Adaugă ca sursă preferată în Google

* după ce a lucrat ani buni în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Brăila, fiind om al legii, mai exact unul dintre “mascații” din cadrul Serviciului Acțiuni Speciale, polițistul Iulian Goliță a decis să își exprime experiențele în paginile unei cărți * intitulată sugestiv «PE CUVÂNT DE POLIȚIST», scritorul de la “Mascați”, acum proaspăt pensionar, și-a amintit cu plăcere experiențele polițienești prin care a trecut * unele exprimate cu umor, altele arătând clar pericolul și teama, micile povestiri exprimate de un om cu experiență în sectorul polițienesc atrag atenția oricărui cititor
 
Povești “incendiare”, cu acțiuni polițienești reale, din care nu lipsesc umorul dar și teama unor persoane aflate în pericol, salvate în urma intervențiilor prompte ale “mascaților” din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Brăila. Toate acestea au fost așternute în paginile unei cărți cu mesaj, intitulată sugestiv «PE CUVÂNT DE POLIȚIST», de Iulian Goliță, un fost luptător din cadrul trupelor speciale de intervenții din cadrul Poliției.  Un om în aparență dur dar care s-a dovedit deopotrivă de emotiv și sensibil, în cadrul unei discuții purtate cu un redactor al cotidianului nostru. Proaspăt pensionat, Iulian Goliță a vorbit cu mare interes despre activitatea desfășurată ca om al legii, dar ne-a povestit și câteva dintre experiențele sale, mai ales de când participa la acțiuni speciale, la percheziții domiciliare în locuințele unor indivizi periculoși, sau misiuni specifice desfășurate pentru prinderea unor persoane periculoase suspectate de comiterea unor infracțiuni grave.
 
Povestiri din munca de polițist
Întrebat ce l-a determinat să scrie o carte, fostul polițist Iulian Florin Goliță a spus că totul a început după anumite povestioare și comentarii haioase postate pe Facebook, ceea ce a atras anumite reacții din partea cunoscuților. Și așa, încet încet, fostul polițist, care a devenit “rezervist” la sfârșitul anului trecut, pentru că nu îi place să i se spună pensionar, a decis să scrie o carte cu întâmplări trăite chiar de el, în munca de poliție. “Unul dintre colegi care a citit o postare de-a mea a reacționat : «Băi Creangă ce-am mai râs, e mișto!». Apoi iar am scris o întâmplare personală și iarăși a plăcut, apoi am început să scriu din amintiri de la muncă și astea au plăcut și mai mult. Cu cât postam mai mult,  cu atât creștea numărul de cititiori, mă amuzam pe comentarii, dar mă tot încurajau să mai scriu, hai mai zi una, mai scrie una, asta m-a încurajat. Apoi au apărut alte reacții «mă, dar nu le strângi, nu le pui într-o carte?». Am zis că nu sunt eu genul, astea le povestesc așa, le strâng, eu sunt polițist, eram încă în activitate”, ne-a spus Goliță. 
La sfârșitul anului 2020, acesta a ieșit la pensie, pe 31 decembrie fiind prima zi.
În luna ianuarie, fostul polițist a spus că s-a mai gândit puțin și a decis să reia povestioarele, a luat legătura cu mai multe edituri, iar una chiar i-a răspuns.
Întrucât mai dura o perioadă până la primirea deciziei de pensionare, polițistul a mai așteptat, iar în aprilie a contactat editura și a decis să își tipărească o carte cu povestiri din activitatea de polițist. “În aprilie am contactat din nou editura, am discutat și am reluat colaborarea cu dânșii, am ieșit cu primele 100 de cărți, la scurt timp m-au anunțat că trebuie să achit o retipărire, încă 100 de cărți, cam aici mă aflu acum. Nu a fost o explozie de cumpărare, a fost o mică explozie mai mult printre colegi. Chiar am început să dau autografe”, a spus polițistul.
El a spus că a discutat chiar cu Marian Taifas, fostul psiholog de la Poliția Brăila, care l-a felicitat și lăudat. Modest, Iulian Goliță a replicat că nu este mare scriitor, ci doar a avut unele exprimări, hazlii la momentul respectiv, pe care le-a amplificat. “Au fost povestite de mine, unele hazlii, le-am amplificat puțin și au prins prin modul în care le-am povestit. Au fost anumite formulări, sunt și unele mai puțin vesele, chiar triste, despre persoane care pur și simplu cer ajutorul poliției, ne văd pe noi polițiștii singurii care îi putem ajuta. Am avut un caz, chiar am povestit, eram în mașină și era un bătrân care mi-a făcut semn și am oprit să stau de vorbă cu el. A început să îmi povestească că feciorul lui face, drege, înjură, e un bețiv, că este plecat prin sat. El avea grijă de o fată cu probleme psihomotorii, nu se poate deplasa, și în casă când am intrat era un frig crâncen, ca afară. Am fost cu un coleg și l-am ajutat să facă focul. În Cazasu era bătrânul. Au fost cazuri care m-au impresionat, în cariera de polițist, și am ținut să le prezint în carte. Moșul a vrut să se plângă de feciorul lui, bătrânul a și murit între timp. Ei simt nevoia să fie ascultați, să își spună problemele”, ne-a povestit fostul polițist.
 
Salvarea unui bărbat care vroia să își pună ștreangul de gât
Polițistul Goliță a mai povestit în cartea sa despre un caz care l-a marcat, în sensul că se primise un telefon de la o tânără care anunța că tatăl său vrea să se sinucidă. Incidentul s-a întâmplat pe raza comunei Salcia Tudor, bărbatul intrând într-o pădure de lângă o fermă unde lucra, pe o vreme ploioasă și friguroasă, el fiind hotărât să își ia viața pentru că nu mai putea să se descurce, având și mai mulți copii, posibilitățile materiale fiind minime. Polițistul a spus că, după îndelungi căutări prin pădure, a reușit să îl preia pe bărbatul care era decis să moară. “Am scris despre un caz, care părea ceva destul de simplu: mergi în satul vecin, a sunat o puștoaică, că taică-su vrea să se spânzure. Și am avut așa noroc, și inspirație, la fața locului a trebuit să iau decizii la foc automat, am ajuns cu mașina poliției pe un dig, chiar mi-a fost frică, era un drum îngust și ploua, pe raza comunei Salcia Tudor. Am ajuns la o pădure, lizieră, unde se afla bărbatul, Ion îl chema, am reușit să îl convingem să iasă din pădure, să iasă la mașină. Dar a durat foarte mult până am ajuns la el, s-a vorbit la telefon, fiica sa tot spunea: «s-a spânzurat, s-a spânzurat… Am vorbit cu el mai devreme, a zis că și-a pus ștreangul de gât și s-au auzit crăci rupându-se, vaiet și s-a întrerupt și telefonul». Stând acolo, de la Dispecerat mă suna întruna să întrebe ce este acolo, ce am găsit. Nu știam nimic… apoi m-a chemat fata că el era la telefon și am vorbit cu el, l-am întrebat ce a fost cu zgomotul ăla. A spus: «mi-am pus ștreangul de gât, am sărit, dar s-a rupt craca și a căzut și telefonul. Până m-am dezmeticit, până am găsit telefonul, până am reușit să sun». Nu știu cât de hotărât era să se spânzure. Până la urmă el a încercat, avea ștreangul de gât.
M-am bucurat că am ajuns acolo, ne-a ajutat un băiat care a spus că știe să ajungă la acea pădure, era departe, am mers mult pe acel dig. L-am găsit, a venit cu bocancii de gât, a urcat în mașină. Ca să îl conving să iasă din pădure, i-am zis că sunt primarul, că am vorbit cu oamenii din zonă și mi-au spus că bărbatul nu mai era mulțumit de viața lui, avea vreo 5 copii, îi era foarte greu să se descurce. Stătea într-o anexă a fermei, lucra acolo, era cu neajunsurile la maxim. El vorbea cu soția, fiica sa plângea. I-am spus că sunt primarul, am îngroșat vocea, i-am zis că îl ajutăm, să facă o casă, era 10 seara, se înnoptase.
Eu terminasem programul, dar am zis că trebuie să ajut. Noroc că a venit un băiat și a zis că știe drumul, am luat-o și pe nevasta lui, ne-a îndrumat, am mers pe dig, am ajuns la locul respectiv. El când s-a apropiat și a văzut mașina de poliție a vrut să fugă la un moment dat, dar nu a mai putut, s-a liniștit apoi. Avea în jur de 45 – 50 de ani, era slăbuț, sfrijit, cu bocancii agățați de gât, a zis că prin mocirla aia nici nu mai putea să meargă. Era un frig groaznic, ploaie”, a povestit fostul polițist.
 
Polițistul este tot timpul un negociator
Fostul polițist de la “Mascați” ne-a spus că în multe situații a acționat și ca negociator, mai ales la munca din Poliția Rurală. “Mergeam la anumite sesizări cu fapte de violență, scandal între membrii de familie, între vecini, trebuie să discuți și să îi acoperi verbal de multe ori, să fii mai bun decât ei la vorbe, și cu cel care se plânge și cu cel care acuză. Trebuie să discuți și să aplanezi conflictul, cu persoane aflate sub influența alcoolului și cu persoanele cu dizabilități fizice, trebuie să încerci să intri în mintea lui, în gândirea lui”, a povestit Goliță.
Acesta și-a amintit despre cazul unui tânăr cu probleme psihice pe care l-a dus la spitalul de Psihiatrie, la solicitarea tatălui său, un băiat mare din punct de vedere fizic. Polițistul a spus că se gândea cum îl duce la mașină. “Era și sub influența alcoolului. Am vorbit cu el liniștit, fără cătușe sau altceva, l-am convins să urce în mașina de poliție, continuam să fac ca el, să zic ca el. Îmi spunea: «Tu este tătuțul meu». I-am zis că mergem la doctor, că o să îl ajute, a înțeles că mergem la doctor. Trebuie să mergi puțin în mintea lui, dar dacă îl minți este și mai rău. Trebuie să te împrietenești cu ei. Împrietenirea asta am încercat-o la orice eveniment, cu toată lumea de față, dar nu avem cum să reușim mereu acest lucru. Dar niciodată nu îi mulțumești pe toți, unul reclamă, altul acuză, trebuie aplicate măsurile polițienești care sunt diverse, de la avertisment până la dosar penal”, a mai spus fostul polițist.
 
Este grea munca de poliție, dar este frumoasă
Iulian Goliță a spus că i-a plăcut la maximum această meserie de polițist, chiar dacă s-a confruntat cu diferite situații și i-a fost greu uneori. Dacă ar fi să aleagă din nou pe ce drum ar merge, el a spus că tot polițist și-ar dori să fie. “Este grea munca de poliție, dar este frumoasă, m-aș bucura ca unii colegi să fie mai ascultători față de oamenii care își exprimă problemele, să nu îi trateze repede. Știu, avem multe hârtii de făcut, munca este grea, dar cu cât asculți un om mai mult s-ar putea să îl faci pe acel om să înțeleagă ceva constructiv și să nu mai vină a doua zi, a treia zi cu aceeași problemă. Dacă îl asculți o dată bine și îl ajuți să rezolve problema, nu mai vine în fiecare zi. Am avut și «clienți» care veneau doar să întrebe ce mai facem, când eram la Secția de Poliție Rurală – la Cazasu, erau haioși în felul lor, dar le explicam că nu avem timp și îi întrebam dacă au vreo problemă. Măcar dacă stăteam afară la o țigară, să îi satisfac plăcerea omului, stăteam puțin de vorbă. Mi-a plăcut munca de polițist, chiar m-a întrebat cineva dacă aș lua-o de la capăt. Da…la fel aș face, tot ce am făcut aș repeta. Mi-a plăcut să fiu polițist, aș repeta oricând fără tăgadă, cu dragă inimă”, a spus fostul polițist.
 
“Eram tineri, puțin nebuni și dornici de adrenalină”
Polițistul Goliță de la “Mascați” și apoi șef de post la Cazasu, ne-a relatat că a terminat Școala de Poliție “Vasile Lascăr” Câmpina. În anul 1995 a fost un val de angajări directe, datorită necesarului de polițiști la nivel național. “Am fost mulți, am plecat în școală vreo 59 de brăileni. A fost frumos că am fost mulți, ne-am putut sprijini unii pe alții, în școală am învățat ce ni s-a pus pe masă să învățăm, după care direct pe stradă. Selecția la SAS (Serviciul de Acțiuni Speciale) a fost atunci pe bază de voluntariat, cine dorește, era salariul mai mare. Au venit ofițeri de la Investigații Criminale, șefii Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Brăila, primele întrebări au fost: ce sport am făcut cei care doream, dacă eram din municipiul Brăila și de ce vrem la mascați. Era ceva nou, interesant, știam din media, la alte IPJ -uri luase ființă această structură. Eram tineri, puțin nebuni și dornici de adrenalină! Și am avut parte și de adrenalină, de acțiuni multe, intervenea oboseala, dar nu ne lăsam, mi-a plăcut. Eu făcusem lupte libere, prin școala generală. Dar printre noi am avut colegi care au făcut sport la un nivel mai înalt, cu box, karate, lupte, judo, cu acești colegi am început pregătirea mai intens, unii dintre ei chiar mai activau la diverse competiții. Ulterior veneau adrese și dispoziții care ne îndrumau, cum să procedăm, au venit de la București și ne-au prezentat tot felul de exerciții, trageri cu armament, pregătiri, exerciții fizice, coborârea în rapel, cum să conducem auto într-un mod mai agresiv, să poți face o urmărire”, a mai spus Iulian Goliță.
Acesta a lucrat ca polițist în cadrul IPJ Brăila începând cu anul 1995 până la sfârșitul anului 2020, doar în structuri operative, respectiv Ordine publică – ’95 – ’99. S-a înființat și la IPJ Brăila Detașamentul pentru Intervenție Rapidă, iar la acest detașament a stat până în 2012, când a schimbat structura și a spus că a lăsat loc unor colegi mai tineri, mai voinici. “Din 1999 până în 2012 am fost la SAS. Au fost aproape 13 ani foarte frumoși, unde s-au creat și legături, prietenii, chiar legături de familie între unii colegi. Da, au fost și situații periculoase, dar ce este periculos este și frumos. Grupul care s-a format, am fost colegi de la început, unii sunt și acum în structura SAS, și ne-am făcut datoria cu plăcere. Am fost de la început, am învățat unii de la alții, de la structuri similare, în special din București, au venit și ne-au instruit. În toată activitatea astea au apărut și întâmplări haioase, altele mai puțin plăcute, meseria ne-am făcut-o cum am știut noi mai bine, ca să fie mândru inspectoratul de poliție de structura noastră”, ne-a povestit fostul polițist de la “Mascați”.
 
“Mascații” i-au cam deranjat pe unii brăileni
L-am întrebat pe Iulian Goliță cum a fost activitatea din cadrul SAS și a spus că “mascații” îi cam deranjau pe unii, dar că au fost și momente când lucrătorilor le-a fost teamă, pentru că nu se știa care va fi reacția unor indivizi. “În activitatea de la Acțiuni Speciale, în general am avut de-a face cu persoane mai dubioase ale orașului, pe care le-am deranjat cu acțiunile noastre, dar sperăm că prin acele acțiuni am adus liniște altor oameni care își văd de viața lor într-un mod civilizat. Am trecut apoi la Poliția Rurală, a fost destul de lungă și activitatea asta, aproape 9 ani, unde am lucrat îndreaproape cu oamenii, cu problemele oamenilor. La SAS nu prea aveam contact cu oamenii pentru că asta este natura serviciului, și echipamentul și acțiunilor sunt specifice. Nu se intervine la orice eveniment, doar la cele importante unde într-adevăr sprijinul constă în forța fizică, viteza de execuție și finalizarea cu succes a oricărui eveniment de acest gen”, a spus Goliță.
Acesta a explicat că, în schimb, la Poliția Rurală, a stat față în față cu oamenii. El a spus că și-a desfășurat activitatea la Inspectoratul de Poliție Județean Brăila, unde sunt cinci secții de poliție rurală. Goliță a spus că a lucrat la posturi de poliție, la Măxineni în două etape, în funcție de cum a fost nevoie de dispersarea oamenilor. “Activitatea mi-am încheiat-o la Postul de Poliție Cazasu, ca șef de post, post ocupat prin concurs în 2018, după ce un an 2017 – 2018 am fost împuternicit pe post”, a mai spus fostul polițist.
Mai departe, noi îi dorim să își continue activitatea de polițist, măcar printre rândurile prezentate în cartea sa.