Sănătate
AVERTIZARE: «Thyrozol» poate provoca pancreatită acută!
• recent, în urma unor studii epidemiologice, pancreatita acută a fost inclusă în lista reacţiilor adverse frecvente • informarea a fost făcută de producătorul medicamentului, compania Merck, şi transmisă farmaciştilor • medicamentul nu are înlocuitor pe piaţa românească, pacienţii fiind obligaţi să se descurce în procurarea tratamentului înlocuitor din străinătate
Producătorul medicamentului “Thyrozol” a transmis, recent, o informare către specialiştii din sănătate, avertizându-i că riscul de apariţie a pancreatitei acute la pacienţi face parte acum din reacţiile adverse frecvente. De aceea, medicii care prescriu acest tratament trebuie să monitorizeze, periodic, şi acest aspect. “Thyrozol” este folosit pentru tratarea producerii în exces de hormoni tiroidieni şi nu are înlocuitor pe piaţa românească a medicamentelor.
În informarea către farmacişti, producătorul Merck KGaA spune că: “de comun acord cu Agenţia Europeană pentru Medicamente şi cu Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale, dorim să informăm specialiştii din sănătate cu privire la câteva aspecte despre substanţele carbimazol/ tiamazol”. Concret, compania susţine că după punerea pe piaţă, adică în urmă cu foarte mulţi ani, s-au raportat cazuri de pancreatită acută la administrarea medicamentelor conţinând aceste substanţe active. “Deşi mecanismul de producere este puţin înţeles, prezenţa cazurilor de pancreatită acută recurentă, cu timp redus până la debut, la repetarea expunerii la carbimazol/tiamazol, sugerează un mecanism imun. În cazul pacienţilor la care apare pancreatita acută după expunerea la carbimazol/tiamazol, se recomandă întreruperea imediată a tratamentului. Acesta nu trebuie reiniţiat, iar pacienţilor afectaţi trebuie să li se prescrie o alternativă terapeutică pe baza evaluării individuale a raportului beneficiu/risc”, se arată în informare. Marea problemă în România este că medicamentul “Thyrozol” nu are înlocuitor, iar pacienţii trebuie să depună eforturi pentru a-şi procura tratamentul potrivit din străinătate.
De asemenea, producătorul susţine că studiile epidemiologice recente au întărit dovada că medicamentele conţinând carbimazol/tiamazol pot produce malformaţii congenitale, dacă sunt administrate în timpul sarcinii, în special, în primul trimestru de sarcină şi în doze mari. “S-au raportat următoarele tipuri de malformaţii congenitale: aplazie cutanată congenitală (absenţa unei porţiuni de piele, frecvent la nivelul capului), malformaţii craniofaciale (atrezie coanală, dismorfism facial), defecte ale peretului abdominal şi ale tractului-gastro-intestinal şi defectul septal ventricular”, se mai menţionează în document. În finalul informării, se face apel la raportarea de reacţii adverse către ANMDM, dar şi la reprezentanţa locală a companiei Merck KGaA.
Medicul endocrinolog dr. Aurora Obadă susţine că nu a întâlnit această reacţie adversă la pacienţi
Medicul brăilean endocrinolog dr. Aurora Obadă ne-a explicat că reacţiile adverse apărute în urma administrării “Thyrozol”-ului în sarcină erau cunoscute, noutatea fiind includerea pe lista reacţiilor frecvente a pancreatitei acute. “Pancreatita acută nu apărea până acum printre reacţiile adverse frecvente. Dar nu este interzisă administrarea medicamentului, decât în cazurile în care pacientul are antecedente de pancreatită. Înainte, pancreatita era trecută la efecte foarte rare, acum probabil s-a constatat că nu e chiar atât de rară. Eu, personal, în 30 de ani de muncă, nu am avut pacienţi care să fi făcut pancreatită de la «Thyrozol», dar noi urmărim oricum şi enzimele hepatice şi altele pe perioada tratamentului pentru că pot fi modificate valorile, medicamentul este destul de agresiv. Carbimazolul în România nu se importă. Într-o vreme, l-am avut, dar apoi a dispărut. «Thyrozol»-ul este singurul medicament din România. Probabil pentru că nu au primit licenţă de import ceilalţi. În urmă cu foarte mulţi ani, le aveam pe toate. Dar de nişte ani buni, singurii care aduc în România sunt cei de la Merck şi care aduc doar produsele lor. Ar trebui totuşi să avem nişte variante alternative. Înlocuitoarele se găsesc la bulgari, la moldoveni, la unguri şi mai e o firmă care aduce pe bază de reţetă medicamente care nu sunt în România. Sunt cazuri în care chiar nu putem să-l dăm. Dacă pacientul e alergic, îl omori dacă îi administrezi în continuare acest medicament”, ne-a declarat dr. Aurora Obadă.
Sursa citată a mai adăugat că, în general, tratamentul cu “Thyrozol” se face până la echilibrarea hipertiroidismului şi până când pacientul poate face o terapie radicală, respectiv terapia cu iod radioactiv sau terapia chirurgicală, adică scoaterea tiroidei. “Administrând o doză mică de ion radioactiv, se face cumva o iradiere a ţesutului în aşa fel încât el să se reducă ca dimensiuni şi să nu mai secrete hormoni în exces. În străinătate, se face foarte frecvent. În România, din păcate, fiind doar 2 centre la Bucureşti şi la Cluj, pacienţii ajung foarte greu acolo pentru terapia hipertiroidismului, pentru că centrele sunt sufocate de cei cu cancer tiroidian, care sunt foarte mulţi şi care beneficiază de terapia asta. Dar, în principiu, tratamentul cu «Thyrozol» poate să dureze de la minimum 6 luni până la maximum 5 ani, însă, de obicei, echilibrarea apare după 1-2 ani, după care pacientul poate să beneficieze de terapia radicală, chirurgia cel mai frecvent”, a mai spus medicul endocrinolog.
Sănătate
BPOC: boala pulmonară care poate trece neobservată ani întregi
O tuse care nu mai dispare, oboseala la eforturi obișnuite sau senzația că respirația nu mai este la fel de ușoară ca înainte pot părea probleme banale, mai ales în cazul fumătorilor sau al persoanelor trecute de o anumită vârstă. În spatele acestor manifestări se poate ascunde însă o afecțiune serioasă: bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), o boală care afectează progresiv plămânii și care poate rămâne nediagnosticată ani întregi.
Ziua Mondială a BPOC, marcată în fiecare an în luna noiembrie, a fost celebrată pe 18 noiembrie în 2026. Evenimentul atrage atenția asupra importanței diagnosticării timpurii și a accesului la tratament. Tema din acest an, „Diagnostic precoce și management pentru o viață mai bună”, subliniază faptul că identificarea bolii înainte de apariția complicațiilor poate face o diferență importantă pentru pacienți.
Mulți pacienți ajung târziu la medic
BPOC este o afecțiune respiratorie cronică în care căile respiratorii se îngustează, iar circulația aerului către și dinspre plămâni devine tot mai dificilă. Boala include forme precum bronșita cronică și emfizemul pulmonar și se agravează, de regulă, în timp.
Potrivit Societății Române de Pneumologie, aproximativ 8,3% dintre adulții din România sunt diagnosticați cu BPOC, însă numărul real al persoanelor afectate este considerat mult mai mare. Specialiștii estimează că aproximativ jumătate dintre pacienții cu această boală nu știu că o au.
La nivel mondial, BPOC reprezintă a treia cauză de deces. Organizația Mondială a Sănătății arată că boala a provocat aproximativ 3,4 milioane de decese în 2023.
Unul dintre motivele pentru care afecțiunea este descoperită târziu este evoluția lentă. Mulți pacienți ajung să considere tusea persistentă sau dificultățile de respirație drept consecințe normale ale fumatului, ale înaintării în vârstă ori ale lipsei de condiție fizică.
Tusea persistentă și lipsa de aer, semnale care nu trebuie ignorate
Printre cele mai frecvente manifestări ale BPOC se numără tusea cronică, uneori însoțită de eliminarea mucusului, respirația șuierătoare, oboseala și senzația de lipsă de aer.
La început, dificultățile respiratorii pot apărea doar în timpul efortului fizic, de exemplu la urcatul scărilor sau la mersul într-un ritm mai alert. Pe măsură ce boala avansează, pacientul poate ajunge să gâfâie și în timpul unor activități obișnuite, iar în formele severe chiar și în repaus.
Fumatul este principalul factor de risc, însă BPOC nu afectează exclusiv fumătorii. Expunerea îndelungată la poluarea aerului, fumul provenit din încălzirea locuințelor cu combustibili solizi, praful și substanțele chimice de la locul de muncă pot contribui, de asemenea, la apariția bolii. Există și factori genetici sau legați de dezvoltarea plămânilor încă din copilărie.
Medicii atrag atenția că simptomele nu trebuie puse automat pe seama vârstei sau a fumatului. O evaluare medicală este importantă mai ales atunci când tusea și senzația de lipsă de aer persistă.
O simplă investigație poate ajuta la depistarea bolii
Diagnosticul BPOC nu se stabilește doar pe baza simptomelor sau a unei radiografii pulmonare. Investigația esențială este spirometria, un test simplu și nedureros care măsoară cantitatea de aer pe care o persoană o poate inspira și expira, precum și viteza cu care îl elimină din plămâni.
În funcție de rezultate și de evaluarea medicului pneumolog, poate fi confirmată existența unei obstrucții persistente a căilor respiratorii.
Deși BPOC nu poate fi vindecată în prezent, tratamentul poate reduce simptomele, poate limita agravarea bolii și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Acesta poate include medicamente inhalatorii, renunțarea la fumat, vaccinarea împotriva unor infecții respiratorii și programe de reabilitare pulmonară.
Renunțarea la fumat rămâne una dintre cele mai importante măsuri, inclusiv pentru persoanele care au fost diagnosticate după mulți ani de consum de tutun. Mesajul transmis de specialiști cu ocazia Zilei Mondiale a BPOC este unul simplu: respirația dificilă, tusea care persistă și oboseala neobișnuită nu trebuie considerate inevitabile. Depistată la timp și tratată corespunzător, boala poate fi ținută sub control, iar pacienții își pot păstra o viață activă pentru mai mult timp.
Sănătate
Pericolului rezistenței la antibiotice. De ce medicamentele care salvează vieți ar putea deveni tot mai puțin eficiente
România continuă să se confrunte cu o problemă serioasă în ceea ce privește utilizarea antibioticelor și răspândirea bacteriilor rezistente la tratamente. Deși aceste medicamente sunt esențiale în combaterea infecțiilor bacteriene, administrarea lor necorespunzătoare contribuie la apariția unor bacterii tot mai greu de tratat. Datele europene arată că țara noastră are încă mult de recuperat în lupta împotriva rezistenței antimicrobiene.
Problema nu este una care privește exclusiv spitalele sau sistemul medical. Utilizarea antibioticelor fără recomandarea medicului, întreruperea tratamentului înainte de termen sau administrarea acestor medicamente pentru răceli și viroze sunt practici care pot contribui la agravarea fenomenului.
România, printre țările care consumă prea multe antibiotice
Potrivit datelor publicate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), consumul de antibiotice în România a scăzut foarte puțin în 2024 față de nivelul de referință din 2019.
Mai exact, consumul a ajuns la 25,2 doze zilnice definite la 1.000 de locuitori pe zi, față de 25,8 în 2019. Scăderea este de numai 2%, în condițiile în care obiectivul european pentru 2030 presupune o reducere de 27%.
Un alt indicator îngrijorător este ponderea antibioticelor din categoria „Access”, recomandate ca primă sau a doua opțiune pentru tratarea infecțiilor frecvente. În România, acestea reprezentau 49% din consumul total în 2024, sub nivelul de 52,8% înregistrat în 2019 și departe de ținta europeană de cel puțin 65%.
Aceste cifre arată că nu este suficient să reducem cantitatea de antibiotice utilizate. Contează foarte mult și alegerea medicamentului potrivit, în funcție de infecție și de recomandarea specialistului.
Bacterii tot mai rezistente la tratamentele disponibile
Consecințele utilizării necorespunzătoare a antibioticelor se văd și în evoluția infecțiilor provocate de bacterii rezistente.
Datele ECDC pentru 2024 indică o creștere importantă a incidenței unor infecții grave din România. În cazul infecțiilor sanguine provocate de Escherichia coli rezistentă la cefalosporine de generația a treia, indicatorul a crescut cu 53,2% față de 2019.
Și mai îngrijorătoare este evoluția infecțiilor sanguine cu Klebsiella pneumoniae rezistentă la carbapeneme, o clasă importantă de antibiotice utilizată inclusiv în tratarea unor infecții severe. Incidența estimată a crescut de la 7,12 cazuri la 100.000 de locuitori în 2019 la 20,31 în 2024.
Rezistența antimicrobiană apare atunci când microorganismele dezvoltă capacitatea de a supraviețui tratamentelor care, în mod normal, ar trebui să le distrugă sau să le împiedice dezvoltarea. În aceste condiții, infecțiile pot deveni mai dificil de tratat, pot necesita medicamente mai puternice și spitalizări mai lungi.
Antibioticele nu tratează răcelile și gripa
Una dintre cele mai frecvente greșeli este administrarea antibioticelor pentru infecții virale. Răceala, gripa și majoritatea episoadelor de durere în gât sunt provocate de virusuri, iar antibioticele nu acționează asupra acestora.
Specialiștii recomandă ca antibioticele să fie administrate numai la indicația medicului, în doza și pe durata stabilite. Medicamentele rămase de la tratamente anterioare nu trebuie folosite din proprie inițiativă și nici oferite altor membri ai familiei.
De asemenea, un tratament nu trebuie modificat sau întrerupt fără recomandarea medicului, chiar dacă simptomele par să se amelioreze.
Rezistența la antibiotice nu înseamnă că organismul uman devine rezistent la medicamente, ci că bacteriile își dezvoltă mecanisme prin care pot supraviețui tratamentului.
O problemă care poate afecta generațiile viitoare
Rezistența antimicrobiană este considerată una dintre marile provocări de sănătate publică la nivel mondial. Dacă fenomenul continuă să se extindă, inclusiv intervențiile chirurgicale, transplanturile și tratamentele care slăbesc sistemul imunitar pot deveni mai riscante, deoarece infecțiile apărute în aceste situații vor fi mai greu de controlat.
România are în față un obiectiv dificil până în 2030: reducerea consumului de antibiotice, îmbunătățirea modului în care sunt prescrise și limitarea răspândirii bacteriilor rezistente.
Dincolo de măsurile luate de autorități și de personalul medical, responsabilitatea începe și cu fiecare pacient. Antibioticele trebuie folosite doar atunci când sunt necesare. Altfel, medicamentele care au salvat milioane de vieți riscă să își piardă treptat eficiența.





















