• peste 250 de jucării produse de celebra fabrică Arădeanca sunt expuse, în perioada 27 noimbrie –22 ianuarie 2026, în holul Teatrului ”Maria Filotti” din Brăila, într-o expoziție organizată de colecționarii Claudia și Eugen Chiriță, care aduce în atenția publicului unele dintre cele mai rare piese fabricate între anii 1960–1990
Holul Teatrului ”Maria Filotti” din Brăila s-a transformat într-un loc unde timpul încetinește, iar memoria afectivă își rescrie contururile. Acolo, ca într-un muzeu al emoțiilor, s-au adunat peste 250 de jucării Arădeanca, parte din colecția extraordinară a Claudiei și a lui Eugen Chiriță, doi brăileni care au transformat nostalgia în misiune culturală. Până pe 22 ianuarie 2026, brăilenii pot vizita expoziția ”Jucăriile copilăriei– Arădeanca”, o poveste care a început, surprinzător, cu o simplă postare pe Facebook. Expoziția este organizată în parteneriat cu Consiliul Județean Brăila, Teatrul „Maria Filotti” și Primăria Municipiului Brăila și vine ca o continuare a proiectului început de colecționari pe 1 iunie 2025, când, de Ziua Internațională a Copilului, au prezentat pentru prima dată publicului brăilean, în premieră națională, o selecție de păpuși Arădeanca cu hăinuțe originale din fabrică.
Ștrengarul – jucăria-simbol a copilăriei românești
”Ștrengarul” este una dintre cele mai îndrăgite jucării din cauciuc produse de fabrica Arădeanca în anii ’60–’80, devenind în timp un adevărat simbol al copilăriei românești. Realizat din cauciuc moale, pictat manual, cu pieptănătura inconfundabilă și zâmbetul poznaș, Ștrengarul transmite acea energie veselă și neastâmpărată specifică jocurilor de altădată. Dotat inițial cu o piuitoare din bronz, înlocuită ulterior cu una din plastic, el era preferatul copiilor datorită sunetului distinctiv și expresiei sale jucăușe. Figurina era rezistentă, ușor de manevrat și făcea parte din categoria jucăriilor de cauciuc pictate manual, fiecare exemplar având mici diferențe care îi dădeau personalitate proprie.
Astăzi, Ștrengarul este printre cele mai căutate piese de colecție Arădeanca, nu doar pentru valoarea sa afectivă, ci și pentru rolul pe care îl joacă în păstrarea memoriei vizuale a unei epoci în care jucăriile erau simple, durabile și pline de farmec.
Totul a pornit de la un ”ștrengar”
”El a văzut primul fotografia pe Facebook. Era un ștrengar, jucăria copilăriei lui. Pentru mine, Ștrengarul nu e doar o jucărie, e începutul unei povești. Am avut și eu unul, la fel și soțul meu, și cred că de aceea ne-a emoționat atât de tare. Ștrengarul rămâne pentru mine jucăria-simbol: simplu, zâmbitor, vesel… exact cum era copilăria noastră. Am vrut să-i fac o surpriză și am cumpărat-o de la cineva din Capitală. Și… nu ne-am mai oprit. Și ne-am «falimentat»”, spune Claudia râzând, cu acel ton care ascunde o pasiune dusă până la capăt. A fost începutul unei aventuri de aproape trei ani, în care fiecare weekend putea însemna un drum către un târg, o vizită la un colecționar, un pachet așteptat de la cineva din țară. Eugen e cel care ”vânează” piesele rare; Claudia, cea care le recondiționează și le dă un nou sens. Împreună au reușit să aducă la Brăila o colecție unică în țară, apreciată deja la nivel național.
Piese rare, povești uitate și comori readuse la lumină despre care Claudia vorbește cu implicare. Deși timpul nu îi permite să spună povestea fiecăreia, are un atașament special pentru piesele rare: Șarpele Kaa, Crocodilul, Hercule în mașină, Alba ca Zăpada și cei șapte pitici, Cinci ștrengărițe Cecilia, Fred și Barney, cu piuitoare din bronz – cele mai vechi modele, Pinocchio, ediție rară, Rățoiul Donald (marinarul) – singura jucărie comunistă cu tatuaj, Omul de zăpadă Arădeanca, Oșeanul în costume populare, dar nu uită să amintească și despre cele 10 păpuși de culoare, unele cumpărate din Marea Britanie. ”Pe toate le iubim. Chiar dacă nu le cunosc povestea completă, sunt sigură că fiecare are o poveste fascinantă a vremurilor de demult”, explică Claudia Chiriță.
Eugen este ”motorul logistic” al colecției. ”Soțul meu aleargă cel mai mult. Caută, întreabă pe toată lumea, merge la târguri, urmărește site-uri de vânzări. Când pasiunea te prinde, nimic nu e prea scump. Important e momentul în care ajunge piesa acasă”. Astăzi, colecția lor include: 80 de ștrengari, 265 de jucării de cauciuc, peste 250 de păpuși Arădeanca plus alte colecții conexe: diafilme, proiectoare, cărți pentru copii din perioada comunistă, viniluri cu povești.
”Dacă la Brăila, într-o bună zi, va exista un Palat al Culturii, avem ce expune pentru toate gusturile”, spune Claudia cu speranță.
Arădeanca – o fabrică de bucurii
Expoziția este, de fapt, o lecție de istorie culturală. Fondată în 1949 sub numele ”Ecaterina Varga”, fabrica producea cupe, insigne și medalii. În 1960 a devenit Arădeanca, una dintre cele mai îndrăgite fabrici românești, numită adesea „fabrica de bucurii”—și pe bună dreptate. Primele păpuși erau modeste, cu corp textil umplut cu talaș și cap din carton presat. Apoi au apărut păpușile din plastic, iar în anii ’60 au prins viață celebrele figurine din cauciuc, pictate manual. Un moment istoric l-a reprezentat anul 1976, când, după succesul Nadiei Comăneci la Montreal, Arădeanca a produs păpușa ”Nadia”, realizată în serie limitată, care a devenit cea mai vândută păpușă din România comunistă și un simbol al generației. Astăzi, păpușile Arădeanca sunt articole de colecție. Unele se vând pe platforme online cu peste 450 de lei.
„E ca și cum mi-aș reîntâlni copilăria” – vizitatorii dau glas emoției
Pentru vizitatori, primul contact cu spațiul expoziției este o emoție pură. Vitrinele sunt pline de personaje care au făcut copilăria generațiilor din anii ’60 până în anii ’90: Fred și Barney, Pif și Hercule, Alba ca Zăpada și cei șapte pitici, Pinocchio, Scufița Roșie, dar și numeroase figurine de cauciuc pictate manual, unele dintre ele extrem de rare. Unii intră cu pas grăbit, ca și cum ar căuta ceva anume; alții se opresc brusc, surprinși de un detaliu familiar.
Un tânăr, venit la parinți, din București, rămâne câteva minute în fața unei figurine Pif: ”E incredibil. Exact jucăria pe care o aveam acasă. Uitându-mă la ea… mă întorc instant în sufrageria părinților. Nu credeam că o jucărie îți poate da un nod în gât”.
La o altă vitrină, un brăilean venit împreună cu familia ne spune că ”Mi s-a părut incredibil că unele jucării mai aveau piuitoarea de bronz. Exact ca în anii ’70”.
Într-un colț, o doamnă, privește o figurină cu ochii umezi: ”Când am văzut ștrengarul… am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare. Era jucăria fratelui meu, care nu mai este. Mi s-a părut că e din nou lângă mine.” Sunt reacții spontane, sincere – exact esența unei expoziții care nu expune doar obiecte, ci trezește amintiri.
Un proiect care a crescut de la Ziua Copilului până la Crăciun
Expoziția a avut o primă ediție majoră pe 1 iunie 2025, într-o formă extinsă, când au organizat o expoziție unică în România, realizată în parteneriat cu Primăria Brăila și Teatrul „Maria Filotti”, dedicată special Zilei Internaționale a Copilului. ”A fost o premieră națională: toate păpușile aveau hăinuțele originale din fabrică — o raritate absolută, iar reacția publicului ne-a convins că trebuie să continuăm”, povestește Claudia. Revenirea expoziției în preajma Crăciunului a venit firesc. ”Sărbătorile sunt momentul în care oamenii au nevoie de ceva cald, de ceva care să-i apropie. Ce altceva decât copilăria poate face asta?”, spune Eugen.
Claudia Chiriță privește colecția cu emoție și mândrie: ”Pentru noi, este o onoare să expunem acasă, la Brăila, povestea din spatele vitrinelor”. De fiecare dată când vorbește despre jucăriile adunate cu migală, se simte pasiunea din vocea ei: „Când orașul nostru îmbracă straiele sărbătorilor de iarnă, pentru mine și soțul meu este o onoare să revenim cu Expoziția Arădeanca. Ne bucurăm că aceste jucării sunt văzute aici, la Brăila, într-o instituție de prestigiu cum este Teatrul «Maria Filotti»”.
Claudia și Eugen nu se opresc aici. Pe lângă Arădeanca, cei doi au strâns diafilme, aparate de proiecție, viniluri cu povești, cărți ale copilăriei, un adevărat tezaur al memoriei afective. ”Dacă la Brăila se va face vreodată un Palat al Culturii, credeți-mă că avem ce expune pentru toate gusturile”, spune Claudia cu un amestec de umor și mândrie.
„Cea mai valoroasă piesă? Pe toate le iubim.”
Când sunt întrebați care obiect este cel mai valoros, soții Chiriță se privesc și zâmbesc:
”Pe toate le iubim. Fiecare are o poveste și un timp al ei. Și chiar dacă nu le cunoaștem încă pe toate, știm sigur că toate păstrează ceva fascinant din vremurile de demult.” Aceasta este, până la urmă, esența expoziției: nu valoarea materială, ci valoarea emoțională.
La Teatrul „Maria Filotti”, în mijlocul sărbătorilor, Brăila are pentru câteva săptămâni nu doar un loc de vizitat, ci un loc în care sufletul se întoarce acasă.
