Adaugă ca sursă preferată în Google

* cu un secol și jumătate în urmă, brăilenii își expuneau grâul și cuverturile, dar și petrolul extras din măruntaiele pământului la Expoziția Universală de la Paris * mici artizani din județ și mari proprietari de mori, brăilenii au arătat lumii întregi cum stau lucrurile în orașul porto franc de pe malul Dunării * la scurt timp de la eveniment, Brăila avea cale ferată și chei modern, dar și celebra fabrică de bere Muller, rivalizând pe toate planurile cu marile orașe ale Europei  
 
În anul 1867, era inaugurată, cu mare fast, de către Napoleon al III-lea al Franței, Expoziția Universală de la Paris, menită să adune laolaltă toate minunățiile lumii, expoziție la care România a avut un pavilion special condus de comisarul Alexandru Odobescu. Pavilionul românesc, de peste 400 metri pătrați, a fost amenajat de arhitectul francez Alfred Baudry, designul reproducând întocmai Biserica Stravropoleos din București. În pavilionul României au fost expuse, printre altele, argintărie veche din mănăstirile din România, miniaturi după monumente vechi și acuarelele lui Henric Trenk, manuscrise, broderii, colecțiile de antichități ale lui Dimitrie Papazoglu și Cezar Bolliac și Cloșca cu pui din celebrul Tezaur de la Pietroasele. La capitolul pictură au participat mai mulți artiști români, în frunte cu Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmari și Gheorghe Tattarescu. Porto franc din anul 1836 și prosper oraș dunărean, Brăila nu putea lipsi de la un astfel de eveniment. Străinii au putut admira, alături de grâul lui Petcu Toma și pesmeții lui Gerbolini & Borghetti din Brăila, cuverturile fraților Dimitriu și velințele Stanei Tudorița din Filipești.
 
Carol I și Expoziția Universală  
Invitația de a participa la Expoziția Universală de la Paris a fost trimisă guvernului român de către omologul francez, în anul 1866. Este primul astfel de eveniment la care participa România, noul stat dunărean, o oportunitate ce nu putea fi ignorată. „Deși greutăți de ordin politic și financiar apăsau asupra statului – căci, între altele, ultimele două recolte, cele din 1865 și 1866, fuseseră slabe – Domnitorul Carol I primește cu cea mai mare însuflețire această invitațiune, voind prin aceasta să arate Europei cum se prezintă noua sa patrie și, la 14 noiembrie 1866, din inițiativa sa, se formează un comitet sub președinția lui Alexandru Odobescu, care să ducă la îndeplinire acest deziderat”, relata, în Analele Brăilei (1930), I. M. Mihăilescu.
Membrii comisiei au trudit din greu pentru a aduna laolaltă, în doar trei luni, cu ajutorul prefecților de județe, exponatele ce urmau a fi arătate lumii întregi, tot aceea ce avea mai bun România acelor vremuri. Iar în martie 1867 s-a inaugurat, în „Câmpul lui Marte”, Pavilionul României la Expoziția Universală de la Paris, realizat de arhitectul A. Baudry. Se întâmpla la un an de la alegerea M.S. Carol I de Hohenzollern ca Domnitor al României. Iar pentru a realiza cu succes acest lucru, Odobescu a trimis în toată țara o „Chemare către producătorii din România: artiști, industriași, comercianți, cultivatori, colectori”, prin care-i îndemna să contribuie cu ceea ce au mai bun la expoziția la care urmau să vină milioane de vizitatori din toată lumea. Concomitent, Odobescu publica, la Paris, lucrarea „Notice sur la Roumanie”, cu date statistice despre țara noastră, care cuprindea și catalogul produselor/obiectelor expuse în Pavilionul românesc al Expoziției Universale.
 
Artizani din Filipești la Expoziția de la Paris
Potrivit catalogului „Notice sur la Roumanie”, la grupa bunurilor de uz casnic, frații Dimitriu din Brăila expuneau superbe cuverturi românești, iar Stana Tudorița din Filipești îi uimea pe francezi cu velințele, fețele de pernă din lână și stofa „în cadril” lucrate de ea. Tot aici, antreprenorul Frischmann, din Brăila, expunea hârtie de parfumat. Iar alături, la grupa vestmintelor, aceeași brăileancă din Filipești expunea ștergare de in, în timp ce obștea comunei se prezenta cu șorțuri pentru femei, lucrate de artizani locali, și cu căciuli de blană. Croitorul E. Dimitriu expunea îmbrăcăminte de damă și bărbătească, realizată la Brăila.
Rafinăriile locale („The pincipalities petroleum refining company a Braila”) expuneau gaz, petrol și parafină, iar întreprinzătorul S. Popper diverse alte produse petroliere, în timp ce Consiliul Departamental al Județului Brăila venise la expoziția universală cu rogojini și împletituri (coșuri) de răchită. Alături, Stanciu Stan din Filipești expunea piei de vulpi argăsite. Produse manufacturate din lână expuneau, de asemenea, artizanii T. Calotescu, din Suțești, H. Coda, S. Apostol și un anume Vernescu, din Brăila, iar farmacistul Raph (Pinehas) se mândrea în fața întregii lumi cu pudra sa dezinfectantă.
Administrația Domeniilor Statului era prezentă, de asemenea, la marea expoziție, cu Planul Domeniului Brăila, iscusit realizat, în timp ce proprietarii Gerbolini & Borghetti expuneau planșe cu morile lor de făină și pesmeți, de la Brăila, planșe realizate de artistul A. Schwanhauser. Afaceristul Lowenthal expunea planul și descrierea unei mari și inedite prese de vin, iar Consiliul Municipal al Brăilei olane și cărămizi arse în cuptoarele autohtone. La capitolul alimente, Brăila era prezentă cu aceiași proprietari de mori Gerbolini & Borghetti, care expuneau diverse tipuri de făină de cea mai bună calitate și pesmeți (biscuiți) copți special pentru marinari de pe vase. Iar alături, Petcu Toma le arăta francezilor grâul, orzul și porumbul recoltat de el de pe câmpul mănos al Brăilei. De altfel, ultimii doi expozanți aveau să fie răsplătiți cu mențiune la Expoziția Universală de la Paris, de la 1867. O lume întreeagă a fost uimită de făina și de grâul de la Brăila, iar după această dată se îmbulzeau investitorii Europei să facă afaceri în orașul nostru.  
La câteva zile de la inaugurarea pavilionului românesc la Expoziția Universală de la Paris, pe 8 aprilie 1867, brăilenii erau chemați la Catedrala orașului, pentru a celebra un an de la alegerea, prin plebiscit, a Prințului Carol I de Hohenzollern ca Domnitor al României. Municipalitatea a tipărit din timp o proclamație pe care a afișat-o în tot orașul, ca să știe cetățenii. La acea vreme, aveau cu ce se mândri: exportau cereale și nu numai în toată Europa – chiar mai mult decât Galațiul – și vuia portul de vapoare mari și mici. La construcția Docurilor Brăilei va fi folosit, pentru prima dată, betonul armat, vom avea prima fabrică de măsuri și instrumente de cântărit, prima fabrică de ciment Portland din țară, primele lămpi electrice pe străzi și primul cablu telegrafic subacvatic, care va traversa Dunărea. Și prima fabrică de plăci de gramofon din țară.