Antigone Kefala și Brăila ”trăită” din Australia

Brăila și-a întors, pentru câteva ore, privirea spre trecut, dar și spre sine. În sala „Fănuș Neagu” a Bibliotecii Județene ”Panait Istrati”, evenimentul „Antigone Kefala – Între Brăila, exil și memoria cuvântului” a reușit să transforme o simplă evocare literară într-o experiență vie, încărcată de emoție și reflecție.

Dedicată uneia dintre cele mai importante voci ale literaturii australiene contemporane, Antigone Kefala, întâlnirea a readus în prim-plan destinul unei autoare care, deși a trăit pe mai multe continente, nu s-a desprins niciodată de orașul natal.

Născută la Brăila, în 1931, în comunitatea grecească, scriitoarea a cunoscut exilul încă din adolescență, emigrând în 1947 alături de familie în Grecia, apoi în Noua Zeelandă, pentru a se stabili ulterior în Australia, unde s-a stins din viață în 2022.

Opera sa – poezie, proză și eseuri – rămâne o mărturie profundă despre memorie, identitate și dezrădăcinare, teme care au fost, de altfel, în centrul discuțiilor purtate la eveniment.

O poveste despre plecare și întoarcere

Invitatele speciale, Peninah Zilberman și Lenore Weinrauch Bassan, au conturat, prin intervențiile lor, nu doar parcursul biografic al scriitoarei, ci și profunzimea unei opere construite pe experiența exilului.

Au vorbit despre Brăila anilor ’30, despre plecarea forțată, despre adaptarea în lumi diferite și despre felul în care memoria devine, în scrierile lui Kefala, un spațiu de refugiu.

Publicul a descoperit cum experiențele de migrație nu au însemnat doar rupturi, ci au devenit, în timp, surse de inspirație literară. În interpretarea invitatelor, exilul s-a transformat din dramă personală în forță creatoare.

Unul dintre cele mai emoționante momente ale evenimentului a fost gestul artistei Lenore Weinrauch Bassan, care a donat bibliotecii două volume din opera lui Antigone Kefala. Gestul a fost primit cu căldură de public și organizatori, fiind perceput ca o întoarcere simbolică a scriitoarei în orașul natal. Prin aceste cărți, Brăila nu doar își amintește, ci își recuperează, într-un fel, o parte din identitatea culturală.

Elevii, martorii unei lecții despre rădăcini

În sală s-au aflat și elevii de la Liceul Tehnologic Anghel Saligny Brăila, coordonați de profesorii Adriana Elena Dumitrescu, Lucian Turcu și Nicoleta Pasti. Prezența lor a adus un plus de energie și sens întâlnirii.

Pentru acești tineri, evenimentul a fost o lecție despre identitate și apartenență, despre felul în care rădăcinile rămân vii chiar și atunci când viața te poartă departe de locul în care ai crescut. Directorul liceului, prof. Adriana Elena Dumitrescu, a subliniat importanța unor astfel de experiențe:”Ne dorim ca elevii noștri să înțeleagă că identitatea nu este ceva abstract, ci se construiește din memorie, din locuri și din experiențe. Povestea Antigonei Kefala este, pentru ei, o lecție din care să înțeleagă că, indiferent unde îi va duce viața, locul din care pleacă rămâne parte din ceea ce sunt”.

De-a lungul evenimentului, a fost evocată și vocea scriitoarei, prin idei și reflecții care i-au definit opera. Într-un gând care sintetizează întreaga sa existență, Antigone Kefala mărturisea:”Nu am părăsit niciodată cu adevărat Brăila. Locurile în care am trăit s-au adăugat peste ea, dar nu au înlocuit-o”.

Această idee a rămas, poate, cea mai puternică concluzie a întâlnirii: că exilul nu înseamnă uitare, iar distanța nu șterge apartenența.

Prin acest eveniment, Brăila nu doar că a omagiat o mare scriitoare, ci a demonstrat, încă o dată, că rămâne un spațiu viu al memoriei culturale – un loc din care se pleacă, dar la care, într-un fel sau altul, se revine mereu.