Cultură
„Copiii sunt dorul nostru de a mai fi copii”
* interviu cu prozatorul Lică Barbu
– Pentru brăilenii de toate vârstele, iubitori de literatură şi de cultură, LICĂ BARBU este un nume deja cunoscut. Pentru cei care încă nu v-au descoperit, cine este umoristul, caricaturistul şi prozatorul, autorul AVENTURILOR LUI LICUŢĂ şi cum a început această fascinantă poveste, pe care copiii de toate vârstele o îndrăgesc?
– Povestea a început demult, încă din copilărie. Tot mereu îmi doream să schimb lumea. Într-o dimineaţă, un gând răzleţ, mângâiat de o luminiţă venită din prima rază de soare a acelei dimineţi, mi-a şoptit tainic ce am de făcut: „Lumea o poţi schimba prin cultură, dragule. Primul pas e acolo, în lumea inocenţei, o lume nepoluată de ipocrizie şi lăcomie. Îmbrăţişează copiii cu drag de cultură şi ei te vor urma pe acest drum!” Ceea ce am şi făcut. Am născocit o poveste în care simplitatea, inocenţa şi imaginaţia aveau un singur cadru: lumea copilăriei definită în „Lumea lui Licuţă”.
Primul pas a fost un jurnal zinic al personajului Licuţă cu prietenii lui şi timp de o sută de zile a fost publicat online, unde Licuţă, în fiecare zi, povestea câte o întâmplare reală din copilăria lui sau, cu ceva floricele, îşi imagina fantezist câte o peripeţie cu mesaj educativ. Aşa s-a născut cartea „Lumea lui Licuţă”.
– Colaboraţi cu mai multe reviste de cultură şi scrieţi literatură pentru copii. De ce literatură pentru copii?
– Mulţi ani am scris umor şi am desenat umor, dar gândul din copilărie nu-mi dădea pace. Cum să schimb lumea cu o glumă sau cu o caricatură? Lumea râde instant şi când te împiedici, aşa e din costrucţie, şi atunci, i-am atras pe oameni prin literatura pentru copii unde se regăsesc vrând-nevrând. În poveşti, îi cheamă dorul de copilărie, dorul de viaţă. Nu neapărat de a ne regăsi copilul din noi, ci pentru că inocenţa şi simplitatea sunt puritatea vieţii pe care mulţi o ignoră. Nici nu mă miră de ce mulţi oameni se plâng că au mereu probleme şi griji zilnice. Ipocrizia şi lăcomia le-au acoperit libertatea de a trăi nostalgia copilăriei.
– Cum reuşiţi să vă alegeţi personajele care îi încântă pe copiii de toate vârstele şi care îi poartă într-un univers de vis, DINCOLO DE CAPĂTUL LUMII ?
– Simplu de răspuns! Natura este o sursă inepuizabilă de a ne regăsi ca fiinţe. Personajele suntem noi, dar nu ne vedem, din păcate, din cauza lipsei de educaţie, din cauza ignoranţei şi a temerilor de a intra într-o bibliotecă unde imaginaţia şi definiţia vieţii ne dau înţelesul Lumii. „Dincolo de Capătul Lumii“ e aventura gândurilor noastre, o aventură în care copiii sigur, setoşi de fascinaţie, intră într-un joc unde gândul este fascinaţia oricărui om invitat să viseze. Dincolo de Capătul Lumii sunt gândurile noastre.
– Într-o societate ultra-tehnologizată, cu invenţii pe toate planurile, sunteţi coordonatorul unui proiect prin care deschideţi apetitul copiilor pentru mişcare, interacţiune fizică şi artă. NINO-NINO a devenit un grup în care copiii socializează, se distrează şi se afirmă. Dacă, la început, activităţile se desfăşurau la Biblioteca Judeţeană, în urma restricţiilor cauzate de pandemie, copiii se întâlnesc în spaţii deschise, în Parcul Monument sau în Grădina Publică. Care sunt acţiunile pe care le organizaţi în această perioadă şi cine sunt colaboratorii dv?
– Invenţiile de ultimă generaţie ajung, într-o măsură mai mică sau mai mare, să reprezinte o parte importantă din viaţa copiilor şi, de multe ori, principala atracţie în materie de petrecere a timpului liber. Unul dintre efectele secundare extrem de nocive ale acestei stări de fapt este acapararea prichindeilor într-un univers caracterizat prin sedentarism. Pentru combaterea consecinţelor dezastruoase ale unui mod de viaţă pasiv, este importantă deschiderea apetitului celor mici pentru mişcare, interacţiune fizică şi artă. în plus, faptul că prichindeii sunt dornici de a se afirma, cautând mereu noi forme de a se juca, de a pune în mişcare gândurile lor inocente, crează cadrul optim pentru a rezolva cu ajutorul artei, prin implicarea copiilor, obiective fundamentale de educare a tinerei generaţii.
Nu este zi să nu născocim fel de fel de jocuri educative ornamentate mereu cu concursuri de desene, teste de aptitudini artistice, spectacole. în cadrul activităţii „Eu, tu şi Brăila” interacţionăm cu brăilenii în joaca De-a Reportajul punându-le întrebări despre oraşul lor şi întrebări de cultură generală, iar prin rubrica „Brăila în desenele copiilor de la Nino Nino” istoria Brăilei este mult mai bine recepţionată de copii.
Ne puteţi urmări activitatea pe pagina ,,Zâmbetul uneşte” de pe Facebook, cât şi pe canalul „Trupa Nino Nino” de pe Youtube.
şi apropo de ultra-tehnologizare! în perioada stării de urgenţă, tehnica modernă ne-a ajutat foarte mult. Grupul artistic Nino Nino nu a stat degeaba acasă ci a fost foarte activ participând la realizarea unei emisiuni la un post de radio online. Doar cu ajutorul tehnicii moderne am reuşit să ne descurcăm.
– Sub sloganul ZÂMBETUL UNEŞTE, implicaţi copiii în diverse activităţi recreative. Ne puteţi spune mai multe amănunte în acest sens?
– Proiectul „Zâmbetul uneşte” este iniţat de Asociaţia Culturală Leviathan în colaborare cu Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” Brăila, Secţia de împrumut pentru copii. Ludotecă, vizează implementarea zâmbetului ca stare firească pentru toată lumea, ca terapie de vindecare a tarelor societăţii, ca mod de îndreptare a moravurilor societăţii, dar mai ales, ca mod de a le oferi copiilor şi altceva în afară de calculator. Aceste activităţi fiind privite ca forme de manifestare ale aceluiaşi univers al copilăriei.
Prin coordonarea mea voluntară, proiectul este absolut gratuit şi îi aştept pe toţi copii, indiferent de vârstă, chiar şi de 60 de ani, pentru că, nu-i aşa?, toţi purtăm în noi un copil, toată viaţa. Poarta de la Nino Nino este deschisă permanent.
– Alături de reprezentanţi ai Bibliotecii Judeţene încercaţi să aduceţi zâmbete nu doar copiilor, ci şi bătrânilor singuri, aflaţi în căminele din oraş. Cum se desfăşoară aceste întâlniri de suflet?
– Într-adevăr, împreună cu Biblioteca Judeţeană am fost deseori la căminele de bătrâni şi am constat că cea mai mare bucurie a bătrânilor este să-i asculţi. Nu au nevoie de nimic mai mult decât de comunicare. Aceşti oameni sunt încărcaţi de poveşti din viaţa lor şi iată, o sursă inepuizabilă de creaţie pentru un scriitor.
în curând, având în vedere situaţia de alertă a pandemiei, voi merge în vizită împreună cu copiii la căminele de bătrâni pentru un dialog prin artă cu generaţia a treia. Cu cântece, cu scenete, cu desene, vedem noi cu ce mai găsim. Este foarte important să realizez această întâlnire între două generaţii, iar copiii, cu certitudine, vor avea ce învăţa. Activitatea se va numi ,,Bună ziua, dragi bunici!”
– Care este motto-ul după care scrieţi cărţile pentru copii sau organizaţi activităţile recreative?
– Motto-ul meu este simţit şi trăit de mine-Copiii sunt dorul nostru de a mai fi copii.
– Ce proiecte de viitor aveţi?
– Încă de la începutul acestui an ne-am planificat să publicăm o carte scrisă de copiii de la Nino Nino şi ilustrată cu desenele lor. Cartea se va numi „Nino Nino şi poveştile copilăriei”şi este în faza de manuscris gata de publicare. Manuscrisul l-am trimis la editura Leviathan şi după machetare vom afla şi un preţ per exemplar pentru a şti cât şi cum vom face rost de fonduri. O speranţă se întrezăreşte de la Biblioteca Judeţeană, de la părinţii copiilor şi mai vedem. Important este că am reuşit o mare realizare a acestui proiect şi sperăm că vom lansa cartea în această toamnă. şi nu numai. Lansarea cărţii va avea loc în cadrul unui spectacol susţinut tot de copiii de la Nino Nino. Nu-i aşa că e formidabil?
Cultură
„Nu Brăila este fiica Țării Românești, ci ea este maica acestui Principat”
• este titlul colocviului dedicat savantului Nicolae Iorga, la 155 de ani de la naștere • evenimentul se va desfășura marți, 17 noiembrie, în Sala „Regele Ferdinand I și Regina Maria” a Muzeului Brăilei „Carol I” • vor susține comunicări: drd. Fatme Nistoroi, drd. Cătălina Mârza, conf. dr. Costin Croitoru, dr. Zamfir Bălan și dr. Adrian Trifan
Sala „Regele Ferdinand I și Regina Maria” a Muzeului Brăilei „Carol I” (instituție aflată în Piața Traian nr. 3) găzduiește marți, 17 noiembrie 2026, de la ora 11:00, colocviul „Nu Brăila este fiica Țării Românești, ci ea este maica acestui Principat”, dedicat marelui savant, om politic și academician Nicolae Iorga, la 155 de ani de la naștere. Intrarea este liberă.
Prezintă: drd. Fatme Nistoroi, „Contribuțiile lui Nicolae Iorga referitoare la Brăila turcească”; drd. Cătălina Mârza, „Institutul Român (Casa Iorga) din Saranda, Albania, centru de cultură și spiritualitate românească în Balcani”; conf. dr. Costin Croitoru, „Asupra legăturilor lui Nicolae Iorga cu Brăila”; dr. Zamfir Bălan, „Nicolae Iorga despre Panait Istrati” și dr. Adrian Trifan, „Nicolae Iorga și românii din Balcani”.
Savantul Nicolae Iorga (n. 5 iunie 1871, Botoșani, d. 27 noiembrie 1940, Strejnicu) a fost un mare istoric, critic literar, dramaturg, enciclopedist, memorialist, profesor universitar și academiecian, dar și om politic (parlamentar, cel de-al 34-lea prim-ministru al României). Implicat activ în sărbătorirea Centenarului eliberării urbei dunărene de sub turci (1929), Iorga a fost un adevărat prieten al Brăilei, apropiat al familiei primarului Traian Țino și nu numai.
A publicat lucrări despre Brăila și a susținut conferințe la Teatrul Comunal, azi „Maria Filotti”.
Cultură
„Armata Română la ceas de sărbătoare”. Expoziție de Ziua Artileriei Române
• deschisă publicului pe 10 noiembrie, în clădirea de patrimoniu a Bibliotecii Județene „Panait Istrati”, expoziția documentară realizată de Camelia Aurelia Cherciu, biblitecar, poate fi vizitată până la data de 24 noiembrie 2026
„Armata Română la ceas de sărbătoare” – este tema expoziției documentare realizată de Camelia Aurelia Cherciu, bibliotecar, cu prilejul Zilei Artileriei Române (10 noiembrie). Deschisă la Compartimentul Împrumut Carte pentru Adulți, din clădirea de patrimoniu a Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila (Piața Poligon nr. 4), expoziția poate fi vizitată până pe data de 24 noiembrie 2026.
„Ziua Artileriei Române este sărbătorită, anual, la 10 noiembrie, în amintirea momentului în care, prin Porunca Domnească nr. 198, domnitorul Gheorghe Bibescu a consfințit înființarea primei baterii de artilerie a Țării Românești. Data reprezintă actul de naștere al artileriei române moderne și un reper fundamental în tradiția militară națională. Această zi este mai mult decât o aniversare militară.
Este un prilej de omagiere a generațiilor de artileriști care și-au făcut datoria pe câmpurile de luptă, a celor care au contribuit la dezvoltarea și modernizarea armei și a tuturor militarilor care duc mai departe tradiția acesteia.
Pentru că Artileria nu înseamnă doar tunuri, obuziere sau rachete. Înseamnă precizie, calcul, disciplină, stăpânirea tehnicii și, mai presus de toate, oameni bine pregătiți, capabili să acționeze împreună. Pentru că, dincolo de puterea focului, adevărata forță a artileriei a stat, întotdeauna, în priceperea și responsabilitatea celor care o servesc”, au consemnat organizatorii expoziției documentare.
Istoria artileriei este legată de procesul de modernizare a Armatei Naționale și de formarea statului român modern. De-a lungul timpului, de la primele tunuri de bronz până la sistemele moderne de artilerie, această armă a reprezentat una dintre principalele forțe de sprijin ale trupelor terestre, având un rol important în marile confruntări militare ale României.
Primele forme de artilerie au fost cunoscute pe teritoriul românesc încă din Evul Mediu, fiind folosite în oștile voievozilor și domnitorilor. Totuși, constituirea artileriei ca armă distinctă, organizată în cadrul unei armate moderne, s-a produs în secolul al XIX-lea.
Momentul fundamental s-a petrecut la 10 noiembrie 1843, când domnitorul Țării Românești, Gheorghe Bibescu, a promulgat Porunca Domnească nr. 198, prin care se legifera înființarea primei baterii de artilerie. Un detaliu interesant este că primele patru tunuri, de calibru 80 mm, fuseseră dăruite domnitorului de sultanul Abdulmejid I, cu prilejul unei vizite la Istanbul. Primul comandant al bateriei a fost căpitanul Pavel Lenz.
În anii următori, artileria s-a dezvoltat atât în Țara Românească, cât și în Moldova. Un alt reper important a fost 21 decembrie 1860, când, în timpul domniei Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cele patru baterii existente au fost reunite în primul Regiment de artilerie al Armatei Române moderne.
Dezvoltarea artileriei a fost strâns legată de evoluția tehnicii militare și de marile momente ale istoriei naționale.
În timpul Războiului de Independență din 1877 -1878, artileria română s-a afirmat în luptele împotriva otomanilor, contribuind la succesul operațiunilor militare, inclusiv în zona Griviței, Rahovei și Plevnei.
Ulterior, modernizarea armamentului, pregătirea specialiștilor și diversificarea structurilor au transformat artileria într-o componentă esențială a armatei.
La începutul Primului Război Mondial, Armata Română dispunea, deja, de 294 de baterii de artilerie. În această perioadă s-a dezvoltat și artileria antiaeriană, al cărei act de constituire datează din 15 august 1916. În perioada interbelică și în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, arma a continuat să se diversifice, adaptându-se noilor realități ale câmpului de luptă.
În perioada postbelică, artileria română a cunoscut noi etape de reorganizare și modernizare, fiind introduse sisteme de artilerie autopropulsată, mijloace antitanc și lansatoare de rachete.
După 1990, transformarea armatei și apropierea de standardele NATO au impus noi direcții de dezvoltare.
Printre sistemele moderne intrate în dotare se numără LAROM și HIMARS, care au schimbat considerabil capacitatea de sprijin cu foc a Forțelor Terestre Române.























