Ce înseamnă, de fapt, „vârsta biologică”

Două persoane pot avea aceeași vârstă în buletin, dar să aibă o stare de sănătate și un ritm de îmbătrânire foarte diferite. Tocmai de aceea, oamenii de știință încearcă de mai mulți ani să determine ceea ce este numit „vârsta biologică” – o estimare a modului în care îmbătrânește efectiv organismul, dincolo de numărul anilor trecuți de la naștere.

O nouă cercetare realizată în Statele Unite oferă o perspectivă mai clară asupra modului în care funcționează unele dintre cele mai utilizate metode de estimare a vârstei biologice. Cercetătorii au analizat probe de sânge provenite de la 3.227 de persoane și au comparat cinci dintre cele mai cunoscute „ceasuri epigenetice”.

Ce este un „ceas epigenetic”

Așa-numitele ceasuri epigenetice sunt modele matematice care folosesc modificări chimice ale ADN-ului pentru a estima ritmul îmbătrânirii biologice.

Este vorba despre procesul numit metilarea ADN-ului. Aceste modificări pot influența modul în care funcționează anumite gene, fără să schimbe codul genetic propriu-zis.

Astfel de metode sunt utilizate în cercetarea medicală pentru a studia legăturile dintre îmbătrânire, apariția unor boli, declinul fizic și riscul de deces.

Cu toate acestea, oamenii de știință nu știau cu exactitate ce procese biologice din organism sunt reflectate atunci când un astfel de „ceas” indică faptul că o persoană îmbătrânește mai repede.

Cinci teste, cinci perspective asupra îmbătrânirii

Pentru a afla mai multe, cercetătorii au analizat activitatea genelor din probele de sânge și au comparat rezultatele cu cele furnizate de cele cinci ceasuri epigenetice.

Rezultatele au arătat că metodele nu măsoară neapărat exact același lucru.

Unele dintre ele au fost asociate mai puternic cu modul în care organismul folosește energia și cu procesele implicate în creșterea celulelor. Altele au fost mai strâns legate de activitatea sistemului imunitar și de inflamație.

Există însă și elemente comune între cele cinci metode. Printre acestea se numără modificările asociate sistemului imunitar, metabolismului și modului în care celulele comunică între ele.

„Vârsta biologică” nu este o singură cifră

Descoperirea este importantă deoarece sugerează că rezultatul unui test de „vârstă biologică” trebuie interpretat în funcție de ceea ce încearcă cercetătorii să studieze.

Un anumit ceas epigenetic ar putea fi mai util într-un studiu despre îmbătrânirea sistemului imunitar, în timp ce altul ar putea oferi informații mai relevante despre metabolism.

Cu alte cuvinte, nu există neapărat un singur „ceas” care să spună cât de bătrân este întregul organism.

Cercetătorii consideră că identificarea proceselor biologice aflate în spatele acestor măsurători poate ajuta la o interpretare mai corectă a rezultatelor.

Un nou instrument ar putea oferi predicții mai bune

Pe baza rezultatelor, echipa de cercetare a dezvoltat și noi indicatori denumiți „transcriptomic ageing gene scores” (TAGS), care urmăresc anumite programe de activitate genetică asociate îmbătrânirii.

În mai multe situații, acești indicatori s-au dovedit mai buni decât ceasurile epigenetice luate separat în estimarea unor rezultate precum fragilitatea fizică, viteza de mers, bolile de inimă, diabetul, afecțiunile pulmonare și riscul de deces.

Cercetătorii spun că aceste rezultate ajută la deschiderea „cutiei negre” din spatele ceasurilor biologice, oferind informații despre procesele moleculare care stau la baza rezultatelor obținute.

De ce este importantă cercetarea

Conceptul de vârstă biologică a devenit tot mai prezent în cercetarea privind îmbătrânirea, însă rezultatul unui astfel de test nu trebuie privit ca pe o vârstă exactă a organismului și nici ca pe un verdict medical.

Noua cercetare arată tocmai complexitatea procesului de îmbătrânire: diferite metode pot surprinde aspecte diferite ale schimbărilor care au loc în organism.

În viitor, o mai bună înțelegere a acestor mecanisme ar putea ajuta cercetătorii să aleagă mai precis biomarkerii potriviți pentru studiile despre îmbătrânire și, eventual, pentru viitoare aplicații medicale.