Adaugă ca sursă preferată în Google

• potrivit raportului întocmit de dr. I. Baroncea, medic primar al judeţului, în urmă cu mai bine de un secol brăilenii de la ţară se molipseau de boli periculoase, printre care şi sifilisul • boala era adusă de soldaţii liberaţi, de clienţii bordelurilor de la „şanţ” şi de femeile de moravuri uşoare, care-şi vindeau trupul pentru 2 lei • dr. Baroncea prezintă cazul de la Cioara-Doiceşti, din anul 1907, cu fetele care se prostituau „la armanul arendaşului”
 
Despre Brăila „felinarelor roşii”, despre „Tanti Elvira” şi despre bordelurile de pe Unirii, care-l aveau client, acum un secol, pe banditul Terente, s-au scris tomuri întregi. Se vor mai scrie şi de acum încolo şi tot va mai fi ceva de spus, pentru că Brăila a fost, mai înainte de toate, oraşul-port în care soseau, an de an, mii de navigatori şi comercianţi. Şi unde-s marinari cu bani, sunt şi femei frumoase.
La 1867, primăria încuviinţa înfiinţarea a trei bordeluri la Brăila, iar la 1900, aveam, deja, peste 100 de femei care trăiau în astfel de stabilimente. Tot atunci, municipalitatea întocmea regulamente stricte pentru bordeluri, ca să preîntâmpine îmbolnăvirile. Dar, cu toate măsurile luate de autorităţi, bărbaţii tot se molipseau.
Despre aceste boli şi despre tratamentul care se făcea în urmă cu mai bine de un secol, în anul mult-trâmbiţatei răscoale ţărăneşti de la 1907, citiţi în rândurile care urmează. Mărturiile medicilor de odinioară, păstrate de arhiviştii brăileni şi făcute publice, întâia dată, în paginile Obiectiv-Vocea Brăilei.
 
Ţăranii şi bordelurile de la „şanţ”. Cazul Cioara-Doiceşti.
 
Potrivit Raportului întocmit, la 1908, de dr. I. Baroncea, medic primar al judeţului Brăila – diplomat al Institutului de Medicină Legală şi Psihiatrie din Paris şi vicepreşedinte al Consiliului de igienă – bolile venerice, mai precis sifilisul, se răspândiseră cu repeziciune în mediul rural „mai cu seamă în comunele Suţeşti, Tătaru, Ciocile, Gurguieţi şi Cazasu, constituind o adevărată plagă”. Numărul real al bolnavilor nu era cunoscut pentru că aceştia nu prea mergeau la doctor, ci preferau să se trateze „mai mult cu babele, care întrebuinţează argintul viu (mercur – n.r.) sub formă de fumigaţii”. Trataţi cu precădere în spitalele din Ianca şi Viziru, sifiliticii au primit medicamente dar şi sfaturi, fiind avertizaţi în legătură cu pericolul la care se expuneau atât ei, câ şi copiii lor.
Şcolit la Paris, cu cei mai buni dascăli ai vremii, dr. Baroncea prezenta drept principală cauză a îmbolnăvirilor soldaţii liberaţi din armată sau veniţi „de la schimb, după manevre sau după concentrări”. Alţii luau boala de la bordelurile din oraş, unde mergeau adesea. „Se ştie că ţăranii, toamna, se duc la Brăila cu bucate şi, după ce le vând, după ce se cinstesc până se călesc de-a binelea, pleacă apoi la aşa-zisele bordeluri din Brăila, „la şanţ” (strada Unirii – n.r.), lucru atât de evident încât aproape toate cazurile de boli venerice găsite toamna îşi au origina brăileană. Alt agent de propagare a boalelor venerice la ţară sunt lucrătorii străini de la proprietari şi arendaşi, ce vin în timpul verii la muncă”, notează medicul în sus-numitul raport.
În sprijinul celor afirmate, e prezentat cazul de la Cioara-Doiceşti, azi Bărăganul, din 1907, relatat de dr. Atanasiu, medicul Circumscripţiei IV. „În comuna Cioara-Doiceşti exista, la marginea satului, o casă numită a lui Gh. Cânepă zis Pârău; în faţa casei aceştia şi la o distanţă de 5-600 metri, se afla armanul (conacul – n.r.) arendaşului C., cu un atelier mecanic unde lucrează în permanenţă un număr de 18 lucrători mecanici, ucenici etc. Ei bine, la zisa casă, în cursul verei se adunau, în fiecare seară, 5-6 fete şi 2-3 femei măritate, ai căror bărbaţi erau în armată, şi se prostituau pentru câte 2 lei cu lucrătorii dela numitul arman, cu ceilalţi lucrători din arman, cu flăcăii din sat şi cu macagii de prin gară. În urma ameninţărilor d-lui medic, patronul acestei case a oprit acest „comerţ”, iar fetele au continuat întâlnirile în păduricea de lângă moară. Mare parte din aceşti lucrători au fost atinşi de boale venerice”, se relatează în raport. Medicul avertiza, astfel, că prostituţia clandestină, de la ţară, exista şi că ea era mai periculoasă decât cea legală, practicată în bordelurile controlate de medici, la Brăila.
Alt mediu de contaminare – avertismentele sunt valabile şi azi! – îl reprezentau cârciumele, mai bine zis paharele murdare. „Atragem întotdeauna atenţia cârciumarilor asupra pericolului de a se bea din pahare nespălate, după fiecare consumator”, preciza dr. Baroncea. În zilele noastre, nu mai iei sifilis de la cârciumă, dar te pricopseşti cu herpes, hepatită sau cu TBC.
 
Tratament timp de 4 ani cu mercur
 
Din păcate, însă, încă din feudalism, se considera că bolile cele mai grave, inclusiv sifilisul, se pot trata cu mercur. Concomitent, se făceau şi injecţii. Astăzi, ne gândim cu groază că mercurul otrăveşte şi ucide încetul cu încetul, în loc să vindece.
„Ceea ce trebuie să ne preocupe pe noi este de a găsi mijlocul cel mai eficace şi expeditiv cu aplicarea tratamentului la populaţiunea rurală şi de a obţine dela ea răbdarea ca să se trateze ştiut fiind că tratamentul sifilisului este lung şi o cură mercurială de 4-5 ani, bineînţeles, cu întreruperi, e necesară pentru o vindecare radicală (…) Tratamentul sifiliticilor ar trebui să fie obliga­toriu şi nu numai în spitale – căci ar fi imposibil – ci la do­miciliu sau la infirmeria comunei, făcut de către medi­cul plăşei prin injecţiuni intramusculare cu săruri insolu­bile… medicul să ceară pe cale oficială primarului de a constrânge pe locuitor să vină la tratament şi cei ce nu vor voi să se supună să fie amendaţi”, se precizează în raportul de la 1908.
Numai că, la acea vreme, ţăranii preferau să se trateze „la babe”, cu leacuri din bătrâni. Spre deosebire de cel de la oraş, medicul rural deservea până la 15.000 de suflete. Şi nu lupta numai cu bolile venerice, avea de furcă, de asemenea, cu tifosul, holera, vărsatul şi tuberculoza. 
„Până acum, tot ce s-a putut face pentru combaterea acestei boli s-a făcut. Se tratează bolnavii în Spitalele Viziru, lanca şi Ruşeţu; cu ocazia facerei recensământului, primăvara, se distribuie iod şi mercur sub formă de pilule tuturor bolnavilor care nu se pot supune injecţiilor intramusculare”, se mai precizează în raportul dr. Baroncea, de odinioară.
Atunci, brăilenii se fereau de holeră şi de sifilis. Acum, ne păzim de Covid-19.