Adaugă ca sursă preferată în Google

• visul lui Claudiu Dumitraşcu, un adolescent talentat de 15 ani, de a studia la Liceul de Arte s-a năruit din cauza unei corigenţe • a fost repartizat la Liceul “Moisil”, la şcoala profesională, profil Tâmplar universal, domeniu care, la o primă analiză, părea să nu aibă nicio legătură cu ceea ce îşi dorea el să facă în viitor • spre suprinderea lui, latura sa artistică s-a dovedit a avea mai multe în comun cu profilul tehnic decât şi-a imaginat • în cadrul orelor de practică a descoperit pirogravura (arta decorării lemnului) şi aşa a descoperit o nouă pasiune
 
Ceea ce părea să fie marea lui dezamăgire s-a dovedit a fi o întâmplare fericită. Claudiu Dumitraşcu, în vârstă de 15 ani, a ratat şansa de a studia la Liceul de Arte din cauza unei corigenţe. Deşi luase testele de admitere la liceul vocaţional, în clasa a VIII-a, profesorul său de matematică nu l-a promovat şi nu a putut astfel să intre în Evaluarea Naţională. A fost repartizat în clasa a IX-a la Liceul “Moisil”, la şcoala profesională, domeniul Fabricarea produselor din lemn, profil Tâmplar universal. Dacă la început se simţea diferit faţă de colegii lui şi îşi spunea că nu are ce căuta acolo, treptat, a văzut că profesorii şi colegii îl apreciază şi îl încurajează să continue cu marea sa pasiune: desenul. Dar dincolo de susţinerea celor din jur, acolo a descoperit că partea sa artistică are mai multe în comun cu profilul tehnic decât şi-a imaginat. În timpul orelor de practică a aflat despre pirogravură – arta decorării lemnului. A pus mâna pe aparatul pirograf, a luat o bucată de lemn şi aşa s-a născut o nouă pasiune.
L-am întâlnit pe Claudiu la “Târgul Meseriilor” de la Sala Polivalentă şi am rămas impresionată de talentul său. La prima vedere, el nu părea din acel peisaj. Iar asta pentru că, deşi se afla la un eveniment de prezentare a şcolilor profesionale din Brăila, unde se etalau meseriile şi calificările oferite de licee, Claudiu desena cu un aparat pe o bucată de lemn. Văzând lucrările care ies din mâna sa, am fost curioasă să aflu povestea lui, şi aşa aveam să aflu cum a ajuns un băiat care pictează de când se ştie la o şcoală profesională.
Claudiu Dumitraşcu s-a apucat de desenat la vârsta de 3 ani. A învăţat să deseneze singur, nu a urmat niciodată vreun curs şi şi-a dezvoltat abilităţile de-a lungul timpului cu ajutorul Youtube-ului, el însuşi spunând că este un “copil al internetului”. Deşi poate să pună pe hârtie foarte multe lucruri, adolescentul are o pasiune pentru chipuri şi desenează foarte multe portrete, în toate lucrările sale fiind proeminente expresiile feminine. Pe lângă artă, adolescentul este pasionat şi de astrologie şi poate să facă pe loc o caracterizare dacă îi spui ziua şi ora în care te-ai născut.
Dar să revenim la partea în care el a ajuns elev la o şcoală profesională.
Claudiu a făcut şcoala generală la “Dimitrie Cantemir”, unde a fost elev până în vara anului trecut. Din nefericire, anul trecut, în clasa a VIII-a, o corigenţă la matematică l-a făcut pe adolescent să îşi rateze şansa de a intra la Liceul de Arte. De altfel, acesta recunoaşte că matematica a fost o disciplină care i-a dat mereu bătăi de cap.
“Recunosc că nu m-a atras niciodată matematica. Mereu s-au schimbat profesorii, au fost profesori diferiţi, stiluri diferite şi nu puteai să te acomodezi foarte rapid. Pe primul semestru am avut media 5 şi pe al doilea ar fi trebuit să am tot 5, am avut şi în teză nota 5, dar… Eram la o oră când chiar nu făceam nimic, stăteam degeaba, şi am început să schiţez pe caiet pentru că eram plictisit. Doamna m-a văzut şi mi-a pus 2 pentru că am desenat în oră. Cred că dacă un copil are o anumită înclinaţie, acesta ar trebui încurajat, nu să îi dai cu bâta în cap şi să îl pui la colţ doar pentru că vrea să facă altceva”, ne-a povestit Claudiu.
A fost singura corigenţă din toţi anii de gimnaziu, el fiind un elev bun la şcoală. Cu excepţia matematicii, băiatul a încheiat clasa a VIII-a cu media generală 8,60. Din păcate, adolescentul nu a intrat în Evaluarea Naţională şi visul său de a se perfecţiona în cadrul unui liceu de artă s-a năruit. Mai ales că dăduse testele de admitere şi le promovase cu media 9.50.
“Am fost dezamăgit iniţial. Foarte dezamăgit! Eu voiam la Arte şi asta cu matematica mi-a schimbat tot. S-a stricat totul din cauza matematicii, puteam să intru acolo. Am dat corigenţa, am luat-o, dar răul a fost făcut”, spune adolescentul cu o undă de regret în glas.
 
Admiterea la “Moisil”, o întâmplare fericită
Nereuşind să continue să facă ce îi place, cel puţin nu în cadrul unui liceu de profil, Claudiu a fost repartizat după ce a dat corigenţa la Liceul Tehnologic “Grigore Moisil”, la şcoala profesională, la profilul Tâmplar universal. Evident că în prima zi de şcoală băiatul se simţea străin în acel loc, însă, treptat, el s-a integrat în colectiv. Bineînţeles că în pauze îşi scotea caietul şi îşi lăsa imaginaţia să zboare, iar toţi colegii şi profesorii îi admirau schiţele, îl felicitau şi chiar îl încurajau să continue să deseneze, lucru care nu prea se întâmpla în şcoala generală.
“În prima zi de liceu m-am simţit foarte diferit de toată lumea. Dar uşor, uşor, m-am integrat, mi-am făcut prieteni şi acum totul e foarte bine. Din primele ore am început să desenez şi toată lumea se strângea la banca mea şi mă felicita. Profesorii sunt foarte de treabă, foarte plăcuţi faţă de cei din generală. Sunt mai deschişi şi poţi chiar să fii prieten cu ei, cu ceilalţi nu puteai. Cu materiile importante merg foarte bine, am note foarte mari la liceul ăsta. Spre exemplu, am 7 la matematică”, ne-a mărturisit băiatul.
La puţin timp de la începerea liceului, soarta părea să îl pună din nou la încercare pe adolescent din cauza unui accident de maşină. “În primul semestru am avut un accident de maşină, în Şcolilor. Nu am fost atent, am vrut să prind maxi-taxi, am alergat pentru că vin rar şi sunt foarte mulţi călători şi m-am grăbit să-l prind. M-am dus, am trecut strada nereglamentar şi m-a călcat maşina. Am stat în spital, am avut tibia ruptă, iar apoi am stat două luni acasă”, îşi aminteşte acesta.
În perioada în care a stat acasă, diriginta lui, care observase talentul său înainte de incident, l-a îndemnat să deseneze câteva lucrări şi l-a înscris la concursuri. Claudiu ne-a spus că diriginta sa, prof. Florentina Manolescu, a fost singurul dascăl din toţi anii lui de şcoală care, văzând înclinaţia sa artistică, l-a încurajat să continue pe acest drum.
“În perioada cât a stat acasă, ca să nu se plictisească, i-am transmis mamei să deseneze diverse lucruri şi i-am dat câteva teme. Cu acele desene l-am înscris la diverse concursuri locale între şcoli. A avut o ocupaţie, dar eu am vrut să văd dacă are bariere, dacă are limite. Ce am constatat este că el desenează feţe. Face şi alte desene, le face cu brio, dar lui îi place să deseneze chipuri. Claudiu are o imaginaţie foarte bogată. Cum spuneam este pasionat de feţe, de figuri. Vrea să identifice caracterul oamenilor din expresia feţei, adică merge mult pe citire, încearcă să citească chipul oamenilor şi are un talent foarte bun”, ne-a spus prof. Florentina Manolescu, diriginta lui Claudiu.
Tot anul acesta Claudiu s-a înscris să participe la o expoziţie internaţională de artă pentru copii şi tineret din Hyvinkaa, Finlanda. Expoziţia are tema “Împreună”, iar participanţii trebuie să se raporteze în mod special la tradiţiile culturale naţionale. “Doamna dirigintă mi-a sugerat să fac ceva tradiţional şi eu m-am gândit să fac două persoane, o fată şi un băiat în haine tradiţionale şi în mâini să ţină nişte steaguri. De acum încolo sper să particip la mai multe concursuri”.
 
Pirogravura, noua pasiune
La şcoala profesională, Claudiu a descoperit că latura sa artistică se poate îmbina cu latura tehnică pe care o învaţă la şcoală. Cum? Prin pirogravură! Pirogravura este arta decorării lemnului, dar şi a altor materiale (plută, piele, os) prin ardere cu un vârf de metal înroşit în foc. Claudiu a descoperit această artă în timp ce făcea practica de specialitate.
“Am lucrat două săptămâni la practică. I-am arătat desenele mele domnului profesor şi mi-a zis că dacă tot ştiu să desenez şi am talent de ce nu încerc să desenez în lemn cu aparatul de pirogravat. După ce mi-a dat aparatul, am început să lucrez şi am descoperit că îmi place. Voi continua să desenez pe lemn cu siguranţă”, a afirmat adolescentul.
Deşi este abia la început, Claudiu este unul dintre puţinii elevi din Brăila care lucrează “arta brodării lemnului”. Recent, el a împărtăşit şi celorlalţi noua sa pasiune la “Târgul Meseriilor”, acolo unde a realizat trei lucrări în trei zile. “A fost o experienţă foarte frumoasă la târg. Eu sunt o fire introvertită şi socializez mai greu cu lumea, dar am socializat foarte mult, am glumit cu cei de aici, a fost foarte frumos. Toată lumea se mira, se strângeau foarte mulţi copii şi îmi spuneau «Ce frumos desenezi. Eu nu pot să fac asta niciodată!». Cred că artiştii nu ar trebui să îşi compare niciodată arta cu cea a altor artişti pentru că fiecare artist are o unicitate”.
 
“Oamenii nu vor să vadă dincolo de ambalaj”
Aşa cum afirmam şi la începutul acestui material, adolecentul în vârstă de 15 ani desenează foarte multe chipuri feminine deoarece “lumea este atrasă de estetic”. Dar dincolo de frumuseţea personajelor din lucrările sale, Claudiu vrea să transmită un mesaj şi anume acela că “oamenilor nu le pasă de frumuseţea interioară”.
“Prin stilul meu vreau să arăt că lumea vrea să vadă doar superficialul, este atrasă numai de estetic, fără să îi pese de poveste. De aceea fac trăsăturile astea şi exagerez ochii, nasul îl fac foarte mic sau buzele foarte mari. Oamenii asta vor, exagerare. Asta le place. Dincolo de ambalaj există ceva mai important decât ce se vede la exterior. Chiar aş vrea să îmi fac o pagină de Instagram şi să îmi pun toate desenele să văd cum reacţionează lumea la stilul meu. Am început să desenez mai adânc şi aş vrea să fac o exagerare şi mai mare a operaţiilor estetice pentru ca lumea să vadă unde s-ar putea ajunge dacă o ţinem în ritmul ăsta. Vom ajunge la mutilări”, este de părere băiatul.
Claudiu spune că mai are multe lucruri de învăţat, dar vrea să se perfecţioneze. “Vreau să fiu un artist fluid, să desenez pe pereţi, să desenez digital, pe hârtie şi evident pe lemn”.