Adaugă ca sursă preferată în Google

• în anul 1910, primarul Dumitru Ionescu şi-a scris testamentul prin care îşi dona toată  averea în scopuri filantropice • legatară a averii marelui filantrop, apreciată la aproape 100 de milioane de lei aur, a fost Primăria Brăilei • născut într-o familie modestă de pe Strada Rahovei, Dumitru Ionescu a fost, pe rând, institutor, cântăreţ bisericesc şi librar, reuşind să acumuleze, prin muncă cinstită, o uriaşă avere • marele filantrop îşi doarme somnul de veci la Cimitirul “Sf. Maria”, iar municipalitatea intenţionează să-i reabiliteze mausoleul  
 
Pe nedrept uitat de compatrioţi, pomenit doar în analele marilor filantropi ai Brăilei, fostul primar Dumitru Ionescu îşi doarme somnul de veci într-un cavou de la “Sf. Maria”. Edilul care a făcut avere pornind de la zero poate fi egalat la dărnicie şi iubire de neam doar de marele industriaş şi donator Nedelcu P. Chercea, care se odihneşte în cavoul de la Biserica “Sf. Mina”. Citiţi mai jos povestea lui Dumitru Ionescu, dascălul de la “Sf. Spiridon” şi primarul cu suflet de român, care ne-a lăsat Teatrul “Maria Filotti”.
 
Dumitru Ionescu – o viaţă în slujba brăilenilor
  
Dumitru Ionescu s-a născut la 24 iunie 1846, în casa părintească de pe Strada Rahovei, acolo unde şi-a petrecut şi copilăria. În perioada interbelică, imobilul încă se afla în picioare şi adăpostea o “grădină de copii”. Dumitru a fost singurul fiu al lui Ioan Neagu Ghelase şi al Ilincăi, născută Brebenel, mici negustori din Brăila.
Viitorul donator a învăţat tainele alfabetului în şcoala preotului Alexandru Sudeţeanu. Înzestrat de Dumnezeu cu o voce deosebită, tânărul a fost îndemnat de părinţi să se facă preot. A urmat cursurile Seminarului Teologic din Buzău, pe care l-a absolvit cu brio, dar, nemaivoind să îmbrace haina preoţească, s-a decis să urmeze o carieră în învăţământ. Numit institutor (1870) la Şcoala Primară “Broşteanu”, de pe Strada Rahovei, Dumitru Ionescu a fost transferat, ulterior, fără voia sa, la o altă şcoală, de la Mănăstirea Nifon (Buzău). Se spune că nu-şi mai găsea mângâiere decât în cântările bisericeşti şi că-şi atrăsese simpatia călugărilor de la mănăstire, pentru vocea sa dumnezeiască.
Mâhnit, tânărul îşi dădu demisia din învăţământ şi se întoarse la Brăila, în anul 1872, ocupând postul de cântăreţ bisericesc la Biserica “Sf. Spiridon” (demolată în anii ’60 de autorităţile comuniste). Ambiţiile sale erau însă mari, astfel că, în anul 1880, a deschis o librărie împreună cu dr. Apostoleanu, profesor de gimnaziu, şi cu fiul unui bogătaş din oraş, Zamfirescu.
Se spune că, în primul an de afaceri, asociaţii au pierdut 10.000 de lei, o sumă considerabilă pentru acea perioadă. Dezamăgiţi, medicul şi bogătaşul s-au retras din afacere, însă Dumitru Ionescu a rămas pe baricade, că nu-i stătea în fire să renunţe cu una cu două. Din acel moment, viitorul mare filantrop va avea numai de câştigat. Preotul Al. Georgescu avea să consemneze, la 11 ani de la moartea sa: “Dumitru Ionescu nu se descurajează ci, din contră, plin de încredere, continuă negoţul şi, la finele anului întâi, realizează un câştig de 35.000 de lei (!). Acelaşi lucru se întâmplă şi în al doilea şi în al treilea an”.
Încurajat de reuşita sa, viitorul primar al Brăilei îşi extinse afacerile. Luă în arendă Moşia Bucu Cornăţele (Ialomiţa) – Cioara Tătaru (Brăila), în total 50.000 de pogoane de teren arabil (25.000 de hectare!) pe care le gospodăreşte cu multă pricepere. La scurt timp, adună banii necesari şi cumpără Moşia Oneşti din judeţul Bacău, mai multe imobile din Brăila, printre care şi clădirea Teatrului Rally, situată în inima oraşului (clădire care avea să-i poarte numele – actual Teatru “Maria Filotti”).
Dumitru Ionescu s-a căsătorit, în anul 1875, cu Elena-Zamfira, fiica preotului Simeon Budeanu din Brăila. Au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, însă marea lor durere era faptul că nu aveau copii. Aşa stând lucrurile, soţii Ionescu au adoptat-o pe Ana, nepoată de văr (căsătorită, mai târziu, cu inginerul George Pantazi), care avea vârsta de 2 ani.
Distinsul brăilean s-a bucurat de multă apreciere în viaţa publică şi a participat activ la treburile urbei. Consilier (1880-1881) şi preşedinte al Consiliului Judeţean Brăila, deputat (1883) şi senator de Brăila (1888), Dumitru Ionescu a fost ales primar al urbei dunărene în perioada 1906-1910. Tot în 1910, îşi redactează testamentul prin care lasă toată averea sa pentru activităţi filantropice, numind Primăria Oraşului Brăila drept legatar testamentar.
Fostul primar a trecut la cele veşnice la 19 mai 1919, regretat de toată suflarea oraşului.
 
Testamentul lui Dumitru Ionescu: “Dumnezeu să mă lumineze a face numai bine”
 
Redactat cu nouă ani înainte de moarte, Testamentul filantropului Dumitru Ionescu începe astfel: “Dumnezeu să mă lumineze a face numai bine şi cât mai mult bine, patriei şi neamului meu”.
Fostul primar a lăsat legatar universal (persoană căreia i s-a lăsat prin testament întreaga avere – n.r.) Primăria Brăila, aceasta urmând să respecte o serie de condiţii testamentare. La moartea filantropului, rămăsese o importantă avere, inclusiv acţiuni la Banca Naţională, Banca Agricolă, Casa Rurală şi Societatea de Asigurări Agricola. Fostul primar deţinuse Palatul “Dumitru Ionescu”, fost Teatru Rally, imobil cu uzină electrică proprie – în care funcţionau, în perioada interbelică, Teatrul Comunal, Clubul Regal, Cinematograful sonor, Biblioteca Comunală, Biblioteca “Petre Armencea”, saloane de dans, Hotelul Princiar, Restaurantul Regal, Cazinoul Universala, arena Cinematografului Comunal, precum şi 8 magazine – terenuri şi imobile în Brăila şi nu numai. Amintim, aici, imobilul din Strada Cojocari, fost Grădina Paradis, imobil şi teren de 750 de stânjeni în Piaţa Nordului, două imobile pe B-dul Cuza colţ cu Strada Tâmplari, două terenuri în Staţiunea Lacu Sărat, terenul situat pe Calea Galaţi colţ cu Strada Cetăţii, două imobile pe Strada Rahovei şi, nu în ultimul rând, Moşia Oneşti din judeţul Bacău, cu mori, vii, păduri, clădiri, târg şi instalaţii (dotări) de tot felul.
Potrivit ziarului “Dimineaţa” din 24 iunie 1932, averea totală a fostului primar al Brăilei, Dumitru Ionescu, ar fi fost de aproape 100 de milioane lei.
Condiţiile impuse Primăriei Brăila de către marele filantrop au fost cât se poate de clare. Acesta lăsase prin testament 300.000 de lei pentru refacerea Bisericii “Sfinţii Arhangheli”, care să devină şi catedrală a oraşului. O altă solicitare era legată de construirea unei maternităţi care să fie şi spital de copii pe terenul de 750 de stânjeni pătraţi pe care filantropul îl deţinea în Piaţa Nordului, a unei “grădini de copii până la 8 ani” pentru copiii săraci şi acordarea de burse pentru elevii nevoiaşi ai şcolilor de arte şi meserii. Alte prevederi ale Testamentului vizau acordarea de ajutoare societăţilor de binefacere, corului bisericesc al oraşului, Bibliotecii Comunale şi Şcolii de cântăreţi bisericeşti al Eparhiei Dunării de Jos.
Cum aceste prevederi nu au fost respectate, în anul 1932, rudele defunctului au decis să atace în instanţă Testamentul marelui filantrop, acuzând Primăria Brăila că ar fi înstrăinat averea lui Dumitru Ionescu. Ziarul “Dimineaţa” din 24 iunie 1932, trata pe larg acest subiect, însă nu se ştie cu siguranţă cum s-a finalizat conflictul. Cert este că, la ora actuală, “Donaţiunea Dumitru Ionescu”, fostul Teatru Rally – actual “Maria Filloti” se află în proprietatea municipalităţii.
 
Mausoleul lui Dumitru Ionescu de la Cimitirul “Sf. Maria” va fi reabilitat  
 
La 11 ani de la moartea sa, în toamna anului 1930, ca semn de recunoştinţă pentru donaţiile făcute municipalităţii, Primăria Brăila i-a construit filantropului un frumos mausoleu (cavou) la Cimitirul “Sf. Maria”. Acolo îşi doarme somnul de veci marele filantrop şi edil al Brăilei, omul care a lăsat urbei actualul Teatru “Maria Filotti”.
În acea zi de 26 octombrie 1930, breasla cântăreţilor bisericeşti, autorităţile locale şi toată suflarea Brăilei i-au adus un pios omagiu marelui binefăcător. Slujba de pomenire, prilejită de reînhumare, a fost oficiată la catedrala oraşului de însuşi P.S. Episcop al Buzăului, înconjurat de un sobor de preoţi. Iată ce au rostit feţele bisericeşti participante la reînhumarea lui Dumitru Ionescu: “Şi acum, bătrânule cu părul alb ca şi sufletul tău odihneşte-te în pace şi mulţumit, că în viaţă ţi-ai înţeles rostul, după cum asemenea şi după moartea ta ai rămas folositor societăţii!”.
Astăzi, mormântul marelui filantrop brăilean e străjuit de arborele sădit în urmă cu 90 de ani, la reînhumarea sa. Bătrânul arbore îşi trăieşte ultimele zile, că i-au putrezit rădăcinile. Cândva lăsat în paragină, mausoleul lui Dumitru Ionescu e acum bine îngrijit şi străjuit de straturi de flori proaspete. E ctitorit aproape de aleea principală a Cimitirului “Sf. Maria”, astfel că poate fi observat cu uşurinţă. Fostul primar e prezent, de asemenea, între figurile de seamă ale urbei, ce străjuiesc, tăcute, împrejmuirea cimitirului de la Podul Brăiliţei, ca nişte martori tăcuţi ai Brăilei de altădată.
După cum ne-a informat viceprimarul Brăilei, Doiniţa Ciocan, precum şi arhitectul şef al urbei, Corina Anghelescu, mausoleul fostului primar Dumitru Ionescu va fi reabilitat curând, pentru a căpăta o nouă înfăţişare. Una demnă de un mare donator, om politic şi patriot, cum a fost Dumitru Ionescu, fie-i ţărâna uşoară.