Cultură
Ianca, centrul horelor populare şi locul unde au răsărit «Flori de Bărăgan»
• sute de copii din Brăila şi judeţele apropiate s-au întrecut în paşi de dans, cântece populare şi coregrafii în cadrul concursului regional de muzică şi dans tradiţional, organizat de Liceul Teoretic «Constantin Angelescu» Ianca • organizatorul este prof. Mirela Epureanu, cea care a adus festivalul de la nivel local la regional şi l-a înregistrat în CAERI
Aproximativ 700 de copii din Brăila şi alte judeţe au poposit la Ianca, pentru a se întrece în paşi de dans popular, cântece populare şi mândria de a purta costumul naţional. Evenimentul, care a purtat numele de Festivalul-concurs regional de muzică şi dans tradiţional “Flori de Bărăgan”, s-a desfăşurat duminică, la Casa de Cultură din oraş. Organizatorul şi coordonatorul festivalului a fost directorul adjunct al Liceului Teoretic “Constantin Angelescu” Ianca, prof. Mirela Epureanu, concursul fiind înscris în Calendarul Activităţilor Educative Regionale şi Interjudeţene (CAERI) în 2019.
Micuţii participanţi au fost elevi din clasele I-VIII de la şcoli din municipiul Brăila şi din localităţile Ianca, Şuţeşti, Însurăţei, Bordei Verde, Siliştea, Mircea Vodă, Unirea, Lanurile, însă au fost concurenţi şi din judeţele Ialomiţa, Buzău, Prahova, Vrancea, Argeş. În cadrul concursului au fost prezentate 104 momente: solişti, grupuri vocale, formaţii, ansambluri de dansuri populare. Concurenţii s-au străduit să impresioneze juriul format din prof. Vasile Valentin Lipan (Palatul copiilor Brăila, preşedinte), prof. Costel Ciupercă (Palatul copiilor Brăila, membru), prof. Steluţa Berechet (metodist Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila, membru) şi Simona Muşat (metodist IŞJ Brăila, membru), iar la final să obţină rezultate foarte bune.
Micuţii participanţi au fost atât de buni, încât, la final, când s-au calculat punctajele, premiul I a fost acordat către 55 de concurenţi, în timp ce alţi 35 de concurenţi au obţinut premiul II. Premiul III a fost câştigat de 13 concurenţi, dar a fost acordată şi o menţiune. Toţi copiii au primit diplome şi câte un mic trofeu.
Festivalul a fost realizat cu ajutorul sponsorilor Miofan Agrotrans SRL, OMV Petrom Oprişeneşti, SC Iscusit Com SRL, Fast Food “LaVrăjeală”, Întreprindere Individuală Pîrlog Marioara, SC Valmida Trading SRL, SC Petixela Trade SRL, Profi Ianca, Cătină Brăila, Bar “Km 45”, notar Chirnoagă Raluca şi Florăria Gavrilescu.
Concursul “Flori de Bărăgan” a început la nivel local, după care a fost extins la nivel de judeţ. Acum, organizatorul, prof. Mirela Epureanu, a reuşit să aducă festivalul la nivel regional, fiind prima ediţie de acest fel şi cu atât de mulţi participanţi. “Bugetul a fost cea mai mare piedică în organizare, a trebuit să caut sponsori, dar într-un final am reuşit, iar concursul s-a desfăşurat în bune condiţii. Sunt mândră de ceea ce s-a întâmplat duminică, la Ianca. Sper să aibă loc şi ediţia 2020 şi să existe bani în bugetul şcolii pentru acest concurs. Copiii au fost minunaţi!”, ne-a declarat prof. Epureanu.
Cultură
„Nu Brăila este fiica Țării Românești, ci ea este maica acestui Principat”
• este titlul colocviului dedicat savantului Nicolae Iorga, la 155 de ani de la naștere • evenimentul se va desfășura marți, 17 noiembrie, în Sala „Regele Ferdinand I și Regina Maria” a Muzeului Brăilei „Carol I” • vor susține comunicări: drd. Fatme Nistoroi, drd. Cătălina Mârza, conf. dr. Costin Croitoru, dr. Zamfir Bălan și dr. Adrian Trifan
Sala „Regele Ferdinand I și Regina Maria” a Muzeului Brăilei „Carol I” (instituție aflată în Piața Traian nr. 3) găzduiește marți, 17 noiembrie 2026, de la ora 11:00, colocviul „Nu Brăila este fiica Țării Românești, ci ea este maica acestui Principat”, dedicat marelui savant, om politic și academician Nicolae Iorga, la 155 de ani de la naștere. Intrarea este liberă.
Prezintă: drd. Fatme Nistoroi, „Contribuțiile lui Nicolae Iorga referitoare la Brăila turcească”; drd. Cătălina Mârza, „Institutul Român (Casa Iorga) din Saranda, Albania, centru de cultură și spiritualitate românească în Balcani”; conf. dr. Costin Croitoru, „Asupra legăturilor lui Nicolae Iorga cu Brăila”; dr. Zamfir Bălan, „Nicolae Iorga despre Panait Istrati” și dr. Adrian Trifan, „Nicolae Iorga și românii din Balcani”.
Savantul Nicolae Iorga (n. 5 iunie 1871, Botoșani, d. 27 noiembrie 1940, Strejnicu) a fost un mare istoric, critic literar, dramaturg, enciclopedist, memorialist, profesor universitar și academiecian, dar și om politic (parlamentar, cel de-al 34-lea prim-ministru al României). Implicat activ în sărbătorirea Centenarului eliberării urbei dunărene de sub turci (1929), Iorga a fost un adevărat prieten al Brăilei, apropiat al familiei primarului Traian Țino și nu numai.
A publicat lucrări despre Brăila și a susținut conferințe la Teatrul Comunal, azi „Maria Filotti”.
Cultură
„Armata Română la ceas de sărbătoare”. Expoziție de Ziua Artileriei Române
• deschisă publicului pe 10 noiembrie, în clădirea de patrimoniu a Bibliotecii Județene „Panait Istrati”, expoziția documentară realizată de Camelia Aurelia Cherciu, biblitecar, poate fi vizitată până la data de 24 noiembrie 2026
„Armata Română la ceas de sărbătoare” – este tema expoziției documentare realizată de Camelia Aurelia Cherciu, bibliotecar, cu prilejul Zilei Artileriei Române (10 noiembrie). Deschisă la Compartimentul Împrumut Carte pentru Adulți, din clădirea de patrimoniu a Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila (Piața Poligon nr. 4), expoziția poate fi vizitată până pe data de 24 noiembrie 2026.
„Ziua Artileriei Române este sărbătorită, anual, la 10 noiembrie, în amintirea momentului în care, prin Porunca Domnească nr. 198, domnitorul Gheorghe Bibescu a consfințit înființarea primei baterii de artilerie a Țării Românești. Data reprezintă actul de naștere al artileriei române moderne și un reper fundamental în tradiția militară națională. Această zi este mai mult decât o aniversare militară.
Este un prilej de omagiere a generațiilor de artileriști care și-au făcut datoria pe câmpurile de luptă, a celor care au contribuit la dezvoltarea și modernizarea armei și a tuturor militarilor care duc mai departe tradiția acesteia.
Pentru că Artileria nu înseamnă doar tunuri, obuziere sau rachete. Înseamnă precizie, calcul, disciplină, stăpânirea tehnicii și, mai presus de toate, oameni bine pregătiți, capabili să acționeze împreună. Pentru că, dincolo de puterea focului, adevărata forță a artileriei a stat, întotdeauna, în priceperea și responsabilitatea celor care o servesc”, au consemnat organizatorii expoziției documentare.
Istoria artileriei este legată de procesul de modernizare a Armatei Naționale și de formarea statului român modern. De-a lungul timpului, de la primele tunuri de bronz până la sistemele moderne de artilerie, această armă a reprezentat una dintre principalele forțe de sprijin ale trupelor terestre, având un rol important în marile confruntări militare ale României.
Primele forme de artilerie au fost cunoscute pe teritoriul românesc încă din Evul Mediu, fiind folosite în oștile voievozilor și domnitorilor. Totuși, constituirea artileriei ca armă distinctă, organizată în cadrul unei armate moderne, s-a produs în secolul al XIX-lea.
Momentul fundamental s-a petrecut la 10 noiembrie 1843, când domnitorul Țării Românești, Gheorghe Bibescu, a promulgat Porunca Domnească nr. 198, prin care se legifera înființarea primei baterii de artilerie. Un detaliu interesant este că primele patru tunuri, de calibru 80 mm, fuseseră dăruite domnitorului de sultanul Abdulmejid I, cu prilejul unei vizite la Istanbul. Primul comandant al bateriei a fost căpitanul Pavel Lenz.
În anii următori, artileria s-a dezvoltat atât în Țara Românească, cât și în Moldova. Un alt reper important a fost 21 decembrie 1860, când, în timpul domniei Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cele patru baterii existente au fost reunite în primul Regiment de artilerie al Armatei Române moderne.
Dezvoltarea artileriei a fost strâns legată de evoluția tehnicii militare și de marile momente ale istoriei naționale.
În timpul Războiului de Independență din 1877 -1878, artileria română s-a afirmat în luptele împotriva otomanilor, contribuind la succesul operațiunilor militare, inclusiv în zona Griviței, Rahovei și Plevnei.
Ulterior, modernizarea armamentului, pregătirea specialiștilor și diversificarea structurilor au transformat artileria într-o componentă esențială a armatei.
La începutul Primului Război Mondial, Armata Română dispunea, deja, de 294 de baterii de artilerie. În această perioadă s-a dezvoltat și artileria antiaeriană, al cărei act de constituire datează din 15 august 1916. În perioada interbelică și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, arma a continuat să se diversifice, adaptându-se noilor realități ale câmpului de luptă.
În perioada postbelică, artileria română a cunoscut noi etape de reorganizare și modernizare, fiind introduse sisteme de artilerie autopropulsată, mijloace antitanc și lansatoare de rachete.
După 1990, transformarea armatei și apropierea de standardele NATO au impus noi direcții de dezvoltare.
Printre sistemele moderne intrate în dotare se numără LAROM și HIMARS, care au schimbat considerabil capacitatea de sprijin cu foc a Forțelor Terestre Române.























