Social Media

Social

Afacerea pariurilor

Timp de citire: 8 minute

• casele de pariuri din municipiu se înmulţesc, lucru ce poate fi observat cu ochiul liber • aşa se face că există locuri în oraş unde agenţiile de acest gen funcţionează perete în perete • în evidenţele Primăriei Municipiului Brăila, există 140 de puncte de lucru, la care se adaugă cele din judeţ, despre care nu avem o statistică exactă • Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc (ONJN) s-a rezumat la faptul că numărul caselor de pariuri din Brăila variază • psihologii atrag atenţia că jocurile de noroc creează dependenţă, iar dorinţa de îmbogăţire rapidă alimentează această problemă • “Ordonanţa lăcomiei” a desfiinţat singurul fond de prevenire a dependenţei constituit prin lege şi care era la dispoziţia ONJN
 
Fenomenul pariurilor ia amploare de la un an la altul, iar asta se poate observa cu ochiul liber. În municipiul Brăila există şi câte 2-3 case de pariuri funcţionând perete în perete, cum se întâmplă spre exemplu pe Calea Călăraşilor, aproape de Palatul Agriculturii, ori în zona Barierei Călăraşilor. Casele de pariuri au început să apară inclusiv în mediul rural. De-a lungul anilor au fost realizate mai multe articole de presă, dar şi studii de specialitate care arată că numărul jucătorilor creşte continuu, iar printre ei se află şi adolescenţi – lucru specificat într-un studiu al Agenţiei Naţionale Antidrog din 2015. La nivel naţional, există sute de întreprinderi cu cod CAEN 92 (Activităţi de jocuri de noroc şi pariuri), însă numărul lor a fost diferit de la un an la altul, potrivit Institututul Naţional de Statistică. Anuarul Statistic al României a arătat că în anul 2011, în ţară existau 968 de întreprinderi cu acest cod CAEN, iar în următorii 2 ani, numărul a scăzut la 784 (2012), apoi la 779 (2013). În 2014 şi 2015, industria pariurilor pare că s-a “revigorat”, căci numărul întreprinderilor din ţară au crescut la 803, apoi la 813. În 2016, existau 727 astfel de unităţi economice. Singurul număr care a crescut contant în ultimii ani a fost cel mediu al angajaţilor: de la 20.238 în 2011 la 26.895 în 2014, apoi la 27.551 în 2016. Ca număr de agenţii, în 2014 spre exemplu, acesta depăşea 3.700 la nivel naţional, potrivit Digi24.
Ne-am adresat Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc (ONJN), o instituţie publică în subordinea Guvernului cu atribuţii de autorizare, monitorizare şi control în domeniul jocurilor de noroc, pentru o situaţie exactă a caselor de pariuri şi a slot-machine (celebrele păcănele) din municipiul şi judeţul Brăila, însă nu am primit nici pe departe răspunsul dorit, instituţia rezumându-se la faptul că numărul nu este unul fix. “Cu privire la casele de pariuri şi sălile dedicate slot-machine, menţionăm că, având în vedere dinamica activităţii domeniului jocurilor de noroc, numărul acestora variază permanent, ţinând cont de notificările organizatorilor de jocuri de noroc privind închiderea/deschiderea punctelor de lucru”, se menţionează în răspunsul ONJN la o solicitare formulată conform Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Singura cifră pe care am obţinut-o a fost de la Primăria Municipiului Brăila, valabilă, evident, doar pentru municipiu: sunt 140 de puncte de lucru, în prezent, în evidenţele Municipalităţii.
Un alt aspect al industriei pariurilor a fost atins de publicaţia Libertatea, şi anume câţi bani se învârt la pariuri sportive şi la casino online şi offline: 4 miliarde de euro pe an, în timp ce cifra de afaceri în industria locală a jocurilor de noroc din România se apropia de un miliard de euro, în urmă cu aproximativ 2 ani.
 
Printre jucători se află inclusiv adolescenţi, potrivit Agenţiei Naţionale Antidrog
 
Pe lângă cifre şi statistici şi faptul că aceste case de pariuri se înmulţesc, cel puţin în Brăila, ca ciupercile după ploaie, mulţi români văd în pariurile sportive o formă de divertisment şi o sursă secundară de venit. Am stat de vorbă cu o fostă angajată a unei agenţii de pariuri, care a dorit să-şi păstreze anonimatul. Aceasta ne-a spus că erau zile în care introducea în sistem chiar şi 700 de bilete, cele mai multe la fotbal. “Casele de pariuri sunt profitabile pentru că foarte multe dintre ele au şi păcănele. Tocmai la aceste aparate de joc aveam cei mai mulţi jucători. Pentru bilete, foarte multe la fotbal, veneau clienţi de toate vârstele, inclusiv oameni care primeau pensia şi voiau să parieze la meciuri de fotbal. Aveam şi clienţi care reveneau zilnic pentru a paria, printre care inclusiv femei. Mi-am dat demisia din cauza stresului. Nu puteam nici măcar să mă duc la baie, pentru că veneau clienţi tot timpul şi băteau în geam”, ne-a declarat femeia.
Despre vârsta pariorilor a vorbit şi Agenţia Naţională Antidrog (ANA), într-un studiu ESPAD din 2015, de altfel şi singurul de acest gen al Agenţiei care abordează subiectul pariurilor în rândul tinerilor. “Prevalenţa participării la jocurile de noroc pe bani în ultimele 12 luni înregistrează în rândul adolescenţilor din România o valoare de 13,1%, situându-se la nivelul mediei europene (13,7%). Interesul pentru acest gen de activităţi este mult mai mare în rândul băieţilor, care înregistrează o prevalenţă a participării la jocuri de noroc pe bani în ultimele 12 luni de 21,6%, în timp ce fetele au declarat în proporţie de doar 5% o participare la astfel de activităţi. Ambele valori se înscriu în tendinţele înregistrate la nivel european – 22,8 băieţi şi 4,7% fete”, potrivit studiului ESPAD publicat de ANA. În acelaşi document se mai menţionează că adolescenţii din România au declarat în proporţie de 24,3% implicarea în jocuri mecanice online, în timp ce 21,1% au preferat să participe la jocuri de cărţi sau zaruri, la jocuri de tip loterie sau la pariuri sportive.
 
Dependenţa de jocuri de noroc şi asociaţia care oferă ajutor
 
O altă afirmaţie îngrijorătoare care aparţine psihologilor este faptul că aceste jocuri de noroc ajung să creeze dependenţă în rândul jucătorilor, din cauza dorinţei de a se îmbogăţi rapid. Nu de puţine ori, jucători înrăiţi la pariuri ori cazino au ajuns fără un leu în buzunar din cauză că nu au reuşit să-şi stăpânească la timp această dorinţă. Ce face statul pentru ei? Nimic. Singura prevedere din lege care făcea referire la tratarea dependenţei a dispărut odată cu adoptarea Ordonanţei de Urgenţă 114 din 2018, cunoscută ca “ordonanţa lăcomiei”. Mai exact, Legea 124/2015 prevedea înfiinţarea unui fond la dispoziţia ONJN, denumit “Fond de prevenire a dependenţei de jocuri de noroc”, la care erau erau obligaţi să contribuie toţi organizatorii de jocuri de noroc licenţiaţi cu sume cuprinse între 1.000 şi 5.000 euro pe an. ONJN susţine, într-un răspuns pentru www.libertatea.ro, că acest articol din lege a fost abrogat prin OUG 114/2018.
Aşa se face că nu există fond de stat, dar avem un singur program dedicat persoanelor care se confruntă cu probleme de joc şi care oferă un ajutor acestora. Este vorba despre “Joc Responsabil”, asociaţia funcţionând de aproximativ 7 ani şi având ca scop prevenirea jocului compulsiv, educarea privind un comportament responsabil faţă de jocurile de noroc, instruirea angajaţilor din sălile de joc, precum şi identificarea şi asistarea jucătorilor cu probleme legate de jocurile de noroc prin intervenţie multiplă.
Asociaţia “Joc Responsabil” pune la dispoziţia jucătorilor numărul de telefon 0800.800.099 ce poate fi apelat gratuit, de luni până vineri, în intervalul 10.00-18.00, iar un specialist va prelua apelul. De asemenea, pe site-ul asociaţiei există posibilitatea de a completa un chestionar anonim de auto-testare, pentru a afla dacă jocul de noroc a devenit o problemă pentru un jucător. O altă variantă de ajutor este corespondenţa prin e-mail cu un psiholog, adresa fiind contact@jocresponsabil.ro. Nu numai jucătorii pot apela la ajutorul “Joc Responsabil”, ci şi rudele sau prietenii celor care au început să aibă probleme cu jocurile de noroc. “În urma discuţiei telefonice cu specialistul Joc Responsabil, te poţi programa la două şedinţe gratuite de evaluare şi consiliere la unul dintre cabinetele programului, localizate în Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi”, se mai arată pe site-ul asociaţiei.
Chiar de curând, Asociaţia Joc Responsabil a desfăşurat o activitate la Brăila. “Sub forma unor discuţii interactive, dr. Cristian Andrei, psihoterapeut, expert şi ambasador al Asociaţiei Joc Responsabil, le-a vorbit celor 300 de elevi din clasele a XI-a şi a XII-a ale Colegiului Naţional “Gh. M. Murgoci” din Brăila, despre conceptul de noroc, ce este cu adevărat important în relaţionarea socială şi cum trebuie să reacţioneze adolescenţii la tentaţiile divertismentului adresat adulţilor”, potrivit unui comunicat de presă emis de asociaţie.

Social

Sărăcia afectează milioane de copii din România. Unul din trei se confruntă cu riscul excluziunii sociale

Publicat

în

Sărăcia afectează milioane de copii din România. Unul din trei se confruntă cu riscul excluziunii sociale

Sărăcia continuă să afecteze profund copilăria în România. Pentru sute de mii de familii, lipsurile nu înseamnă doar dificultăți în achitarea facturilor, ci și probleme în asigurarea unei alimentații corespunzătoare, a hainelor, a rechizitelor sau a accesului la activități educaționale. Cele mai recente date europene arată că aproape unul din trei copii din România se află în risc de sărăcie sau excluziune socială, o realitate care influențează nu doar prezentul, ci și șansele acestor copii de a avea un viitor mai bun.

Potrivit datelor Eurostat pentru anul 2025, 32,4% dintre copiii din România cu vârste sub 18 ani se aflau în această situație. Procentul este mai mic decât în anii precedenți, când indicatorul ajunsese la 39% în 2023 și 33,8% în 2024, însă țara noastră continuă să se situeze printre statele europene cu cele mai ridicate niveluri ale sărăciei în rândul copiilor.

România, printre țările europene cu cele mai mari probleme

Datele publicate în octombrie 2026 de organizația Salvați Copiii confirmă amploarea fenomenului. La nivelul Uniunii Europene, aproximativ 19 milioane de copii continuă să fie expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială.

România a înregistrat în 2025 cea mai redusă valoare a indicatorului din ultimul deceniu, însă procentul de 32,4% rămâne foarte ridicat în comparație cu media europeană. În clasamentul statelor membre, țara noastră se află pe locul al treilea, după Spania și înaintea celorlalte state cu valori mai mici.

Sărăcia nu trebuie înțeleasă exclusiv ca lipsa veniturilor. Indicatorul european ia în calcul și privarea materială și socială severă, precum și situația copiilor care trăiesc în gospodării în care adulții au o intensitate foarte redusă a muncii.

Cu alte cuvinte, un copil poate fi afectat chiar dacă familia sa are un anumit venit, atunci când resursele disponibile nu îi permit să beneficieze de condițiile considerate necesare pentru o viață decentă.

Sărăcia se vede în alimentație, educație și sănătate

Consecințele lipsurilor materiale se resimt în aproape toate aspectele vieții unui copil. Unii nu au acces constant la alimente suficiente și variate, alții nu dispun de haine potrivite pentru sezonul rece sau de un spațiu adecvat pentru pregătirea lecțiilor.

În familiile vulnerabile, costurile asociate școlii pot deveni o povară suplimentară. Transportul, rechizitele, îmbrăcămintea și participarea la activități educaționale pot depăși posibilitățile părinților. În aceste condiții, copiii pornesc în viață cu dezavantaje importante față de colegii lor din familii cu venituri mai mari.

O analiză prezentată de Salvați Copiii în octombrie 2026 evidențiază și diferențele mari de performanță școlară în funcție de situația economică a familiei.

Potrivit datelor PISA 2025 citate de organizație, 70,6% dintre elevii proveniți din medii dezavantajate au rezultate slabe la citire, comparativ cu 20,6% dintre elevii din familii înstărite.

Diferența arată cât de mult poate influența situația materială accesul la educație și capacitatea copiilor de a-și valorifica potențialul.

O problemă care poate continua și la vârsta adultă

Efectele sărăciei din copilărie nu dispar automat odată cu înaintarea în vârstă. Lipsurile din primii ani de viață pot influența dezvoltarea, sănătatea, rezultatele școlare și posibilitățile de angajare.

Copiii care nu beneficiază de aceleași oportunități educaționale au un risc mai mare să întâmpine dificultăți și la intrarea pe piața muncii. Astfel, dezavantajele economice se pot transmite de la o generație la alta.

Organizația Salvați Copiii atrage atenția asupra necesității unor măsuri mai consistente pentru sprijinirea familiilor vulnerabile, inclusiv prin acces mai bun la educație, servicii medicale, hrană și protecție socială.

Datele arată că România a făcut progrese în ultimii ani, dar problema este departe de a fi rezolvată. În spatele procentelor statistice se află copii pentru care lucruri considerate firești de alți colegi – o masă suficientă, rechizite noi, haine potrivite sau participarea la o excursie școlară – pot rămâne un lux.

Citește articolul complet

Social

Una din patru gospodării din mediul rural încă nu are toaleta în locuință

Publicat

în

Una din patru gospodării din mediul rural încă nu are toaleta în locuință

Deși România a făcut progrese importante în ultimii ani în ceea ce privește condițiile de locuit și extinderea utilităților, accesul la facilități sanitare de bază rămâne o problemă pentru numeroase familii din mediul rural. Aproximativ una din patru gospodării de la sate nu are nici în prezent toaletă în interiorul locuinței, iar diferența față de mediul urban continuă să fie considerabilă.

Potrivit celor mai recente date INS, aferente anului 2025 și analizate într-un studiu privind infrastructura locuințelor, doar 75% dintre gospodăriile rurale aveau toaleta în interiorul casei. Situația este ceva mai bună în privința băii, 75,5% dintre gospodării beneficiind de cadă sau duș în locuință.

Prin comparație, în mediul urban, aproape 98% dintre gospodării dispun de aceste facilități.

Progrese importante în ultimii aproape 20 de ani

Evoluția este totuși semnificativă dacă sunt comparate datele actuale cu cele din urmă cu aproape două decenii.

În 2007, numai 16,5% dintre gospodăriile din mediul rural aveau toaletă în interiorul locuinței. În cazul băii, procentul era de 20,4%.

În 2025, valorile au ajuns la 75%, respectiv 75,5%. Asta înseamnă că accesul la facilități sanitare s-a îmbunătățit considerabil, însă decalajul dintre sate și orașe rămâne mare.

Și în ultimul an s-au înregistrat progrese. Ponderea gospodăriilor rurale cu toaletă în interior a crescut de la 71,1% în 2024 la 75% în 2025.

Cu toate acestea, aproximativ un sfert dintre gospodăriile de la sate continuă să utilizeze toalete amplasate în afara locuinței.

Canalizarea rămâne una dintre marile probleme ale satelor

O altă provocare este reprezentată de extinderea rețelelor de canalizare. Chiar dacă infrastructura s-a dezvoltat, accesul la apă curentă nu înseamnă automat și posibilitatea racordării la sistemul public de colectare a apelor uzate.

În 2025, România avea 2.424 de comune cu rețea de alimentare cu apă, în timp ce canalizarea era disponibilă în numai 1.381 de comune, dintr-un total de 2.862.

Astfel, 1.063 de comune aveau apă la robinet, dar nu dispuneau de rețea publică de canalizare.

Totuși, anul trecut a adus o extindere importantă a infrastructurii. Rețeaua de canalizare din mediul rural a crescut cu 11,8%, ajungând la 24.623 de kilometri. În același timp, rețeaua de alimentare cu apă s-a extins cu 2,6%.

În cursul anului 2025, 85 de comune care nu aveau anterior canalizare au beneficiat de conectarea la această infrastructură.

Brăila, printre județele cu multe comune fără canalizare

Situația infrastructurii diferă semnificativ de la un județ la altul. În județul Brăila, dintre cele 40 de comune, numai opt aveau rețea de canalizare în 2025, potrivit datelor prezentate în analiza bazată pe statisticile INS.

Asta înseamnă că 32 de comune nu aveau încă această infrastructură publică.

Este important de precizat că lipsa unei rețele publice de canalizare nu înseamnă automat că toate gospodăriile din respectivele localități nu au toaletă în interior. Unele locuințe dispun de sisteme individuale de colectare a apelor uzate.

La nivel național, diferența dintre mediul rural și cel urban arată însă că accesul la condiții sanitare considerate obișnuite în majoritatea locuințelor de la oraș continuă să fie o problemă pentru numeroase familii de la sate.

Extinderea rețelelor de apă și canalizare rămâne esențială pentru îmbunătățirea condițiilor de trai, protejarea sănătății populației și reducerea diferențelor dintre comunitățile rurale și cele urbane.

Citește articolul complet

CELE MAI CITITE

Astăzi
7 zile
30 de zile
⇧