”Doamna Li”. Transformarea unei jurnaliste în învățător-model

Adaugă ca sursă preferată în Google

De la jurnalism la învățătoare necalificată, apoi prima pe județ la Titularizare. Este performanța obținută de fosta noastră colegă Liliana Nistor, gălățeanca neobosită care, timp de aproape 9 ani, făcând navetă zilnic, a prezentat cititorilor brăileni nenumărate situații mai bune sau mai puțin bune din județul și municipiul Brăila. Absolventă a Facultății de Jurnalism din Galați, Lili s-a alăturat echipei cotidianului ”Obiectiv – Vocea Brăilei” din 2016, imediat după ce a obținut o diplomă de licență în domeniu. A activat în principal pe domeniile Social și Învățământ, iar de-a lungul anilor a relatat, în fiecare vară, despre rezultatele examenelor de la Evaluarea Națională sau Bacalaureat, dar și despre probele de foc ale profesorilor – Definitivatul și Titularizarea. Cu timpul, a ajuns să cunoască foarte bine problemele cu care se confruntă Educația, dar a avut ocazia să documenteze și reușitele de excepție ale unor elevi brăileni la olimpiade naționale sau internaționale. Reușite care nu ar fi fost posibile fără implicarea unor profesori foarte competenți și pe deplin dedicați acestei nobile meserii. Exemple care într-un final au determinat-o pe Lili să treacă de la pixul și tastatura jurnalistului, la catedra cadrului didactic. În toamna anului 2024, ea a aplicat în ”Teach for Romania”, un program ce își propune formarea de profesori pentru școli vulnerabile, din medii defavorizate. În cadrul acestui program a obținut un post de suplinitor necalificat într-o școală din Galați, nu însă fără a susține în prealabil un examen foarte serios. ”Acum doi ani îmi schimbam cariera și deveneam învățătoare necalificată. Ce înseamnă asta? Că nu aveam studiile necesare acestei profesii: nu terminasem o facultate de PIPP (Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar) și nici profilul pedagogic din liceu. Culmea este că am absolvit chiar Liceul Pedagogic, dar la profilul Filologie…

Îmi aduc și acum aminte de examenul pentru suplinitori necalificați. Nu găseai nicăieri informații despre această probă, despre subiecte sau structură. Așa că am învățat tot ce se parcurge pentru Titularizare. Am învățat ca la nebuni: învățam și plângeam, căci a doua zi mi se părea că nu mai știu nimic din ce parcursesem cu o zi înainte. Nimic nu se lega, nimic nu avea sens… toată informația era nouă, iar creierul meu “sângera”.

A venit și ziua examenului. Am dat proba scrisă, a urmat interviul — emoții peste emoții. Totuși, la acel examen am fost prima pe județ, cu media 9,96”, povestește Liliana Nistor, prin intermediul unei postări pe pagina personală de Facebook.

”Rezultatele adevărate apar doar atunci când muncești zi de zi”

Ca suplinitor, a preluat elevii din clasa a doua a școlii unde a găsit postul. Cunoscându-i energia pozitivă ce a însoțit-o pe toată perioada cât am fost colegi de redacție, suntem pe deplin convinși de pasiunea cu care s-a dedicat noii profesii. Lilișor, așa cum o alintam în primii ani când era mezina redacției, a devenit ”Doamna Li”, mentorul și prietenul unor copii pe care i-a îndrumat pe calea cunoașterii într-un stil cum altfel decât nou și non-conformist!

După un an la catedră, au urmat emoții după schimbările aduse de un nou Ministru al Educației, când postul său de suplinitor a fost pe punctul de a se desființa, însă Lili a făcut tot posibilul să rămână mai departe, în clasa a III-a, cu copiii de care deja se atașase foarte mult.

După doi ani la catedră, Liliana Nistor a avut dreptul să participe, vara aceasta, la examenul de Titularizare. Un examen foarte greu, pe care l-a trecut, însă, cu brio: din nou, prima pe județ!

”Puțini știu ce înseamnă să te pregătești pentru Titularizare în timp ce ești deja la catedră. Înseamnă să predai ziua, să fii 100% acolo pentru copii, iar noaptea să parcurgi sute de pagini de pedagogie, metodică, literatură, matematică și gramatică. De când s-a terminat școala și până pe 21 iulie, am învățat continuu. Unde mai pui că anul acesta am terminat și facultatea de PIPP, am susținut licența (o lucrare serioasă, cu o cercetare derulată pe doi ani, nu o joacă), am încheiat programul Teach și l-am ajutat și pe nepotul meu la Bacalaureat, la română și geografie (apropo, a luat Bac-ul — așa mătușă, așa nepot!). A fost absolut epuizant. Norocul meu a fost că am învățat constant în acești doi ani, dar volumul de muncă rămâne enorm.

Nu știu cum este la celelalte materii, dar examenul de Titularizare pentru învățători este crunt. Gramatică, literatură, pedagogie, matematică, metodică la română și metodică la matematică — toate înghesuite în doar 4 ore! Timpul pur și simplu nu-ți ajunge. În prima jumătate de oră ești practic „zombie”, până te calibrezi și reușești să-ți aduni ideile pentru a redacta coerent. Ieși de acolo dărâmat. Am dat zeci de examene la viața mea, dar acesta a fost de departe cel mai greu. Îți joci tot viitorul pe o foaie de hârtie. Aș avea atât de multe de spus despre această experiență… dar cu altă ocazie.

Iar astăzi, după atâta chin și zbucium, s-au publicat rezultatele: nota mea este 9,35 — din nou, prima pe județ! Vă dați seama cât de greu și complex este acest examen dacă 9,35 este cea mai mare notă din județul Galați anul acesta…”, povestește Lili.

Bucuria reușitei la examen este însoțită, însă, de o mare tristețe: de data aceasta, chiar trebuie să se despartă de copiii pe care i-a pregătit timp de doi ani! ”Când am văzut nota, am plâns. Am plâns pentru acești doi ani, pentru tot chinul, stresul, grijile și frământările adunate. Dar cel mai mult am plâns — și mă doare cumplit — pentru că trebuie să mă despart de colega mea, Dorina, și de copiii noștri. Ce paradox! Ai cea mai mare notă, îți alegi prima postul, dar nu există locuri titularizabile la școala ta…

Iar asta se întâmplă fix acum, când ei intră în clasa a IV-a. Am fost alături de ei doi ani, mai aveam un singur an și încheiam o generație. Nu-mi doream altceva decât să ducem această clasă până la capăt, iar apoi aș fi plecat fără să încurc pe nimeni. Doar un an mai voiam la această școală, să ne continuăm munca și să arătăm că lucrurile se schimbă atunci când există implicare. Însă soarta este, din nou, nedreaptă…”, spune Lili, care acum așteaptă ședința de repartizare pentru a afla noul său post în învățământul gălățean.

Concluzia ei, după experiența ultimilor doi ani? ”Pentru că sunt învățătoare, iar rolul nostru este să le transmitem copiilor și valori, nu doar cunoștințe, mi-aș dori ca elevii mei să rămână cu două învățăminte din toată această experiență:

1. Este în regulă să schimbi direcția și să o iei de la capăt într-un alt domeniu, indiferent de vârstă sau statut.

2. În viață, munca, corectitudinea și perseverența aduc mereu rezultate. Calea scurtă este doar o întâmplare; puțini au succes peste noapte. Rezultatele adevărate apar doar atunci când muncești zi de zi”.