Adaugă ca sursă preferată în Google

• apreciază regizorul ERWIN ŞIMŞENSOHN • acesta semnează regia piesei “Jake şi femeile lui”, a cărei premieră va avea loc în acest weekend
 
Sâmbătă şi duminică, pe 26 şi 27 ianuarie 2019, la Teatrul “Maria Filotti” din Brăila vor avea loc primele două reprezentaţii ale piesei  “Jake şi femeile lui”, în regia lui  ERWIN ŞIMŞENSOHN. Un text rafinat, scris de Neil Simon, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi autori americani, care ne introduce cu mult farmec în “culisele” vieţii unui scriitor. Partituri actoriceşti extrem de generoase, răsturnări de situaţii, ingrediente scenice care aduc în final două ore de elevat divertisment, dublat de reflecţii filozofice, un destin sinuos – SCRIITORUL , un om ca toţi ceilalţi “între agonie şi extaz” . Un spectacol care ne determină să reflectăm cu mai mare atenţie asupra vieţii fiecăruia dintre noi.
Între două repetiţii, cunoscutul regizor de teatru şi film, fost secretar la Ministerul Culturii, ne-a acordat un interviu despre pasiunea sa pentru teatru, despre implicarea în diverse campanii culturale sau umanitare şi despre dramaturgii preferaţi, despre piesele puse în scenă la Brăila sau la teatrele din întreaga ţară şi despre proiectele sale de viitor.
 
– Ce înseamnă TEATRUL pentru regizorul ERWIN ŞIMŞENSOHN?
– Ar trebui să ţinem un seminar întreg pe această temă. În primul rând, o dragoste mare. Este combinaţia perfectă pentru un om, aceea de a-şi îmbina marea pasiune cu profesia şi le-aş dori tuturor să li se întâmple acest lucru. Pentru mine, teatrul este o formă de a-mi exprima emoţiile, gândurile, pasiunile, dorinţele, de a mi le exprima, de a le ilustra într-o anumită formă. Este o formă de a interpreta gândurile, pasiunile, dorinţele altora, de a le lua şi a le pune pe hârtie în faţa oamenilor, prin filtrul meu personal, este o formă de a dezbate idei, o formă de a manifesta, o formă de dezbatere publică, o formă de viaţă.
– Aţi terminat Regia la clasa Cătălinei Buzoioanu, dar un alt mare nume, o mare actriţă, care v-a determinat să reveniţi în teatru după o pauză de  zece ani şi-a pus amprenta pe cariera dumneavoastră …Maia Morgenstern .
– Este adevărat şi îi sunt recunoscător pentru acest lucru. Doamna Maia Morgenstern, la începutul mandatului domniei sale de manager al Teatrului  Evreiesc de Stat, m-a invitat să montez un spectacol, în condiţiile în care eu nu mai montasem un spectacol de zece ani. Avusesem o pauză, un stop al carierei mele în teatru, renunţasem oarecum la gândul de a mai face teatru, dar norocul meu a fost întâlnirea cu Doamna  Maia Morgenstern, care mi-a propus să vin în teatru. Am acceptat lucrul acesta, iniţial în ideea de a monta, după zece ani, un text uşor, cu două – trei personaje…
– Dar, nu a fost deloc aşa, nu a fost vorba despre un text uşor…
– Mi-a propus un text cu 21 de personaje, un text greu, un text important, dar, mi-a plăcut foarte mult povestea, era foarte aproape sufletului meu şi am montat “Yentl”. Spectacolul a avut un succes destul de mare şi la public şi la critica de teatru, motiv care mi-a dat un imbold şi m-am reapucat de teatru.
– După acest succes, au urmat altele, “Cursa de şoareci “ şi “Memoria apei”, două spectacole câştigătoare într-un festival de teatru, cu două trupe diferite.
– Nu sunt singurul regizor care participă într-un festival cu mai multe piese de teatru, dar, într-adevăr, imediat după spectacolul de la Teatrul Evreiesc am început să fiu invitat şi să montez piese la Teatrul Naţional din Târgu Mureş, aici, la Brăila, la Teatrul “Maria Filotti”, la teatrul dramatic din Galaţi, la teatrul “Mihai Eminescu” din Botoşani, din nou în Bucureşti, la Teatrul Naţional.
– În anul 2015, după “Steaua fără nume” de la Târgu Mureş, aţi venit la Brăila şi aţi pus în scenă “Jocul de-a vacanţa” . Două piese de acelaşi autor . De ce Mihail Sebastian?
– Este unul dintre dramaturgii mei preferaţi. Este absolut senzaţional, un dramaturg atât de visceral, atât de pasional, atât de romantic şi atât de comic, în acelaşi timp. Toate textele lui sunt absolut savuroase, încă nu am montat “Ultima oră” şi nici “Insula”, dar “Steaua fără nume “şi “Jocul de-a vacanţa” sunt textele mele preferate.
 
“O experienţă extrem de scurtă, dar foarte interesantă”
 
– La 36 de ani, regizorul de teatru şi film ERWIN ŞIMŞENSOHN  a fost numit în funcţia de secretar de stat la Ministerul Culturii. Cum a fost această experienţă?
– A fost o experienţă extrem de scurtă, dar, foarte interesantă. Eu, nefiind politician, am fost convins că va fi un mandat extrem de scurt, dar a fost mai lung decât anticipam. A fost o propunere strict profesională şi am acceptat propunerea doamnei ministru Corina Şuteu, eu fiind pasionat şi de administraţie culturală şi de politici culturale şi se pare că am fost de folos, pentru că am rămas în Minister şi în perioada următorului guvern.
– Pe lângă faptul că sunteţi dedicat regiei de teatru, de film, v-aţi implicat şi în diverse campanii, aţi coordonat mai multe proiecte şi chiar aţi creat o campanie publicitară anti HIV şi împotriva drogurilor. Cum reuşiţi să îmbinaţi toate aceste aspecte?
– Asta este o poveste foarte veche. Într-adevăr, în urmă cu 16-17 ani, am lucrat împreună cu Asociaţia Română AntiSIDA la un proiect de educare a tinerilor din România privind lupta împotriva bolilor cu transmitere sexuală, o campanie prin teatru. Din păcate, în ultima perioadă nu m-am mai implicat. Dar îmi place să fac astfel de proiecte, pentru că îmi place să fiu ocupat, nu prea îmi place să stau. Simt nevoia să fac lucruri importante, să fac ceva pentru oameni, ceva care să îi ajute, să le schimbe viaţa.
– V-aţi născut într-un oraş frumos, liniştit, cu tradiţie. Cum a fost copilăria şi adolescenţa dumneavoastră la Piatra Neamţ şi ce amintiri din acea perioadă vă însoţesc ?
– Exact cum spuneţi: o copilărie fericită şi liniştită, doi părinţi intelectuali, pasionaţi de profesiile lor de ingineri, dar amândoi pasionaţi şi de literatură, de artă, de teatru, o copilărie împreună cu fratele meu, de care sunt foarte apropiat ca vârstă.  Imediat după familie, vine perioada petrecută în Liceul “Petru Rareş”, care a însemnat, probabil, cel mai important capitol din viaţa mea, până la Bucureşti. Am petrecut 8 ani în Liceul “Petru Rareş”, unde am făcut specialitatea matematică-fizică, dar am creat acolo o trupă de teatru care mai există şi astăzi, după 20 de ani. Am făcut festivaluri, evenimente, am fost DJ-ul postului de radio…
– Sunteţi pentru a doua oară la Brăila. Ce ne puteţi spune despre trupa actorilor de la Teatrul “Maria Filotti?
– Mi se pare o trupă foarte bună, o trupă frumoasă, pasionată de teatru, cu oameni extrem de deschişi, doritori să joace. O trupă care are şansa unui director extrem de cald şi extrem de apropiat, un om care pune suflet în absolut tot ce face. Un om atent, deschis, care ştie să comunice cu ei, aşa cum ştie să comunice şi cu toţi colaboratorii, ştie să-şi aleagă repertoriul şi să le ofere actorilor posibilităţi să joace roluri importante.
– Este o trupă care are şi şansa de a juca într-o locaţie deosebită. Cum vi se pare Teatrul “Maria Filotti”?
– Este, probabil, cel mai frumos teatru din ţară la ora actuală. Această Casă Rally, care a devenit Teatrul “Maria Filotti”, este o adevărată bijuterie arhitecturală.
 
“Un text extrem de uman, foarte viu”
 
– Pe 26 şi 27 ianuarie, vor avea loc primele două reprezentaţii ale piesei  “Jake şi femeile lui”, în regia dumneavoastră. Ne puteţi oferi câteva amănunte despre acest spectacol?
– Este un text foarte frumos, important, chiar dacă nu face parte din ceea ce se numeşte marea dramaturgie clasică sau modernă . Neil Simon este un autor important din dramaturgia contemporană americană, care s-a stins din viaţă anul trecut, în luna august. Textul are foarte mult lirism, poezie şi, în acelaşi timp, şi umor, dar are şi multe momente dramatice, fiind vorba de  dramele pe care le trăieşte un scriitor, de condiţia unui artist a cărui lume reală se confruntă cu lumea sa imaginară. Cumva, conflictul dintre cele două lumi, cea reală şi cea imaginară, face tema principală. Şi condiţia artistului în societatea contemporană poate fi tema principală, este un text extrem de uman, foarte viu şi abia aştept să văd reacţiile publicului.
– Este cunoscut faptul că, la Brăila, publicul iubitor de teatru ştie să aprecieze adevărata valoare a spectacolelor. Cum credeţi că va reacţiona la această piesă?
– Am emoţii, pentru că, într-adevăr, la Brăila este un public foarte bun, care chiar gustă teatrul, este un public exigent, pe care nu îl poţi păcăli, este un public inteligent, cult, căruia trebuie să îi dai lucruri pe măsură şi cred că acesta este un lucru foarte important.
– Cum vi se pare oraşul?
– Este frumos, dar mi se pare un oraş părăsit, faţă de acum trei ani şi jumătate când am fost ultima dată aici. Pe Strada Regală nu prea este nimic regal, totul este părăsit, am senzaţia că sunt în filmele din Vestul sălbatic, toate aceste clădiri atât de frumoase sunt lăsate în paragină, părăsite, totul este pustiu sau …de închiriat. 
– Ce proiecte aveţi pentru următoarea perioadă?
– Am văzut aici, la Brăila, spectacolul lui Radu Nichifor, “8 FEMEI” şi mi-a plăcut foarte mult. M-a inspirat şi, imediat cum termin aici, voi monta şi eu textul acesta la Teatrul din Piteşti, am şi început deja repetiţiile. După ce termin la Piteşti, merg la Oradea, la Teatrul “Regina Maria” unde voi monta un text clasic american, din marea dramaturgie americană, dar încă nu am definitivat titlul. Pentru toamnă, sunt în discuţii cu Teatrul Naţional din Bucureşti şi cu alte câteva teatre din Bucureşti, după care merg din nou la Piteşti, unde montez un al doilea text la Teatrul “Alexandru Davila”. Pentru anul viitor, se anunţă deja un an plin, am câteva angajamente la Tulcea, Bacău, Arad, dar încerc să îmi restrâng cumva proiectele spre Bucureşti, pentru că este o perioadă în care copiii mei au nevoie de mine acasă.  
– Vă mulţumesc pentru interviul acordat şi vă doresc succes la premiera spectacolului “Jake şi femeile lui” şi în tot ceea ce faceţi!     
(A consemnat Tudoriţa TARNIŢĂ)