Eroi uitați în noroi

În actele oficiale și în testamentul cultural al marelui filantrop Nedelcu Chercea, cel care a donat bani pentru realizarea lui, este denumit Monumentul Biruinței. În realitate, la felul cum se prezintă acum situația din teren, ar putea fi numit Monumentul Uitării. Este vorba despre obeliscul ridicat în memoria câtorva zeci de ostași căzuți în Primul Război Mondial. Cu toții aveau în comun faptul că erau născuți în mica localitate Vatra Veche de lângă Brăila, de unde provenea și industriașul Nedelcu Chercea, cel care din averea lui a ridicat pentru comunitate o școală, o biserică, un dispensar și o Casă de Cultură. Toate aceste donații au în comun sub deviza ”Nimic pentru noi, totul pentru patrie”, crez care i-a ghidat pe Nedelcu Chercea și pe soția sa, Ana, în nenumăratele acte de caritate făcute de-a lungul vieții. Tot pentru comunitatea din care proveneau, cei doi soți au hotărât, la începutul anilor 1930, să construiască un monument pentru fiii satului care nu s-au mai întors de pe câmpurile de luptă ale Marelui Război. Cu 20.000 lei, o sumă foarte mare pentru acea perioadă, a fost realizat un ansamblu format dintr-un obelisc inscripționat cu numele eroilor morți pentru patrie, în vârful căruia se afla un vultur de bronz, cu aripile desfăcute. Postamentul era înconjurat cu un lanț masiv de oțel, iar în perimetrul unde a fost așezat monumentul se intra printr-o poartă monumentală. Terenul ales era situat într-o zonă cu mare vizibilitate, fosta cale de intrare în Brăila, dinspre Focșani. „Ansamblul monumental a fost pus lângă biserica Sf. Mina, o altă ctitorie a familiei Chercea. Când a fost construit, zona respectivă constituia una dintre principalele porți de intrare în Brăila. Șoseaua Focșani nu era întreruptă de calea ferată, așa cum este în prezent. Acolo era o barieră, pe unde treceau, spre strada Transilvaniei, carele negustorilor veniți dinspre Vrancea sau Galați. Era un vad comercial important, iar monumentul avea expunere, fiind admirat de toți cei care veneau în Brăila”, precizează Ionel Alexandru, profesor de istorie și consilier local în mai multe mandate, inclusiv cel actual.

Pe latura principală a obeliscului se află inscripția: ”Vouă Eroilor din comuna Nedelcu P. Chercea căzuți în războiul pentru întregirea neamului 1916 – 1919. Acest monument s-a ridicat cu ajutorul lui Dumnezeu de mine, Nedelcu P. Chercea, în anul 1936, sub domnia majestății sale regele Carol”. Pe latura din spate sunt inscripționate, în marmură, numele eroilor căzuți, iar pe un lateral se menționează că monumentul a fost ridicat și ”în memoria generalului Butoeanu St. Mihai, fiu al acestei comune și nepotul meu (al lui Chercea n.n.), fost inspector general sanitar al Armatei”.

Memoria eroilor – de la cinstire, la profanare

Au trecut anii, iar situația s-a schimbat radical. Vechea barieră a fost desființată, iar Șos. Focșani se oprește, practic, în gardul construit de-a lungul căii ferate. În perioada regimului comunist, deși s-a încercat ștergerea din istorie a burghezului Nedelcu Chercea, monumentul construit în memoria eroilor a fost păstrat și îngrijit. Locatarii cartierului își amintesc că, periodic, elevii Școlii nr. 13, ctitorită tot de familia marelui filantrop brăilean, erau aduși la orele de muncă patriotică să facă curat în grădina de flori care înconjura obeliscul.

Din păcate, spre sfârșitul anilor ’80 și la începutul anilor ’90, zona din vecinătatea momumentului s-a transformat treptat într-o mare groapă de gunoi, chercenii făcându-și un obicei din a-și arunca deșeurile în intersecția respectivă. Grădina cu flori a dispărut și totul a continuat să se degradeze. În primii ani după Revoluție, hoții de fier vechi au furat lanțul de fier masiv din jurul postamentului. O mârșăvie și mai mare s-a petrecut în 2012, când vulturul de bronz din vârful obeliscului a fost furat. Poliția a deschis atunci o anchetă, dar hoții care au profanat monumentul au rămas neidentificați.

Monumentul a rămas de atunci fără simbolul său grafic cel mai de preț și, pe lângă faptul că acesta nu a fost recuperat nici până în zilele noastre, pierdut a rămas și interesul pentru moștenirea lăsată de Chercea și, mai important, pentru memoria celor care au murit pentru patrie în urmă cu un secol. Monumentul a fost lăsat complet de izbeliște. Nederanjat de nimeni, praful depus pe postamentul de piatră s-a stratificat, fiind acum suficient de gros încât să crească pe el iarbă și buruieni. Lângă postament, copaci crescuți din semințe, au prins rădăcini adânci și s-au tot înălțat, revărsându-și coroana peste bietul monument. Înscrisurile cu numele eroilor abia mai sunt vizibile, în schimb pe monument au apărut tentative de graffiti, mânjeli făcute cu vopsea la spray.

În jur, unde era pe vremuri o grădină cu flori, acum e pământ gol, transformat în mocirlă când plouă, sau sursă de praf în zilele toride de vară. În ultimii ani, fix în acel spațiu, care ar fi trebuit să fie zonă de protecție a monumentului, au avut organizare de șantier firmele care au făcut asfaltări în cartierul Chercea. Au depozitat acolo moloz sau materiale de construcții și și-au parcat utilajele. Lucrările s-au terminat între timp, locul a fost eliberat, însă este tranzitat de mașinile celor care au casele construite chiar în spatele monumentului. Iar în zilele ploioase, urmele roților lasă dâre adânci în noroi, ca niște răni pe sufletul monumentului abandonat în uitare…

Mutarea lângă Căminul Cultural, o măsură rămasă în așteptare

În urmă cu mai bine de 10 ani, s-a pus problema mutării Monumentului Biruinței lângă Căminul Cultural din cartierul Chercea, clădire ctitorită tot de Nedelcu și Ana Chercea. Mai exact, în ședința Consiliului Local Municipal din 11 februarie 2015, la propunerea consilierului local Ionel Alexandru, a fost votată în unanimitate o hotărâre de reamplasare a Monumentului Biruinței, de lîngă biserica ”Sf. Mina, lângă sediul Căminului Cultural. În aceeași ședință a fost aprobat și un buget de 50.000 lei pentru această operațiune. Conducerea Primăriei din acea perioadă a declarat că proiectul de relocare va fi pus în practică după ce va fi reabilitată clădirea Căminului Cultural. Sunt deja câțiva ani de când a fost finalizată acea reabilitare, însă despre mutarea monumentului nu s-a mai auzit nimic…

Profesorul de istorie Ionel Alexandru, care între timp a redevenit consilier local, și-a exprimat regretul că propunerea sa din urmă cu 10 ani nu s-a materializat nici până la ora actuală. ”Acest obiectiv de relocare a Monumentului Biruinței a fost aprobat în CLM în ultimul madat al primarului Simionescu. Tot atunci s-a aprobat, la propunerea mea, și proiectul de realizare a statuiei voievodului Vlaicu Vodă, cel care a semnat documentul în care apare prima atestare a orașului Brăila. După alegerile din 2016, primarul Dragomir a preluat și finalizat doar proiectul statuii lui Vlaicu Vodă, din Bariera Călărașilor, ca să fie marcat momentul împlinirii a 650 de ani de la prima atestare documentară a Brăilei”, ne-a declarat Ionel Alexandru.