Adaugă ca sursă preferată în Google

• transpunerea în realitate a prevederilor Legii Varga privind scutirea de la plata apei de ploaie presupune un impact financiar major în bugetul local • după calculele noastre, într-un scenariu optimist discutăm de aproximativ 8,5 milioane lei într-un an, echivalentul, dacă vreţi, unei note de plată pentru asfaltarea a 48 km de drum • de unde acest impact? De exemplu, numai din subvenţionarea directă a consumului de apă pentru familiile cu venituri modeste se estimează un efort financiar de aproape 6 milioane lei anual • “cheltuiala generată de această lege va trebui să fie acoperită din blocarea unor investiţii, aspect pe care nu îl agreez”, a comentat primarul Marian Dragomir • “Amendamentele, altele decât cele pe apa de ploaie, au aparţinut majorităţii PSD”, se apără liberalii brăileni • “Am votat împotrivă”, ne-a declarat Emilia Meiroşu, deputat Pro România, cea care a sesizat anomalia pe pagina de facebook  
 
Scutirea de la plata apei de ploaie, un măr otrăvit pentru autorităţile locale. Asta deoarece vine la pachet cu o serie de pomeni sociale care au ca efect direct împovărarea excesivă a bugetelor primăriilor, mai cu seamă cel al municipalităţii, unde se concentrează, după cum se cunoaşte, cea mai mare parte a abonaţilor la serviciile de apă-canal din întreg judeţul. Mai precis, scutirea populaţiei de la plata apei de ploaie înseamnă, de fapt, pasarea acestei sarcini financiare către Primăria Brăila care ar trebui să suporte, mai nou, din propriul buget costuri estimate undeva la 2,6 milioane de lei anual pentru apa de ploaie de la populaţie. Başca alte 3 milioane lei cât plătea oricum Primăria pe facturile de apă pluvială pentru domeniul public al municipiului. Dar în afară de aceasta, pe proiectul iniţiat de deputatul liberal Vasile Varga s-au “grefat” suplimentar şi o serie de ajutoare financiare, direct în facturile de apă, pentru familiile cu venituri reduse. Aici de fapt este povara financiară majoră întrucât înseamnă un efort de aproape 6 milioane lei anual, după calculele noastre. Una peste alta, nota de plată pe care municipalitatea ar trebui să o suporte de pe urma acestor pomeni se ridică, după calcule sumare, undeva la 8,6 milioane lei în fiecare an. Ce înseamnă asta pentru bugetul local? Renunţarera la o parte din proiectele de investiţii, cel mai probabil, după cum a explicat primarul Marian Dragomir, pus în faţa estimărilor noastre privind potenţialul impact bugetar presupus de pomenile la serviciile de apă-canal. Ca să vă faceţi o idee, asfaltarea unui kilometru de stradă cu două benzi costă, în medie, cam 175.000 lei (cu tot cu TVA), ceea ce ar însemna pierderea într-un an a finanţării a circa 48 de kilometri de drumuri.    
 
De unde a pornit totul …
Iniţiativa legislativă a deputatului liberal Vasile Varga pe subiectul fierbinte “scutirea populaţiei de la plata apei de ploaie” se dovedeşte a avea un puternic efect de bumerang. De ce spunem asta? Deoarece de la forma iniţială a proiectului (vezi aici) s-a ajuns, într-un final, la o struţo-cămilă (aşa arată varianta după Camera Deputaţilor) care ameninţă serios bugetele autorităţilor locale ca impact financiar estimat. Mai explicit, în afară de scutirea efectivă la plata apei de ploaie, forma finală care a ieşit din Parlament cuprinde o serie de ajutoare sociale ţintite spre familiile cu venituri reduse şi vorbim aici de o subvenţionare, direct în factura lunară de apă-canal, a unei cantităţi de 75 litri de apă/persoană/zi, precum şi suportarea, la fel din bugetul public, a viitoarelor racordări la reţeaua de apă-canal pentru familiile nevoiaşe.
Dar să o luăm metodic. Potrivit datelor disponibile pe pagina web a Camerei Deputaţilor, la capitolul “urmărirea procesului legislativ” proiectul de Lege iniţiat de Vasile Varga pentru completarea art.31 din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006 avea un singur articol: “Costurile generate de colectarea, transportul, epurarea şi evacuarea apelor pluviale sunt suportate de utilizatorii serviciului. Prin excepţie (…), autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale pot adopta hotărâri pentru scutirea populaţiei de la plata colectării, transportului, epurării şi evacuării apelor pluviale cu suportarea din bugetul local, în limita disponibilităţilor şi a sumelor alocate cu această destinaţie” şi aceasta a fost, de fapt, şi forma în care a trecut de Senat.
Surpriză însă, la Camera Deputaţilor proiectul final a suportat o transformare radicală, în sensul că discută şi despre o serie de ajutoare ce ar trebui suportate de la bugetele locale, beneficiare fiind familiile şi persoanele singure cu venituri reduse.
Iată un exemplu: “acordarea de ajutoare lunare de la bugetul local pentru familiile şi persoanele singure care au media veniturilor băneşti nete lunare sub salariul minim brut pe ţară garantat la plată (1.900 lei – n.r.) pe membru de familie, denumite în continuare ajutoare lunare, în vederea plăţii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, în condiţiile art. 121”. Aşadar dacă, să zicem o familie formată din 3 membri (2 majori şi un minor) ar avea venituri brute mai mici de 5.700 lei, (ceea ce, fie vorba între noi, este cazul majorităţii familiilor din întreg judeţul nostru) s-ar încadra fără probleme la subvenţia directă din factura de apă. Aceste ajutoare se acordă prin compensarea procentuală a contravalorii serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, în limita unui consum de apă, respectiv a unei cantităţi de apă uzată evacuată la reţeaua de canalizare de 75 l/persoană/zi. Mai mult, pentru beneficiarii venitului minim garantat, compensarea este de cel puţin 50% din costul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare.
 
… şi unde se poate ajunge
Reporterii “Obiectiv” au încercat să realizeze şi un studiu de impact privind implementarea acestui ajutor social, la nivel de municipiu, elementele luate în calcul fiind numărul de familii beneficiare a pachetului cu produse alimentare acordat de UE şi tariful pentru apa potabilă şi cea menajeră. Astfel, în ultimii ani, doar în municipiu, au fost undeva peste 10.000 de familii care au beneficiat de pachetul cu alimente al Comunităţii Europene, cu o medie a numărului de membri per familie de 3 persoane. Acea cantitate de apă potabilă şi apă menajeră scutită, de 75 l/persoană/zi, se traduce într-un volum de 2,25 metri cubi de apă. Mai departe, înmulţit cu 3 persoane, în medie, per familie, ori 10.000 de familii în municipiu, la un tarif de 7,3 lei/mc ar rezulta un impact de 0,49 milioane lei lunar, ceea ce anual înseamnă 5,9 milioane lei. Ca o paranteză, considerăm că acest scenariu este unul optimist întrucât potrivit datelor statistice, în întreg judeţul sunt circa 14.000 de persoane încadrate la salariul minim pe economie, la care se adaugă alţi peste 46.000 de pensionari cu venituri sub 1.000 lei, şi care se încadrează lejer în condiţiile de eligibilitate pentru subvenţia la apa potabilă.
Aşa cum aminteam mai devreme, în forma finală a proiectului se vorbeşte şi de o a doua formă de sprijin financiar, tot pentru cei cu venituri reduse, în sensul suportării de la bugetul local, parţial sau integral, a costului pentru branşarea sau racordarea la sistemul de alimentare cu apă şi de canalizare. Aici ne este imposibil de estimat un impact întrucât nu putem aprecia cu cât ar putea să crească numărul de abonaţi casnici ai operatorului public de apă-canal-epurare, în contextul în care, la nivel naţional, din punct de vedere al gradului de branşare CUP Dunărea stă foarte bine.
Este mult mai uşor să stabilim cu aproximaţie ce efort financiar presupune scutirea abonaţilor casnici de la plata apei de ploaie. În medie, anul trecut, cei de la CUP Dunărea au facturat populaţiei apă pluvială în cuantum de circa 2,6 milioane lei, din care 1,66 milioane lei numai la abonaţii care locuiesc la case, în timp ce diferenţa vine de la proprietarii de apartamente cărora apa de ploaie li se facturează prin intermediul asociaţiilor de proprietari. Aşadar, una peste alta, se poate aprecia că efortul pe care municipalitatea ar trebui să-l suporte într-un an ca urmare a implementării prevederilor legale recent aprobate ar fi de 8,5 milioane lei (5,9 milioane lei subvenţia la apa potabilă plus 2,6 milioane lei scutirea la apa de ploaie), iar asta, într-un scenariu optimist.
 
Ce înseamnă acest efort financiar anual pentru Primăria Brăila?  
Chestionat în această privinţă şi pus în faţa cifrelor calculate de reporterii “Obiectiv”, Marian Dragomir a subliniat că mutarea sarcinii financiare aferente apei pluviale de la cetăţeni la bugetul local nu rezolvă nici pe departe problema ci doar pune presiune pe lucrările de investiţii. “Legea votată de PSD şi PNL dovedeşte că USL funcţionează când există interesul populist. Această nouă lege prevede clar la articolul 31 alin. 23 că apa de ploaie trebuie plătită şi spulberă minciunile din această perioadă ale lui Dănăilă (Alexandru Dănăilă – n.r.) şi ale PNL care spuneau că plata pentru apa de ploaie poate fi eliminată: «Costurile generate de colectarea, transportul, epurarea şi evacuarea apelor pluviale sunt suportate de utilizatorii serviciului», adică de cetăţeni! Totuşi legea dă posibilitatea primăriilor, fără a exista o obligaţie, să acopere aceste costuri din bugetul primăriei, adică din taxele şi impozitele cetăţenilor, dacă există bani în buget: «Prin excepţie, autorităţile deliberative (…) pot adopta hotărâri pentru scutirea populaţiei de la plata colectării, transportului, epurării şi evacuării apelor pluviale cu suportarea din bugetul local, în limita disponibilităţilor şi a sumelor colectate cu această destinaţie». Au fost făcute mai multe calcule privind plata apei de ploaie şi a celorlalte ajutoare sociale generate de această lege de la bugetul local şi rezultă cheltuieli exorbitante pentru Primăria Brăila, sume care nu sunt cuprinse în buget. Eu aş vrea să pot aplica această excepţie de la lege prin care primăria în limita bugetului ar putea prelua cheltuielile, dar sumele nu sunt incluse în bugetul acestui an. O să analizăm impactul financiar pentru 2019. Aceste cheltuieli pot fi acoperite din creşterea taxelor şi impozitelor locale, reducerea investiţiilor sau cei care au iniţiat şi votat această lege trebuie să iniţieze o nouă lege prin care primăriile să primească aceşti bani de la Guvern. Pentru acoperirea acestor cheltuieli nu avem în vedere creşterea taxelor şi impozitelor locale, dar nici blocarea unor investiţii. Sunt convins că nici brăilenii nu sunt de acord cu reducerea investiţiilor, mai ales acum, când după lungi perioade de proceduri şi contestaţii, au început lucrările şi am semnat contracte importante pentru lucrări care vor începe în luna septembrie”, a comentat sursa citată.
 
PNL Brăila: “Noi nu suntem de acord cu politicile ce încurajează nemunca”
În replică, preşedintele PNL Brăila, Alexandru Dănăilă a ţinut să puncteze că interesul liberalilor a fost ţintit strict pe problema apei de ploaie în sensul eliminării acesteia, targhet atins în opinia sa de proiectul colegului său, deputatul Vasile Varga. “Amendamentul introdus de PNL a vizat strict eliminarea taxei pe apa de ploaie din facturile brăilenilor. Ştiţi bine că noi nu suntem de acord cu politicile ce încurajează nemunca şi, în general, cu exagerările populiste ale PSD. Amendamentele, altele decât cele pe apa de ploaie, au aparţinut majorităţii PSD. Pe noi ne-a interesat şi ne interesează să eliminăm această taxă abuzivă şi sperăm ca legea să îşi producă efectele şi, cât de curând, brăilenii să nu o mai plătească. Acesta a fost şi rămâne scopul nostru”.
Ca o paranteză, deputatul liberal Vasile Varga, în declaraţiile sale publice pe această temă, a atins doar tangenţial subiectul “îmbogăţirii conţinutului” proiectului său, fără să spună de fapt că pe “trunchiul” propus de el au fost grefate aceste ajutoare sociale directe şi indirecte care, iată împovărează excesiv bugetul local. Să fi fost, de fapt, acesta preţul unui troc politic pentru a putea trece prin Parlament un proiect iniţiat de PNL? Rămâne ca actorii politici implicaţi să clarifice totuşi lucrurile. Interesant este că primul parlamentar care a sesizat anomalia a fost Emilia Meiroşu, deputat “Pro România”. Mai exact, Meiroşu a postat pe pagina personală de Facebook toate modificările aberante, survenite în urma votului PSD-PNL. “Am votat împotrivă. Politica Pro România este de încurajare a investiţiilor. Or, în cazul comunităţilor cu salariu mediu mult mai mic decât în marile oraşe, această lege va sugruma orice încercare de dezvoltare din partea primarilor. Păi, în cazul familiei mele, pe vremea când eram la catedră, având în vedere şi veniturile soţului şi faptul că avem 2 copii, noi ne-am fi încadrat ca să solicităm aceste scutiri la plată ceea ce mi se pare exagerat. După cum mi se pare stupid ca să dai aceste ajutoare, iar apoi, ca primar, să fii nevoit să creşti taxele locale”, ne-a declarat Meiroşu. Vom reveni.