Adaugă ca sursă preferată în Google

Fosta Gară Fluvială, cunoscută brăilenilor mai mult drept „Căpitănia Veche”, continuă să domine zona portuară a oraşului, cu arhitectura sa deosebită care iese în evidență din orice direcție a-i privi-o, atât dinspre mijlocul Dunării, de pe navele aflate în tranzit, cât și dinspre oraș, când cobori pe strada Împăratul Traian. Impunătoarea clădire este deținută, de mai bine de două decenii, de

firma „Romnav” Brăila, iar patronul Gheorghe Antistescu, gălăţean de origine şi brăilean prin adopţie, s-a mutat efectiv acolo, într-un apartament amenajat la etajul I, unde pe vremuri funcţionau birourile căpitanului de port şi al reprezentantului autorităţii navale. La parter, acolo unde erau sălile de aşteptare ale Gării Fluviale, au fost amenajate birourile firmei „Romnav”. Această firmă a preluat imobilul-monument istoric din portul brăilean în anii ’90, în plină tranziție de la comunism la economia de piață. Construită la începutul secolului XX, în urmă cu circa 140 de ani, Gara Fluvială a aparținut, de la inaugurare şi până la începutul anilor ’90, statului român, prin Ministerul Transporturilor. În 1991, Compania de Navigaţie Fluvială Română s-a divizat în mai multe structuri. Flota fluvială existentă în acea perioadă s-a împărţit în patru segmente. Un astfel de segment a fost preluat de societatea comercială „Brăila Nav”, în al cărei patrimoniu a intrat, pe lângă navele respective, Gara Fluvială şi o altă clădire de patrimoniu de pe Str. Danubiului. În 1996, la conducerea „Brăila Nav” a fost numit gălăţeanul Gheorghe Antistescu. Acesta ne-a povestit, în urmă cu câțiva ani, că, după ce a venit la conducere, a schimbat denumirea firmei în „Romnav” şi s-a luptat să o scape de faliment, fiindcă, din cauza datoriilor acumulate către bănci începuse să-i fie executate activele. BCR a preluat, în contul datoriilor, clădirea de pe Danubiului, în care şi-a făcut sediu. Tot BCR ar fi vrut să ia şi Gara Fluvială. „A fost nevoie să împrumutăm 76.000 de lei, cât reprezenta datoria pentru care această bancă ar fi vrut să ne ia vechea gară fluvială, şi aşa am reuşit să păstrăm clădirea”, ne-a povestit Antistescu. În 1999, Programul Asociaţiei Salariaţilor (PAS) a cumpărat pachetul de acţiuni al „Romnav”. În calitate de preşedinte al PAS, Gheorghe Antistescu deţinea, şi încă mai deţine, pachetul majoritar de acţiuni. Astfel, a avut posibilitatea să ocupe locuinţa de serviciu de la etajul clădirii, în timp ce parterul este ocupat de birourile firmei „Romnav” care deține o flotă de zeci de nave de transport fluvial. Tot „Romnav” a deținut, până la inaugurarea podului peste Dunăre, câteva din bacurile ce asigurau trecerea fluviului, pe la Smârdan.

Cert este că firma ”Romnav” a investit mulți bani pentru întreținerea frumosului imobil din zona portuară. După preluarea din anii ’90, a fost nevoie să se decoperteze pereţii, atât pe exterior cât şi pe interior, pentru a se reface tencuiala. S-au înlocuit integral instalaţiile de curent electric, apă şi canalizare. ”Am instalat centrală termică, am refăcut acoperişul, am refăcut elementele de arhitectură, totul cu firme specializate şi avizate să intervină asupra unor clădiri cu valoare de monument istoric. Nimic nu s-a făcut fără aviz primit de la Ministerul Culturii, prin Direcţia de Cultură Brăila”, ne declara, în 2014, Gheorghe Antistescu. În urmă cu doi ani, acesta a văruit din nou fațada exterioară, anunțându-și atunci intenția de a vinde clădirea. Din câte se pare, până în prezent nu s-a găsit niciun cumpărător interesat. Important este, însă, ca, dacă această tranzacție se va face mai devreme sau mai târziu, noul proprietar să îngrijească în continuare acest imobil reprezentativ pentru zona portuară brăileană!

Farmecul istoriei

Gara Fluvială din portul brăilean şi-a pierdut funcţionalitatea la începutul anilor ’90, la scurt timp după ce s-a dat în funcţiune şoseaua dig Brăila – Galaţi, iar cursele de pasageri pe Dunăre au devenit inutile. Pe vremuri, în 1906 când a fost dată în folosinţă, sălile de aşteptare ale Gării Fluviale făceau cu greu faţă afluxului de pasageri. Erau oameni de toate categoriile sociale, de la ţăranii cu paporniţe pline, plecaţi cu căţel şi purcel la rudele aflate în localităţile din aval sau amonte de Dunăre, până la domnii cu obraz subţire, abonaţi ai cabinelor de clasa I. În epoca trăsurilor şi căruţelor, când păienjenişul căilor de fier şi al drumurilor de piatră încă nu pătrunsese în cele mai greu accesibile locuri, călătoria cu vaporul pe Dunăre era o necesitate. De aceea, din zori şi până în noapte, forfota nu înceta în jurul Gării Fluviale. Hotelurile, cârciumile, dar şi bordelurile din apropierea portului dădeau pe dinafară de clienţi şi toată lumea era mulţumită, la fel ca armatorii şi căpitanii de vapor. Două săli de aşteptare erau în incinta gării, una pentru clasa a II-a, una de clasa I, pentru domnii cu monoclu şi cucoanele în rochii cu crinolină. Parterul mai era ocupat de casele de bilete şi o toaletă publică. La etaj, se aflau Biroul Hidrografic Român, biroul căpitanului de port şi biroul reprezentantului autorităţii navale.

Clădirea, realizată de celebrul Anghel Saligny, seamănă cu un vapor de epocă, impresie subliniată de cele două turnuri care amintesc de uriaşele coşuri de fum necesare motoarelor cu aburi. De-a lungul vremii au apărut diverse legende legate de funcţionalitatea turnurilor. S-a spus că în acestea se află un sistem inovator şi unic de contracarare a efectelor cutremurelor: două mari pistoane acţionate hidraulic, cu rol în echilibrare a întregii construcţii contra mişcărilor tectonice. „Nu a fost niciun sistem, de nici un fel, în turnuri. Protecţia la seism este dată de pilonii de lemn pe care e aşezată clădirea. Sunt înfipţi foarte adânc în pământ, iar elasticitatea lor ar trebui să anihileze efectele seismelor puternice”, ne-a explicat locatarul Antistescu.

Clădirea mai este cunoscută de brăileni sub numele de Căpitănia Veche, deşi, în realitate, nu a aparţinut niciodată acestei instituţii. Căpitănia doar a avut închiriate birouri acolo, în diverse perioade de timp, iar acum, după cum se ştie, are propriul său sediu, pe malul Dunării, la capătul străzii Danubiu.