Nu poți sluji la doi domni

Ce poți păstra din această lume, dacă vrei cu adevărat Cerul? Nu poți sluji la doi domni.

Credința care păstrează o rezervă pentru sine nu este deplină, nu mântuie cu nimic și pe nimeni. Este calcul „căldicel” și convenabil.

Dacă alegerea păstrează lumea cu prețul lepădării de Hristos, ea arată cui îi aparține inima.

Nu Tatăl este dorit cu adevărat.

Tatăl te cere în întregime, iar alegerea ta nu este și/și, ci doar sau/sau.

Alege ceva de pe pământ mai mult decât pe Dumnezeu și nu te vei putea urca la Cer.

Poți alege confortul, siguranța, reputația, chiar și legăturile cele mai sfinte – mai mult decât pe Tatăl.

Dar astfel te desparți de Cer.

Creștinul adevărat a luat decizia în privința acestei lumi și a tuturor celor din ea.

„Şi mergeau cu El mulţimi multe; şi întorcându-Se, a zis către ele:

Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu.

Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu.

Că cine dintre voi vrând să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească?

Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs,

Zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi.

Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască, dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi se roagă de pace.

Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu.

Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă?

Nici în pământ, nici în gunoi, nu este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.”

(Sfânta Evanghelie după Luca, XIV, 25-35)