Este imposibil să condamni

Judecarea, condamnarea, critica sau reproșul nu ating cu nimic Împărăția Cerului din noi, decât prin iluzie. Iluzia aduce alte iluzii, inclusiv puterea de a condamna sau de a răni.

Nimic din ceea ce Dumnezeu a creat nu poate fi anulat, condamnat, rănit sau întinat cu adevărat. Dar putem crede asta, până când renunțăm cu un zâmbet de ușurare, într-o clipă de luciditate.

Și nu ai condamna pe nimeni dacă nu ai crede că ești condamnat și lipsit de Iubirea care este pretutindeni. Crezând în lipsa Iubirii, dezastrul este peste tot și pacea lipsește.

Iar când pacea lipsește, ai nevoie de clipa de luciditate și de zâmbetul iertării.

Dumnezeu nu a creat o lume a războiului, ci a Iubirii.

Și doar Iubirea există cu adevărat.

„Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.

Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.

Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.”

(Sfânta Evanghelie după Ioan, I, 3-5)

„Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.

Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi.

Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.”

(Sfânta Evanghelie după Luca, VI, 36-38)

„Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.

Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta.”

(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, IV, 16-17)