Adaugă ca sursă preferată în Google

• din fotografiile de epocă reiese că, în urmă cu 50 – 60 de ani, orologiul cu cadran de flori arăta și funcționa incomparabil mai bine decât la ora actuală
 
 
 
Entuziastul colecționar de fotografii de epocă Valerică Butoi, care postează frecvent pe rețelele sociale imagini cu Brăila de altădată, a publicat zilele trecute un extras din revista Flacăra – ediția iunie 1958 – cu o poză a Ceasului Floral din Grădina Mare, însoțită de o scurtă prezentare. Aflăm de acolo că, în 1958, parcul cunoscut în prezent cu denumirea Grădina Mare se numea, în urmă cu mai bine de 60 de ani, ”Filimon Sîrbu” și că ceasul floral era la vremea aceea ”cel mai mare din Europa, întrecând – în ceea ce privește dimensiunile cadranului – ceasurile cu flori din Paris, Berna, Kiev și București. Cadranul ceasului are un diametru de 5 metri și jumătate, iar limbile au o lungime de aproape 2 metri. Ceasul și … calendarul, tot cu flori, indică precis ora și data!”. Ce-i drept, după cum se poate vedea în acea fotografie, brăilenii chiar aveau de ce să fie mândri cu ceasul lor cu cadran din flori: cifrele bine definite și armonios poziționate erau o încântare pentru ochi, iar citirea orei era foarte ușor de făcut, atât din apropiere cât și de la mare distanță. În plus, era afișată și data completă: ziua, luna și anul.
Concret, ideea realizării ceasului floral din Grădina Mare le-a venit autorităților comuniste în anii 1955 – 1956. Ideea era bună, însă lipsea ceva fundamental: mecanismul care să indice ora exactă. Problema s-a rezolvat, însă, rapid și fără cheltuieli prea mari: regimul muncitoresc a pus ochii pe unul dintre cele două orologii care funcționau în turnul Bisericii “Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, fosta catedrală a Brăilei, de pe strada Petru Maior. Fără prea multe discuţii, mecanismul respectiv a fost demontat din turla bisericii şi montat în locul unde, peste scurt timp, avea să apară noua atracţie a oraşului: un ceas de mari dimensiuni, cu cadran realizat din aranjamente florale. Trecând peste acest aspect care probabil nu prea le-a convenit reprezentanților bisericii din acea vreme, e de remarcat modul cum a fost gândit și realizat obiectivul: cadranul bine delimitat și cu un unghi de înclinare care să permită o vizibilitate maximă. Și limbile metalice arată a fi solide, făcute să reziste în timp. Nu știm dacă cei care au proiectat și realizat obiectivul erau specialiști tineri, formați la școlile comuniste, sau învățaseră meserie pe vremea regelui. Cert este că au făcut treabă bună, iar ceasul floral care a ieșit din mâinile lor chiar a reprezentat un motiv de mândrie pentru Brăila, timp de câteva decenii. De asemenea, jos pălăria și pentru cei care întrețineau ceasul floral în urmă cu 50 – 60 de ani! Din materialele de arhivă consultate de Direcţia de Cultură din cadrul Primăriei Brăila, care a realizat un scurt istoric al orologiului floral din Grădina Mare, reiese că, în 1962, ceasul a fost transferat din folosinţa Sfatului Popular în folosinţa Întreprinderii Comunale din Brăila. În următorii ani, obiectivul a fost întreţinut şi exploatat impecabil. De altfel, în arhiva colecţionarului brăilean Valerică Butoi există fotografii ale ceasului floral, de la mijlocul anilor ’60, iar în pozele respective se vede, la fel ca în articolul de presă din 1958, un cadran pe care cifrele realizate din flori erau foarte bine definite. Totodată se observă și că fântâna arteziană din fața ceasului arăta cu totul altfel decât cea actuală, cu basoreliefuri în stil roman măiestrit lucrate, care aveau un impact vizual mult mai puternic decât grămada de pietroaie din zilele noastre…
 
Ceasul actual: cadran cu tufe de buxus, mecanism nou, cu precizie atomică, dar blocat…
Revenind la ceasul floral din prezent, primul lucru care poate fi remarcat, dacă e să îl comparăm cu imaginile de arhivă, este că nu mai arată nici pe departe la fel de bine. Cadranului îi lipsește acuratețea de odinioară, cifrele acelea mici și perfect vizibile fiind înlocuite cu… tufe de buxus, mult mai mari și mult mai greu de deslușit. Trebuie să stai la o distanță considerabilă de cadran pentru a putea să îți dai seama că acele plante au forma unor cifre. Acum, iarna, când pe lângă buxuși sunt plantate lalele, panseluțe și năsturași, cadranul e cât de cât mai aerisit și mai ușor de citit, însă astă toamnă, când erau plantate crizanteme, cu greu își mai putea da seama cineva că acolo este un ceas floral…
În 2019, după câţiva ani de nefuncţionare, orologiul floral din Grădina Mare a trecut printr-un proces de reabilitare. Vechiul mecanism luat din turla bisericii a fost schimbat cu un mecanism modern, operațiunea fiind executată de firma “Oraexactă Systems” SRL Oradea, care a câştigat la licitaţie lucrarea comandată de Primăria Brăila, al cărei cost s-a ridicat la 48.135 lei (483 milioane de lei vechi n.n.). De aceşti bani, s-a livrat şi montat noul echipament, ce a constat în ceas de comandă cu sincronizare GPS şi precizie de ceas atomic, mecanism de acţionare arătătoare, ax cu sistem antivandalism, sistem ambreiaj şi sistem de siguranţă cu arc. De asemenea, au fost livrate şi montate două arătătoare noi, din aluminiu, vopsite în câmp electrostatic, şi s-au făcut intervenţii minore la fundaţia de beton a incintei care adăposteşte mecanismul ceasului.
La vremea respectivă, reporterii noștri au întrebat conducerea ”Seroplant” dacă se poate reveni la aranjamentele florale care, cu zeci de ani în urmă, aduceau faima acestui ceas. Ni s-a spus că nu, fiindcă speciile de flori folosite atunci nu mai pot fi cultivate în condițiile actuale. “Acele flori fac parte din familia sedum-urilor, care necesită condiţii speciale de cultivare şi întreţinere. Ele au nevoie de o temperatură mai mare de 18 grade Celsius pentru a se putea dezvolta în seră. Înainte, când nu se punea problema costurilor agentului termic, puteam să asigurăm fără probleme, în seră, o temperatură optimă de 22 grade Celsius pentru această plantă. În prezent, costurile pentru o astfel de operaţiune ar fi exorbitante, motiv pentru care s-a renunţat la această specie de plante de câţiva ani. În anii ’60 – ’70, o cultivam fără dificultăţi şi puteam să asigurăm astfel aranjamentul floral al cadranului din Grădina Mare. Florile erau poziţionate în lădiţe care se puteau înlocui foarte uşor. Aşa se reuşea înlocuirea zilnică a cifrelor corespunzătoare zilei din componenţa datei”, ne explica, în 2019, directorul “Seroplant”, Ligia Drăgan.
După cum vă informam zilele trecute, consilierii locali au aprobat recent un proiect pentru realizarea unei noi sere pentru ”Seroplant”, în care urmează să se investească circa 1,8 milioane de euro. Având în vedere acest aspect, reporterii noștri au întrebat, din nou, conducerea ”Seroplant” dacă în viitoarea seră va fi posibilă cultivarea acelor flori din familia sedum-urilor, astfel încât să se poată reveni la aspectul de odinioară al ceasului floral din Grădina Mare. Ni s-a răspuns iar că «Nu!», cadranul tot nu poate să arate la fel ca acum 60 de ani, chiar dacă ar exista florile necesare, pentru că ”Seroplantul” nu mai are forța de muncă pe care o avea pe vremuri. „Noi putem încerca să refacem Ceasul cu flori, doar că nu florile sunt problema. Când s-a făcut acel ceas, Seroplant avea 100 angajaţi la seră şi 300 pe teren. Deci totul era mult mai uşor de întreţinut. Noi acum suntem 100 cu toţii, iar mulţi dintre noi am trecut de prima tinereţe. Deci e greu cu forţa de muncă şi să-i convingi pe tineri «să-şi bage mâinile în pământ»”, ne-a declarat directorul Ligia Drăgan. ”Dar poate lucrurile se vor schimba…”, a adăugat aceasta, cu o undă de speranță dar fără prea mare convingere!
Din păcate, nu doar cadranul este problema cu ceasul floral actual. Zilele trecute, acesta nu mai arăta ora exactă, acel mecanism montat pe bani grei în 2018, pe bază de GPS, care ar fi trebuit să aibă precizie de ceas atomic, fiind blocat la ora 12.00. De altfel, la numai un an distanță după ce au fost montate, cele două arătătoare noi, făcute din aluminiu și vopsite în câmp electrostatic, erau deja îndoite. După cum consemnau reporterii noștri la vremea respectivă, nu se îndoiseră din cauza unor acte de vandalism, ci – de bine ce fuseseră făcute – cedaseră sub propria greutate, dar și incomodate de buxușii care creșteau prea mari și le blocau înaintarea… Aminteam mai sus de lucrarea incomparabil mai bine făcută în anii ’50, iar limbile-arătător realizate de meseriașii de pe vremea comuniștilor, care au rezistat zeci de ani fără să se îndoaie, sunt încă o dovadă în acest sens. De altfel, ceasul floral în ansamblul său, cu tot mecanismul său ”atomic”, pare că a rămas în urmă cu… ani lumină, din toate punctele de vedere, față de cel realizat cu tehnologia anilor ’50!