviul următor.
– Anul acesta reveniți la Festivalul Internațional de Teatru și Arte Performative de la Brăila nu cu unul, ci cu două spectacole. Înseamnă acest lucru ceva pentru dumneavoastră?
– E un angajament mai mare. Așa simt, având în vedere că sunt două trupe de teatru total diferite care vin cu două spectacole la fel de diferite. Am mai avut o experiență de genul acesta la festivalul de la Suceava, unde un spectacol a avut de câștigat iar altul a fost un fiasco total. Probabil că mi-e frică de acest lucru. Dar, dincolo de asta, participarea mea cu două spectacole în festival mă onorează.
– Am vrea să știm ce îi așteaptă pe brăilenii care vor veni la spectacolele ”Colivia cu nebune” și ”Livada”?
– «Colivia cu nebune» este un spectacol despre acceptarea dragostei în toate formele ei. Deși piesa este una clasică, încă mai provoacă și astăzi controverse, reacții. Pentru mine este important ca această temă sensibilă pe care o abordează spectacolul să fie primită, acceptată, în așa fel încât lumea să empatizeze și să se simtă bine. Spectacolul «Livada» vorbește despre despărțirea cu viața, o temă existențială care sper să atingă privitorii.
– Sunteți unul dintre cei mai apreciați regizori ai momentului. În opinia dumneavoastră, care sunt ”ingredientele” unui spectacol bun de teatru?
– Mulțumesc pentru apreciere, dar mai am mult de lucrat asupra mea. Acuma depinde și cât o să rezist pentru că nu-i ușor deloc. Și aici mă refer la condițiile în care se face teatru… Cred că sinceritatea este ingredientul principal și cred că e necesar să înțelegem până la urmă de ce facem teatru.
– Tot din punctul dumneavoastră de vedere aș vrea să știu ce contează mai mult: ca un spectacol să fie bine primit de public sau de către critici?
– Nu știu dacă m-am gândit vreodată la asta… Cred că ambele părți ar avea un cuvânt important de spus pentru mine. Atunci când lucrez la un spectacol mă gândesc la oameni, în general.
– Dintre toate proiectele în care ați fost implicat până acum, ne puteți spune dacă există un spectacol ”de suflet”, care vă reprezintă?
– Cred că spectacolul «Vicontele» de E. Ionesco, «Flori de Mină» de Csaba Szekely, «Livada» după A. P. Cehov sunt câteva spectacole care îmi sunt dragi sufletului.
– Dar până acum, cel mai frumos moment din carieră puteți spune că a fost…
– Tinerețea. Eram naiv, atunci mi se părea totul curat, frumos… Probabil că și acum încă sunt naiv, nu știu… Cred că asta mă face să mai fiu încă în teatru.
– În prezent sunteți și director artistic al Teatrului „Luceafărul” din Chișinău, iar în presa din Republica Moldova ați fost numit ”regizorul care a schimbat teatrul”. Ce a implicat această schimbare?
– Știu că așa se zice despre mine și asta mă bucură, trebuie să recunosc. Întâlnirea mea cu Teatrul «Luceafărul» s-a produs acum trei ani când am fost invitat să montez «Flori de Mină». Nu mi-am imaginat că voi ajunge vreodată să fiu angajatul acestui teatru. Aici am descoperit câțiva actori talentați, actori despre care nu prea se știa mai nimic, pentru că erau umbriți de personalitatea fostului director. Odată cu venirea mea la «Luceafărul» au venit și alți actori care au completat trupa și care acum țin repertoriul teatrului. Este o atmosferă sănătoasă la «Luceafărul» și cred că asta contează cel mai mult!
– În continuare vă împărțiți viața între România și Republica Moldova. Ce vă atrage aici, ce vă îndeamnă să rămâneți acolo?
– Faptul că am făcut un master în regie la București, la clasa profesorului Alexandru Darie, un Om pe care l-am iubit mult, m-a ajutat, cred, să-mi fac o punte de trecere în lumea teatrului din România. Am revenit în Republica Moldova atunci când începuse pandemia. Venisem doar ca să stau în carantină, nimic mai mult, pentru că mă costa mult șederea mea la București. Nu aveam niciun gând să rămân aici, dar s-a întâmplat să mă leg de acest teatru și să-mi devină foarte drag. Am vrut să văd dacă sunt capabil să schimb ceva. Deseori mă gândesc oare ce mă leagă de acest spațiu, de Republica Moldova, de ce mai stau aici… Cred că e vorba de rădăcini, până la urmă, de identitatea noastră pe care încă nu o știm și pentru care încă nu putem lupta, din păcate…
– Vă mai aduceți aminte ce visați la început, când ați făcut primii pași în lumea artistică și ce visați acum?
– Atunci credeam că sunt mare și puternic și că le pot pe toate, iar teatrul mi se părea mic și ușor de cucerit. Acum, odată cu înaintarea mea în vârstă, înțeleg că devin tot mai mic iar teatrul e tot mai mare și mai mare. Și mai greu de atins…
„Colivia cu nebune”
de Jean Poirot, regia Slava Sambriș
Teatrul „Luceafărul” Chișinău, Republica Moldova
Joi, 28 septembrie, ora 18.00, Sala Mare
„Colivia cu nebune” se recomandă drept o comedie despre aparențe și prejudecăți, familii tradiționale și… mai puțin ori, poate, mai mult de-atât, sau, într-un cuvânt: despre iubire, în toate formele și înțelesurile ei.
Un tânăr îndrăgostit peste măsură, Laurent, hotărăște să se însoare. Înainte de acest pas însă, el trebuie să facă față unei dificile încercări: să organizeze o cină în familie, cu părinții. Nimic ieșit din comun până în acest moment, doar că mireasa provine dintr-o familie cu vederi extrem de conservatoare, cu un tată politician care militează pentru morală și familia tradițională. Iar Laurent descinde dintr-o familie ieșită din tiparele unei mentalități conservatoare. De frică să nu-și piardă iubita, tânărul își roagă tatăl să joace în fața familiei ei un rol complicat…
Distribuție: Gigi Tabarcea, Ion Jitari, Ion Liulica, Ion Prisacara, Victor Triboi, Radu Canțîr, Oleg Lungu, Emilian Crețu, Iraida Bobescu, Maria Anton, Dorina Tataru
Dansatori: Ion Prisacara, Oleg Macovei, Andrei Chirtoca
Traducere: Adrian Solomon
Scenografie: Adrian Suruceanu
Pictor de costume: Stela Verebceanu
Coreografie: Alexandra Soșnicova și Serghei Golovnea
„LIVADA” adaptare după A. P. Cehov
regia Slava Sambriș
Teatrul Municipal “Matei Vișniec” Suceava
Vineri, 29 septembrie, ora 20.00, Casa Tineretului
„Livada” este un spectacol despre decăderea morală și sfârșitul unei epoci, despre viață și moarte, despre învinși și învingători, despre nostalgia după trecut, prezentul dezrădăcinat și viitorul incert. Fiecare dintre noi are livada sa de vișini, iar cineva va încerca să o distrugă.
Ranevskaia Liubov Andreevna revine în Rusia la moșia ei, după o lungă ședere la Paris. Pretextul întoarcerii acesteia este faptul că moșia urmează să fie scoasă la licitație din cauza datoriilor acumulate. Cu această ocazie, femeia îi va vedea pe apropiații săi. Familia Ranevskăi face parte din aristocrația rusă, o clasă aflată în declin odată cu abolirea sclaviei din 1861. „M-am născut aici, mama mea a locuit aici, tatăl meu, bunicul meu… Iubesc această casă, nu-mi pot imagina viața fără livada de vișini, iar dacă trebuie vândută, atunci vindeți-mă și pe mine odată cu ea…”, spune Liubov Ranevskaia. În contextul conflagrațiilor și dezastrelor care astăzi amenință viitorul umanității, spectacolul este unul actual, descriind aspecte ce țin de goana după putere și avere, redând declinul unei clase sociale, prezentându-ne oameni depersonalizați și înstrăinați de sine, adunând laolaltă anxietățile și deziluziile omenirii.
Distribuția: Cristina Florea, Alexandru Marin, Răzvan Bănuț, Clara Popadiuc, Iulian Burciu, Diana Lazăr, Horia Butnaru, Cosmin Panaite, Delu Lucaci, Maria Teișanu, Bogdan Amurăriței, Mihai Ciobanu, Emil Coșeru (actor al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași)
Scenografia: Răzvan Bordoș
Costume: Diana Nistor
Univers sonor: Dumitru Seretinean
Lighting design: Costi Baciu
Video design: Mihai Nistor
Bilete pot fi achiziționate de pe site-ul www.blt.ro sau de la agenția teatrală.
Cultură
„Principii și principesele României”. Expoziție la Muzeul Eparhial din Galați
• expoziția poate fi vizitată în perioada noiembrie 2026 – 5 februarie 2027, de marți până sâmbătă, între orele 08:00 și 16:00 • proiectul expozițional este realizat de Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine, în colaborare cu Muzeul Național Peleș și Teatrul Național de Operă și Operetă „Nae Leonard”
Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos, din Galați, a găzduit marți, 10 noiembrie 2026, vernisajul expoziției „Principii și principesele României”. Proiectul expozițional este organizat de Muzeul Eparhial din Galați, în parteneriat cu Muzeul Național Peleș și Teatrul Național de Operă și Operetă „Nae Leonard”, iar expoziția poate fi vizitată, de brăileni și gălățeni deopotrivă, în perioada noiembrie 2026 – 5 februarie 2027, de marți până sâmbătă, între orele 08:00 și 16:00.
La manifestarea culturală desfășurată în Salonul Oficial al Muzeului Eparhial au fost prezenți: Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, alături de oameni de cultură, artiști, profesori, clerici, numeroși elevi și studenți.
Potrivit purtătorului de cuvânt al Eparhiei Dunării de Jos, pr. Rareș Bucur, Înaltpreasfinția Sa a binecuvântat manifestarea și a adresat un cuvânt de apreciere pentru organizarea acestei expoziții de excepție, subliniind faptul că evenimentul se înscrie în seria manifestărilor dedicate Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul spiritual al Eparhiei Dunării de Jos.
Părintele Arhiepiscop Casian a mai arătat că această expoziție – realizată de Muzeul Pelișor, în colaborare cu Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine – ilustrează modul în care Monarhia Română a promovat arta, educația copiilor și păstrarea tradițiilor naționale, considerându-le adevărate „perle ale coroanei” și un model demn de urmat pentru tânăra generație.
„În cadrul sărbătorilor închinate Apostolului cel dintâi chemat, Sfântul Andrei, un loc aparte îl ocupă manifestările artistice, spirituale și culturale, cu atât mai mult cu cât această capelă se bucură de patronajul ceresc al celui mai mare iubitor de cultură dintre voievozii noștri, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu. În egală măsură, Suveranii României – Regele Carol I, Regele Ferdinand, Regina Elisabeta și Regina Maria – și-au dăltuit frumusețea sufletească în specificul românesc al artei. Însă arta cea mai frumoasă o arată această expoziție de la Muzeul Peleş: «perlele coroanei» pentru regi au fost copiii lor, iar creșterea, educația, împurpurarea și înveșmântarea lor în ținuta românească pot constitui un imbold şi un îndemn pentru educația de astăzi, în duhul modernităţii şi al tradiţiei ca la Casa Regală. Este o expoziție dedicată, în special, tinerilor și copiilor. Să dea Dumnezeu să rodească această inițiativă!”, a precizat ierarhul Dunării de Jos.
Expoziția este dedicată Principesei Maria (1870-1874), unica fiică a cuplului regal Carol I și Elisabeta, precum și copiilor Regelui Ferdinand I și ai Reginei Maria: Principesele Elisabeta (1894-1956), Maria (1900-1961) și Ileana (1909-1991), alături de Principii Nicolae (1903-1978) și Mircea (1913-1916).
Potrivit organizatorilor, expoziția surprinde modul în care vlăstarele regale au fost educate de guvernante și profesori de elită ai vremii, pregătindu-se pentru rolul istoric pe care aveau să și-l asume la maturitate, în special după trecerea la cele veșnice a Regelui Ferdinand I, în anul 1927.
„Publicul prezent a admirat panourile cu reproduceri foto din viața privată și publică a principilor și principeselor României – de la instantanee din copilărie și adolescență, până la portrete oficiale care au imortalizat momente cruciale din istoria națională”, a mai transmis, într-un comunicat, pr. Rareș Bucur.
Cultură
Despre inteligența artificială, la Centrul de Creație Brăila
• conferința „AI îmi face viața mai ușoară sau mă face mai leneș?” va avea loc vineri, 13 noiembrie, de la ora 9:00, în Sala ProArte a Centrului de Creație • invitați: prof. univ. dr. Elena Enache și masterand Robert Bratosin
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (Centrul de Creație) Brăila, cu sprijinul Consiliului Județean și al Primăriei Municipiului Brăila – în parteneriat cu Consiliul Național al Audiovizualului, Universitatea „Constantin Brâncoveanu” și Penitenciarul Brăila – organizează vineri, 13 noiembrie 2026, începând cu ora 9:00, Conferința tematică intitulată „AI îmi face viața mai ușoară sau mă face mai leneș?” – un eveniment dedicat dezbaterii provocărilor cu care ne confruntăm în contextul actual.
Discuția va fi moderată de managerul CJCPCT Brăila, Petronela Alina Sulicu, alături de invitata specială, prof. univ.dr. Elena Enache și de masterand Robert Bratosin, care vor oferi perspective academice și practice asupra modului în care tehnologia, inteligența artificială, ne modelează gândirea și obiceiurile.
„Într-o eră în care inteligența artificială influențează tot mai mult activitățile zilnice, educația și piața muncii, conferința își propune să exploreze echilibrul dintre eficiența tehnologică și riscul dependenței digitale. Evenimentul are un format interactiv și incluziv, reunind în aceeași sală membrii Uniunii Județene „Solidaritatea” a Pensionarilor și persoane private de libertate din cadrul Penitenciarului Brăila. Această inițiativă urmărește facilitarea dialogului deschis și a integrării sociale prin intermediul educației și al dezbaterilor pe teme contemporane”, precizează organizatorii conferinței de vineri, 13 noeimbrie. Evenimentul va fi transmis LIVE pe pagina de Facebook:Centrul.de.Creatie.Braila, iar accesul va fi liber, în limita locurilor disponibile.
CELE MAI CITITE
