Adaugă ca sursă preferată în Google

* cu dimensiunile sale impresionante, ce pot fi percepute la adevărata lor scară doar când te afli la baza uriașelor turnuri de susținere, podul peste Dunăre se apropie de forma sa finală cu fiecare zi care trece * operațiunile de montare a tablierilor metalici sunt pe cât de dificile pe atât de spectaculoase
 
Prinși în tumultul vieții cotidiene, noi brăilenii poate nici nu realizăm că avem norocul să fim contemporani cu nașterea unui edificiu care se va identifica, sute de ani de acum încolo, cu imaginea orașului nostru. Un adevărat mastodont căruia îi poți percepe cu adevărat măreția doar atunci când te afli la baza uriașelor sale picioare de beton, înalte de 192 de metri. Privit de la sol, de la o distanță suficient de mare încât să permită o vizualizare de ansamblu, podul peste Dunăre se remarcă mai degrabă prin suplețe decât printr-o dimensiune care să pară exagerată. Paradoxal, și de sus, de la înălțimea turnurilor de susținere, tablierii metalici montați deja pe poziție, ce conturează viitoarea cale de rulare, par a fi prea mici pentru menirea lor. Evident, asta e o percepție falsă, cauzată de înălțimea la care se află platforma de lucru montată în vârful turnurilor, la circa 180 de metri de la sol. În realitate, fiecare tablier are 25 metri lungime, 31 metri lățime, 3 metri înălțime și circa 250 tone greutate.  După ce vor fi puse cap la cap, vor permite realizarea unei căi de rulare cu câte două căi de mers pe fiecare sens. Adică o șosea cu patru benzi suspendată la o înălțime de circa 30 de metri deasupra Dunării, pe un pod care, ca mărime, va fi al treilea din Europa la data finalizării!
La cum se derulează lucrurile, până la sfârșitul anului acesta podul va fi gata. În momentul de față, din cele 86 segmente de tablier realizate la Șantierul Naval Vard Brăila au fost livrate 38, iar 28 dintre ele au fost montate pe poziție, fiind deja ancorate în tiranții prinși de cele două masive cabluri de ancoraj, fiecare cu diametrul de circa jumătate de metru. Tiranții – acele cabluri suspendate ce susțin tablierii metalici ai căii de rulare – sunt deja montați pe toată lungimea podului, așteptând ca uriașele lor cârlige de la capătul de jos să fie puse la treabă. Iar încet – încet, zi după zi, fiecare cârlig își prinde ”prada”, pe măsură ce tablierii metalici sosesc pe barje speciale și sunt urcați la locul lor, cu ajutorul unor utilaje la fel de speciale, parte a unei tehnologii de lucru folosite în premieră la noi în țară.
”Pe ambele maluri există o grindă de ridicare, susținută de două perechi de cabluri de înaltă rezistență (câte 30 fire la fiecare cablu –fiecare fir cu 10 tone/forță), aceste cabluri fiind atașate printr-un set de cleme speciale de cablu principal al podului. Tehnologia de «heavy lifting jacking system» folosită pentru a putea ridica segmentele de tablier de pe barje aduse special pentru acest proiect din Turcia, este una extrem de interesantă și de importantă pentru desfășurarea acestei activități, având în vedere că toate segmentele de tablier vin pe cale navigabilă până la punctele de descărcare de pe fiecare mal, unde sunt preluate prin ridicarea de pe barja transportoare, capabilă să mențină cu ajutorul unor propulsoare o pozițe fixă în momentul descărcării. Operațiunile de ridicare a segmentelor de tablier metalic este una foarte complexă din punct de vedere a tehnologiei avansate, folosite în premieră în țara noastră, ca de altfel multe alte tehnologii implementate de la începutul acestui proiect, aducând astfel un plus de experiență personalului care a participat la realizarea obiectivului de la Brăila. Operațiunile de ridicare a segmentelor de tablier se desfășoară după un program bine stabilit, bazat pe un grafic de livrare și o secvență de montaj proiectat pentru a putea asigura o încărcare uniformă a cablului principal”, ne-a explicat inginerul Viorel Eșanu, responsabil cu monitorizarea lucrărilor la podul peste Dunăre din partea constructorului Astaldi.
 
Reguli stricte pentru un proiect unic în România
Viorel Eșanu asigură și partea de comunicare, fiind cel care ne-a însoțit, zilele trecute, în timpul unei scurte vizite pe șantier. Vizită în care ni s-a permis să urcăm pe platforma de lucru din vârful celor două turnuri de pe malul brăilean, pentru a putea lua câteva imagini de la înălțime. Există o scară exterioară pe care cei cu condiție fizică bună și curaj pe măsură o pot parcurge în circa o oră și jumătate, de la bază până la vârf. Evident că noi am preferat liftul de serviciu, ajungând până sus în mai puțin de trei minute, în condiții depline de siguranță. Chiar și așa, am avut nevoie de adeverință de la medic că nu avem probleme cu lucrul la înălțime și am fost dotați cu echipamente de susținere specifice alpinismului utilitar. Protecția muncii este luată foarte în serios pe șantierul de la Brăila, atât de serios încât regulile stricte i-ar pune în dificultate inclusiv pe japonezii detașați să lucreze aici, după cum ne-a spus un responsabil cu acest domeniu. Din fericire, până acum această strictețe a avut ca efect direct lipsa unor incidente grave, ceea ce nu poate fi decât o veste bună! Nu mai puțin de 800 de oameni de diferite naționalități lucrează pe șantierul podului, dintre care 120 sunt implicați direct în operațiunile complexe de ridicare a segmentelor de tablier. Meseriași unul și unul, motivați cu salarii decente, aceștia promit ca până în luna decembrie să dea podul la gata. Depinde, însă, și de starea vremii… ”Principalul factor ce prezintă un real punct critic peste care nu se poate trece din motive de siguranță este cel al vitezei excesive a vântului în zonă. Conform procedurilor de montaj, depășirea vitezei de 45 km/h presupune întreruperea controlată a activității,  pentru a evita orice fel de probleme”, ne-a informat inginerul Eșanu. Odată finalizat, podul este proiectat să reziste la viteze ale vântului de până la 200 km/h, greu de crezut că vor fi atinse vreodată la Brăila!
După cum se prezintă lucrurile pe șantier, este puțin probabil ca podul să nu fie gata până în decembrie. Sub semnul întrebării rămâne, totuși, finalizarea drumurilor de acces. Se lucrează intens și la acestea, atât pe malul brăilean cât și pe malul tulcean, însă operațiunea este mai complexă decât pare la prima vedere. ”Lucrările pentru execuția acestor drumuri au caracter de complexitate destul de ridicat din cauza faptului ca traseul proiectului se intersectează cu o multitudine de canale de irigație, canale de desecare, drumuri agricole. Din acest motiv este nevoie să se asigure în permanență atât accesul fermierilor în zonă cât și desfășurarea activităților specifice șantierului”, ne-a mai explicat Viorel Eșanu.