Social
Foştii angajaţi ai «Roasmill Confection», somaţi să înapoieze ultimul salariu din 2017!
• după ce fabrica de confecţii s-a închis în 2017, iar foştii lucrători s-au văzut nevoiţi să-şi caute alte locuri de muncă, anul 2020 le-a adus o veste proastă: că sunt datori • Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Brăila i-a înştiinţat că trebuie să înapoieze ultimul salariu primit de la “Roasmill”, motivând că a fost încălcată legislaţia pentru acordarea de bani din Fondul de garantare • în caz contrar, datornicii pot fi executaţi silit
Mai mulţi foşti angajaţi ai fostei fabrici de confecţii “Roasmill Confection” SRL s-au trezit datori în 2020, la aproape trei ani de la închiderea societăţii. Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Brăila i-a înştiinţat că trebuie să înapoieze ultimul salariu primit de la “Roasmill” în 2017, plus dobânzi şi penalităţi. Motivul invocat este un control al Curţii de Conturi în urma căruia a fost descoperită o eroare din partea fostei societăţi care nu ar fi respectat termenele legislative de acordare a remuneraţiilor către angajaţi în perioadele de insolvenţă şi faliment, potrivit documentelor emise de instituţie.
Peste o sută de foşti salariaţi ai “Roasmill” au protestat, de curând, în faţa Palatului Justiţiei, deoarece li se pare injust să li se ceară banii înapoi, în condiţiile în care ei au lucrat pentru acea sumă, iar eroarea aparţine celor care au întocmit actele şi le-au virat salariile.
“Am lucrat la fabrica de confecţii «Roasmill» care s-a închis pe 28 iunie 2017. Ultima lichidare pe aprilie am primit-o la 2 luni după ce s-a închis fabrica, prin mandat poştal. Banii am înţeles că au fost trimişi de executorul care s-a ocupat de lichidarea firmei. Am primit în jur de 10 milioane lei (1.000 RON – n.r.) fiecare. Acum, după 3 ani de zile, fiecare am primit plicuri acasă, ca să restituim aceşti bani plus penalizare, plus dobândă. Ajunge cam 15 milioane (1.500 RON – n.r.) fiecare. Noi de aceea ne-am strâns (la protest – n.r.). Problema este că ne pune pe noi să plătim, am înţeles că au fost nereguli în acte. Nu noi am făcut actele, dar cine a întocmit actele s-a dat la o parte, contabila, executorul judecătoresc. Banii sunt pentru ultima lună lucrată la acea fabrică. Am înţeles că aveau dreptul să ne plătească cu cel mult 3 luni întârziere şi ei au depus banii la 4 luni şi luna aceea rămâne descoperită, de aceea ne cere banii înapoi. După ce au vândut maşinile sau ce-au mai făcut acolo, ne-au plătit”, ne-a declarat, revoltată, Mariana Burciu. Femeia a mai punctat un aspect, ţinând să precizeze că este nemulţumită de modul în care a intrat în posesia plicului trimis cu Poşta Română. “Poştaşii nu au adus plicurile acasă. Eu am aflat de la colege de existenţa lor. Toată zona Viziru (cartierul din municipiu -n.r.) nu a primit plicurile acasă, eu am fost la poştă şi l-am luat, pentru că am aflat de la colege. Data de la ştampilă este 6 ianuarie, ca la toată lumea, dar eu am intrat în posesia lui mult mai târziu”, a adăugat fosta angajată.
AJOFM susţine că s-a ajuns aici de la un control al Curţii de Conturi din 2019
Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Brăila confirmă că a emis acele plicuri şi că foştii angajaţi trebuie să înapoieze ultimul salariu primit de la “Roasmill Confection” SRL. Într-un răspuns oficial transmis redacţiei “Obiectiv-Vocea Brăilei”, conducerea Agenţiei susţine că “deciziile de imputare pentru creanţe salariale încasate necuvenit, suportate din Fondul de garantare pentru plata creaţelor salariale, au fost emise şi transmise către 111 foşti angajaţi” ai societăţii respective. “Deciziile au fost emise ca urmare a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a României în urma controlului realizat la ANOFM în cursul anului 2019. În acest context, a fost emis Ordinul Preşedintelui ANOFM nr. 609/2019 privind implementarea măsurilor prevăzute în Decizia Curţii de Conturi a României nr. 12/V-06.08.2019. Deciziile de imputare pot fi contestate în termen de 15 zile, de la data comunicării sau luării la cunoştinţă, conform art. 260 şi art. 261 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa judecătorească competentă, potrivit legii. Recuperarea sumelor necuvenit încasate se realizează în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, referitoare la măsurile de executare silită”, este răspunsul integral al AJOFM Brăila în această speţă. Practic, dacă foştii salariaţi nu restituie banii, cu tot cu dobânzi şi penalităţi, există opţiunea de a fi executaţi siliţi.
Dincolo de limbajul de lemn folosit de instituţie în răspunsul formulat pentru cotidianul nostru, în deciziile trimise foştilor lucrători ai “Roasmill” este explicat motivul imputării banilor: “Conform punctului de vedere exprimat prin Procesul verbal de control al Curţii de Conturi a României (…) din data de 03.07.2019 (…), perioada pentru care s-au achitat creanţele salariale nu se situează în intervalul de referinţă de 3 luni imediat anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă – 3 luni imediat următoare deschiderii procedurii de insulvenţă (…). Perioada de 3 luni pentru care Fondul de garantare putea prelua şi plăti creanţele salariale ale angajatorului SC Roasmill Confection SRL se raportează exclusiv la data deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv 15.11.2016, şi nu la data deschiderii procedurii de faliment, respectiv 21.03.2017”, potrivit documentului emis de AJOFM Brăila şi pus la dispoziţia redactorilor de foştii angajaţi protestatari.
În ceea ce priveşte sumele de înapoiat statului, un angajat care a primit suma de 910 lei în 2017 (ultimul salariu) are acum de restituit cei 910 lei, plus 161 lei dobândă (0,02%/zi de întârziere) şi alţi 81 lei penalităţi (0,01%). În total, 1.152 lei.
Social
Sărăcia afectează milioane de copii din România. Unul din trei se confruntă cu riscul excluziunii sociale
Sărăcia continuă să afecteze profund copilăria în România. Pentru sute de mii de familii, lipsurile nu înseamnă doar dificultăți în achitarea facturilor, ci și probleme în asigurarea unei alimentații corespunzătoare, a hainelor, a rechizitelor sau a accesului la activități educaționale. Cele mai recente date europene arată că aproape unul din trei copii din România se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, o realitate care influențează nu doar prezentul, ci și șansele acestor copii de a avea un viitor mai bun.
Potrivit datelor Eurostat pentru anul 2025, 32,4% dintre copiii din România cu vârste sub 18 ani se aflau în această situație. Procentul este mai mic decât în anii precedenți, când indicatorul ajunsese la 39% în 2023 și 33,8% în 2024, însă țara noastră continuă să se situeze printre statele europene cu cele mai ridicate niveluri ale sărăciei în rândul copiilor.
România, printre țările europene cu cele mai mari probleme
Datele publicate în octombrie 2026 de organizația Salvați Copiii confirmă amploarea fenomenului. La nivelul Uniunii Europene, aproximativ 19 milioane de copii continuă să fie expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială.
România a înregistrat în 2025 cea mai redusă valoare a indicatorului din ultimul deceniu, însă procentul de 32,4% rămâne foarte ridicat în comparație cu media europeană. În clasamentul statelor membre, țara noastră se află pe locul al treilea, după Spania și înaintea celorlalte state cu valori mai mici.
Sărăcia nu trebuie înțeleasă exclusiv ca lipsa veniturilor. Indicatorul european ia în calcul și privarea materială și socială severă, precum și situația copiilor care trăiesc în gospodării în care adulții au o intensitate foarte redusă a muncii.
Cu alte cuvinte, un copil poate fi afectat chiar dacă familia sa are un anumit venit, atunci când resursele disponibile nu îi permit să beneficieze de condițiile considerate necesare pentru o viață decentă.
Sărăcia se vede în alimentație, educație și sănătate
Consecințele lipsurilor materiale se resimt în aproape toate aspectele vieții unui copil. Unii nu au acces constant la alimente suficiente și variate, alții nu dispun de haine potrivite pentru sezonul rece sau de un spațiu adecvat pentru pregătirea lecțiilor.
În familiile vulnerabile, costurile asociate școlii pot deveni o povară suplimentară. Transportul, rechizitele, îmbrăcămintea și participarea la activități educaționale pot depăși posibilitățile părinților. În aceste condiții, copiii pornesc în viață cu dezavantaje importante față de colegii lor din familii cu venituri mai mari.
O analiză prezentată de Salvați Copiii în octombrie 2026 evidențiază și diferențele mari de performanță școlară în funcție de situația economică a familiei.
Potrivit datelor PISA 2025 citate de organizație, 70,6% dintre elevii proveniți din medii dezavantajate au rezultate slabe la citire, comparativ cu 20,6% dintre elevii din familii înstărite.
Diferența arată cât de mult poate influența situația materială accesul la educație și capacitatea copiilor de a-și valorifica potențialul.
O problemă care poate continua și la vârsta adultă
Efectele sărăciei din copilărie nu dispar automat odată cu înaintarea în vârstă. Lipsurile din primii ani de viață pot influența dezvoltarea, sănătatea, rezultatele școlare și posibilitățile de angajare.
Copiii care nu beneficiază de aceleași oportunități educaționale au un risc mai mare să întâmpine dificultăți și la intrarea pe piața muncii. Astfel, dezavantajele economice se pot transmite de la o generație la alta.
Organizația Salvați Copiii atrage atenția asupra necesității unor măsuri mai consistente pentru sprijinirea familiilor vulnerabile, inclusiv prin acces mai bun la educație, servicii medicale, hrană și protecție socială.
Datele arată că România a făcut progrese în ultimii ani, dar problema este departe de a fi rezolvată. În spatele procentelor statistice se află copii pentru care lucruri considerate firești de alți colegi – o masă suficientă, rechizite noi, haine potrivite sau participarea la o excursie școlară – pot rămâne un lux.
Social
Una din patru gospodării din mediul rural încă nu are toaleta în locuință
Deși România a făcut progrese importante în ultimii ani în ceea ce privește condițiile de locuit și extinderea utilităților, accesul la facilități sanitare de bază rămâne o problemă pentru numeroase familii din mediul rural. Aproximativ una din patru gospodării de la sate nu are nici în prezent toaletă în interiorul locuinței, iar diferența față de mediul urban continuă să fie considerabilă.
Potrivit celor mai recente date INS, aferente anului 2025 și analizate într-un studiu privind infrastructura locuințelor, doar 75% dintre gospodăriile rurale aveau toaleta în interiorul casei. Situația este ceva mai bună în privința băii, 75,5% dintre gospodării beneficiind de cadă sau duș în locuință.
Prin comparație, în mediul urban, aproape 98% dintre gospodării dispun de aceste facilități.
Progrese importante în ultimii aproape 20 de ani
Evoluția este totuși semnificativă dacă sunt comparate datele actuale cu cele din urmă cu aproape două decenii.
În 2007, numai 16,5% dintre gospodăriile din mediul rural aveau toaletă în interiorul locuinței. În cazul băii, procentul era de 20,4%.
În 2025, valorile au ajuns la 75%, respectiv 75,5%. Asta înseamnă că accesul la facilități sanitare s-a îmbunătățit considerabil, însă decalajul dintre sate și orașe rămâne mare.
Și în ultimul an s-au înregistrat progrese. Ponderea gospodăriilor rurale cu toaletă în interior a crescut de la 71,1% în 2024 la 75% în 2025.
Cu toate acestea, aproximativ un sfert dintre gospodăriile de la sate continuă să utilizeze toalete amplasate în afara locuinței.
Canalizarea rămâne una dintre marile probleme ale satelor
O altă provocare este reprezentată de extinderea rețelelor de canalizare. Chiar dacă infrastructura s-a dezvoltat, accesul la apă curentă nu înseamnă automat și posibilitatea racordării la sistemul public de colectare a apelor uzate.
În 2025, România avea 2.424 de comune cu rețea de alimentare cu apă, în timp ce canalizarea era disponibilă în numai 1.381 de comune, dintr-un total de 2.862.
Astfel, 1.063 de comune aveau apă la robinet, dar nu dispuneau de rețea publică de canalizare.
Totuși, anul trecut a adus o extindere importantă a infrastructurii. Rețeaua de canalizare din mediul rural a crescut cu 11,8%, ajungând la 24.623 de kilometri. În același timp, rețeaua de alimentare cu apă s-a extins cu 2,6%.
În cursul anului 2025, 85 de comune care nu aveau anterior canalizare au beneficiat de conectarea la această infrastructură.
Brăila, printre județele cu multe comune fără canalizare
Situația infrastructurii diferă semnificativ de la un județ la altul. În județul Brăila, dintre cele 40 de comune, numai opt aveau rețea de canalizare în 2025, potrivit datelor prezentate în analiza bazată pe statisticile INS.
Asta înseamnă că 32 de comune nu aveau încă această infrastructură publică.
Este important de precizat că lipsa unei rețele publice de canalizare nu înseamnă automat că toate gospodăriile din respectivele localități nu au toaletă în interior. Unele locuințe dispun de sisteme individuale de colectare a apelor uzate.
La nivel național, diferența dintre mediul rural și cel urban arată însă că accesul la condiții sanitare considerate obișnuite în majoritatea locuințelor de la oraș continuă să fie o problemă pentru numeroase familii de la sate.
Extinderea rețelelor de apă și canalizare rămâne esențială pentru îmbunătățirea condițiilor de trai, protejarea sănătății populației și reducerea diferențelor dintre comunitățile rurale și cele urbane.





















