Să iubim natura
Grupul lunii februarie – Călifarii
Ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” a inițiat o nouă rubrică „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Printre păsările pe care cei mai mulți dintre noi le îndrăgim și le recunoaștem cu ușurință se numără rațele și gâștele. Vă prezentăm un grup de păsări, care nu sunt nici rațe, nici gâște, dar care seamănă cu amândouă. Călifarii, căci despre ei este vorba, sunt superbe păsări de apă care pot fi admirate și în sezonul rece.
Călifarii sunt păsări acvatice de talie mare grupate în genul Tadorna. Împart aceeași largă familie, Anatidae, cu lebedele, rațele și gâștele, silueta lor ducându-ne cu gândul la ultimele două. Caracteristicile familiei sunt prezente și la călifari. Au corpul ușor turtit dorso-ventral și acoperit cu un strat gros de puf, gâtul lung și relativ subțire, picioarele scurte, cu cele 3 degete anterioare unite printr-o membrană (picior palmat). Aripile lungi și ascuțite, prezintă o dispunere specifică a culorilor alb, negru și verde pe partea anterioară a aripilor, vizibilă în zbor la toate speciile din familie. Penajul superb și inconfundabil al acestor păsări prezintă un dimorfism sexual moderat.
Sunt 6 specii de călifari, din care două pot fi observate și în Europa, deci și la noi: călifarul alb (Tadorna tadorna) și călifarul roșu (Tadorna ferruginea).
Fiind păsări acvatice, le putem observa cel mai adesea în preajma zonelor umede, fie de-a lungul țărmurilor, fie în apropierea lacurilor și a râurilor. La noi putem admira frumosul penaj al călifarilor în special în colțul sud-estic al țării: în Bărăgan, pe culoarul Dunării, în Delta Dunării și în Dobrogea. Dar, ocazional, ne face plăcerea de a apărea izolat și în alte zone, în special în sezonul rece.
Consumă atât hrană vegetală, cât și animală, dieta fiind foarte variată: frunze, tulpini, semințe de plante, cereale, alge, viermi, insecte acvatice, crustacee, melci, pești mici și broaște. Se hrănesc în apă, în apropierea apei sau chiar pe terenuri agricole situate la depărtare de zonele acvatice, atât ziua, cât și noaptea. Nu se scufundă de tot după hrană, intră în apă doar cu capul sau cu partea anterioară a corpului.
Cuibăresc izolat sau în grupuri mici, în perechi formate pe termen lung. Își amplasează cuibul simplu, căptușit cu puf, pene și ierburi, în cavități și vizuini din pământ, pe stânci, în cuiburile altor păsări și în scorburi artificiale sau chiar pe clădiri. Locația cuibului poate fi situată și la depărtare de apă.
Puii nidifugi sunt activi la câteva ore după ce eclozare. Părinții „migrează” spre finalul verii spre locuri comune de năpârlire, îndepărtate, lăsându-și uneori puii singuri sau în compania unor femele care nu au cuibărit în acel an.
Specii sedentare, cei doi călifari cuibăresc și își petrec și iarna la noi. Migrează doar în iernile foarte geroase, când se deplasează spre sud în căutarea zonelor cu ape dezghețate și terenuri neacoperite de zăpadă. Sunt însă păsări foarte mobile, care se adună în grupuri în toată perioada din afara sezonului de cuibărit. În cazul călifarului roșu, grupul poate avea zeci de exemplare, pe când călifarii albi se adună cu miile, mai ales în locurile de năpârlire, unde se adună tinerii pentru a-și schimba penajul înspre cel de adult.
Considerente privind conservarea – Cele două specii de călifar de la noi sunt afectate mai ales de managementul zonelor umede. Deși cuibăresc uneori la mare distanță de apă, creșterea juvenililor, năpârlirea și hrănirea în sezonul rece sunt toate dependente de sursele de apă. Degradarea ecologică a acestora privează specia de o resursă absolut necesară. Suplimentar, deranjul direct provocat de activitățile antropice, precum pescuitul și în special turismul în zonele pe care păsările le folosesc pentru odihnă și hrănire, pun o presiune semnificativă asupra speciilor.
Călifar alb (Tadorna tadorna)
Este un cuibăritor larg răspândit în zonele costiere din nord-vestul și sud-estul Europei. Majoritatea păsărilor migrează în zone subtropicale pe timpul iernii, părăsind teritoriile de cuibărit imediat după împerechere, revenind spre sfârșitul iernii. Specie diurnă care se poate adapta mareelor și se hrănește noaptea. Reproducerea începe la vârsta de 2 ani. Perechile monogame rămân împreună pe tot restul vieții și apără teritoriul de la sfârșitul iernii. Majoritatea perechilor ocupă același teritoriu de la an la an. Femelele incită împerechere, masculii răspunzând prin umflarea capului și curățându-și penele pe spate și pe aripi. Ambele păsări își scufundă capul în apă de repetate ori în timp ce înotă repede înainte de copulare. Cuiburile sunt construite în vizuini sau alte locuri similare.
Populație – Populația cuibăritoare europeană este relativ mică de 42.000 – 65.000 de perechi, dar a crescut în perioada 1970-1990. În ciuda declinului populațiilor din unele țări în perioada 1990-2000, alte populații au rămas stabile.
Reproducere – Femela depune 8-10 ouă în mai și le clocește timp de 29-31 zile. Dimensiunea medie a oului este de 66×47 mm. Ambii părinți se îngrijesc de pui care dezvoltă penajul la 33-45 de zile de la eclozare. Înainte de a învăța să zboare, puii sunt adunați în creșe mari și îngrijiți de 1-2 femele, în timp ce restul migrează spre zone de năpârlire.
Amenințări și măsuri de conservare – Specia este afectată de pierderea habitatului, parțial ca rezultat al amenajării barajelor din unele țări europene. Este necesară protecția zonelor costiere pentru a asigura habitate adecvate de cuibărit.
Călifar roșu (Tadorna ferruginea)
Etimologia denumirii știintifice – Numele de gen este numele celtic al călifarului alb (Tadorna tadorna). Numele de specie provine din cuvântul latin ferruginus – de culoare roșie ca rugina, cu referire la penajul păsării.
Localizare și comportament – Este o specie prezentă mai mult în sudul și estul continentului european. Pentru odihnă și hrănire este mai puțin dependentă de apă decât alte rude ale sale și poate fi observată în timpul cuibăritului la distanțe considerabile de corpurile de apă. Iernează în sud-estul Europei. Datorită penajului atractiv este păstrată și în captivitate, în colecții ornitologice și în parcuri, mai ales în nordul și vestul Europei.
Populație – Populația estimată în România este de 20-25 de perechi, iar efectivele cele mai mari sunt înregistrate în Turcia și Rusia.
Reproducere – Sosește din teritoriile de iernare în luna martie. Cuibărește în galerii (vizuini) săpate în sol, crăpături ale stâncilor și scorburi. Cuibul este căptușit cu vegetație, puf și pene. Femela depune în perioada aprilie-mai 8-11 ouă ce au o dimensiune medie de 66,4 x 46,8 mm și pe care le incubează singură timp de 28-29 de zile. În această perioadă masculul veghează asupra cuibului. Puii devin zburători la 55 de zile.
Amenințări și măsuri de conservare – Degradarea zonelor umede și introducerea peștilor exotici, vânătoarea și dezvoltarea urbană sunt principalele pericole ce afectează specia. Măsurile de conservare trebuie îndreptate către menținerea sau refacerea teritoriilor de cuibărit și oprirea vânătorii.
În județul Brăila pot fi observate cele două specii sus menționate în aproape toate zonele mlăștinoase, chiar lacuri sărate, unde clocește sau doar poposesc pentru a-și procura hrana sau să se odihnească.
Surse de informare:
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/204/califar-alb-tadorna-tadorna
https://pasaridinromania.sor.ro/specii/203/califar-rosu-tadorna-ferruginea
Să iubim natura
Lira Prieteniei la Brăila – etapa a IVa
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În Brăila sunt și alte asociații de mediu care desfășoară activități interesante, cu impact la nivel național. Am mai scris despre asta și cu altă ocazie, dar de data aceasta trebuie să vă aduc la cunoștință că un grup inimos de oameni din Brăila se încăpățânează să organizeze un eveniment numit „Lira Prieteniei”, care a ajuns anul acesta la ediția a IV-a. Acești oameni s-au unit sub denumirea de Asociația de Turism și Ecologie Balta Mică a Brăilei.
Asociația A.T.E. Balta Mică a Brăilei este membră a Federației Române de Turism Sportiv și, în acest context, organizează și participă la acest tip de evenimente la nivel național. Menționez faptul că evenimentul de la Mărașu a fost organizat în colaborare cu Federația Națională de Turism Sportiv.
Dacă anul trecut acest eveniment a fost organizat în Lacu Sărat, anul acesta Mărașu a fost ales pentru ca invitații să poată vedea frumusețile Brăilei Sălbatice. Dacă aș numi doar câteva persoane care au muncit efectiv la organizarea acestui eveniment, poate aș omite pe cineva și nu ar fi corect față de aceștia. Cei care au făcut posibil acest eveniment nu sunt mulți și, credeți-mă, este foarte greu să reușești să organizezi o tabără pentru cel puțin 150 de persoane, la care să participe 18 cluburi de profil. Vă spun eu, care am mai organizat astfel de tabere, dar nu pentru mai mult de 20 de persoane. Totuși, trebuie să-l amintesc pe cel care este sufletul acestui eveniment de la Brăila, și anume Cristinel Ungureanu.
Acești oameni au obținut, înainte de toate, sponsorizări pentru a le asigura participanților masa, apa de băut și toate cele necesare, locul de campare și multe alte facilități, deoarece pot apărea probleme neprevăzute, iar distanța față de oraș este destul de mare. Să vă gândiți la faptul că peste 150 de persoane au venit din toată țara și au trebuit să ajungă în zona localității Mărașu, deoarece cazarea s-a făcut exclusiv la cort, locația fiind pusă la dispoziție de Primăria Mărașu. Organizatorii au reușit să găsească sponsorizările necesare pentru a duce la bun sfârșit acest eveniment.
Vă ofer aceste detalii pentru a înțelege faptul că această echipă, care a organizat acest important eveniment, a trebuit să fie atentă la foarte multe detalii organizatorice, deoarece era în joc imaginea sa, ca ONG, în cadrul Federației.
Acest eveniment este unul important deoarece reușește să promoveze zonele sălbatice din Brăila, iar iubitorii de natură din țară, care au participat la el, au făcut publicitate în mediul online prin imaginile foto și video postate de la fața locului pe rețelele de socializare. De asemenea, aceștia au avut ocazia să vadă frumusețile zonei, să se plimbe cu bărcile într-un tur organizat cu ajutorul celor de la Parcul Natural Balta Mică a Brăilei și să ducă acasă detalii despre aceste locuri frumoase din Brăila.
O să încerc să vă familiarizez cu o parte dintre activitățile desfășurate în cadrul acestei tabere, dar și cu celelalte asociații participante, deoarece au venit oameni de la Baia Mare, Cluj, Sibiu, Galați, Urziceni, Făgăraș, Focșani etc., adică oameni care au parcurs distanțe considerabile pentru a vedea aceste locuri frumoase din Brăila. Un astfel de eveniment reușește să facă publicitate județului nostru, ceea ce este foarte important.
Printre numeroasele concursuri organizate în cadrul taberei, care a avut loc în perioada 4-7 iunie, pot aminti: orientare nocturnă, triatlon, concurs de fotografie, concurs de caricatură, afiș ecologic, desen grafic, probe culturale și slide-show. Peste toate acestea s-a cântat muzică folk la focul de tabără, alături de invitați consacrați, Titus Constantin și Ionel Erimia.
De asemenea, au fost organizate momente culturale de către cluburile participante, care au făcut ca serile să fie unele de neuitat. Nu pot decât să felicit organizatorii acestui important eveniment și să le doresc puterea de a reuși să organizeze și să promoveze Brăila și în anii următori.
Să iubim natura
Păsările sălbatice și puii lor
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Păsările sălbatice au comportamente diferite atunci când au pui sau când clocesc, de la specii care apără cuibul cu îndârjire până la specii care părăsesc cuibul pentru a se apăra pe ele, lăsând puii pradă sigură pentru păsările răpitoare și nu numai.
Interesant este comportamentul unor specii de păsări și am să enumăr câteva, nu am pretenția că le voi enumera pe toate: ciovlica ruginie, piciorong, ciocîntors, nagâț. Ce este interesant la aceste păsări? Să știți că atunci când din întâmplare, sau cu bună știință, ai găsit cuibul acestor specii de păsări sau te afli fără să știi în apropierea unui cuib, fie că vorbim de pontă sau de pui, începe un spectacol regizat special pentru a te îndepărta de cuib. Dacă sunt în aer, încep să facă o zarvă atât de mare încât nu știi ce ai făcut, încep să își facă nevoile în aer, în direcția ta, se prefac că au o aripă ruptă, cad la sol. Aici încep să se prefacă rănite, doar pentru a te îndepărta de cuib. Spectacolul este atât de interesant, încât nu știi ce ai pățit, de ce sunt atât de agitate, sau dacă pasărea este rănită cu adevărat.
La polul opus, o să vă vorbesc despre rațe și corcodei, specii care părăsesc cuibul, lăsând puii în voia sorții, atunci când sunt atacate de cele mai multe ori de cioara grivă, sau de păsările răpitoare care dau târcoale cuiburilor.
În această perioadă a anului, au început să apară puii, destul de firav, deoarece vremea nu prea a fost una prielnică, multe păsări sunt în întârziere în ceea ce privește eclozarea puilor, dar am observat deja pui de păsări. În afară de berze, am văzut pui de gâscă de vară, pui de nagâț, pui de rață mare, pui de lișiță, pui de corcodel mare, pui de găinușă de baltă, iar la acest sfârșit de săptămână am văzut și pui de lebădă de vară. Monitorizez o locație unde aștept cu nerăbdare să văd puii de corcodel cu gât roșu și nu în ultimul rând puii de rață roșie, specii pe care nu le-am întâlnit până acum cuibărind în zona respectivă, dar nu am să dau locație pentru a nu pune în pericol aceste păsări și mai ales puii lor. Nu am reușit să fotografiez de aproape puii de nagâț, deoarece distanța era destul de mare.
Cei mai mulți pui la o pereche au fost la lebăda de vară, aceasta are cinci pui, iar la polul opus, corcodelul mare care are un singur pui.
Sper ca aceste păsări să reușească să își crească puii deoarece locurile sunt pline de pericole la tot pasul, de la păsări răpitoare, la câini de stână și nu în ultimul rând la oameni, care de multe ori nu au gânduri din cele mai pașnice.
Am să vă postez câteva fotografii cu acești pui pentru a vă bucura de aceste făpturi minunate. Trebuie de asemenea să menționez faptul că fotografierea acestor pui se face destul de greu, deoarece părinții îi protejează, iar ei sunt destul de prudenți în a se arăta.
CELE MAI CITITE
